Ce faceți de Revelion? (varianta cu bebeluș)

Dacă tocmai ați născut un prunc în ultimii 2 ani și nu aveți încă răspuns la această întrebare, poftiți de aflați că nu sunteți singurii. Nici noi nu știm. Deși mulțumim frumos tuturor celor care-au catadicsit să ne întrebe. Ce facem, nicidecum dacă facem cu ei. 

E așa un subînțeles din ăsta din oficiu, ai copil, ești automat condamnat la un revelion în fața televizorului, în compania mamei soacre, dacă ai noroc. Dacă n-ai și soacră-ta e o tipă emancipată, cu gașcă de prieteni și planuri pentru noaptea dintre ani (care nu includ schimbat de pampers), felicitări, poți considera că e ca și când ai program deja. Pune masa-strânge masa, du gunoiul, pregătește băița, nimic ieșit din comun. Nevastă-ta are oricum oricând pretextul perfect: ea stă cu copilul. Dacă mai și alăptează, te-ai ars, nu se va dezlipi de el decât ca să meargă la baie. Unde nu va sta niciodată sub 20 de minute, că oricum se plânge că merge rar.

Adevărul este că după niște sforțări din astea dintr-o inerție tâmpă și extraordinar de scumpă de a face CEVA de Revelion, ne-a venit și nouă mintea la cap acum 2 ani fix că nimic nu e obligatoriu în noaptea dintre ani. Și a fost momentul în care am decis să venim de Crăciun acasă și să ne petrecem revelionul muncind.

Probabil a fost anul în care a murit și speranța pentru noi. Le încercaserăm pe toate: cabană la munte – am făcut frigul departe de civilizație și, deși am încercat și varianta cu prietenii mei sau prietenii lui, dezastrul a fost cam același, doar pe ritmuri diferite de manele și fum. Petrecere în club – bani mulți, mâncare proastă și nici nu prea auzeam ce se vorbea.

Dar revelionul ăla de vă ziceam a fost cel mai fain rev al nostru din ultimii câțiva ani buni. Am lucrat în 31 până la amiaz, când am ajuns acasă, am rămas cu mașina de-a curmezișul în fața casei, a sărit un vecin cu o sapă și m-a deszăpezit (că H era în operație și nici semnal al telefon n-avea), apoi am pus masa noastră cu multă salată bună de boef zburată peste mări și țări clandestin de acasă, am mâncat pe haznă și-apoi am făcut o plimbare ad-hoc până la niște prieteni din Malaezia capul străzii noastre. Care aveau o fetiță chinezoaică adorabilă de aproape 3 ani și încă una nenăscută încă, aproape dospită, într-o burtă de 8 luni și jumătate de chinezoaică slabă. Băieții au băut niște whiskey, eu m-am jucat cu copila până li s-au terminat lor poveștile, că pe doamna gravidă nu prea o înțelegeam ce vorbește. Țin minte că am rămas uimită că ne-au servit doar cu niște alune. În noaptea de revelion. A fost fain și ciudat, mai ales că, la doișpe noaptea, fiecare și-a pupat familia lui, adică eu pe H și H pe mine, dar nu familiile noastre între ele. Și gata, asta a fost. Un pahar de whiskey și-un biberon de 240 mai târziu, noi plecam acasă. Pe jos, ningea și era frig de am primit căciulă cu-mprumut. Ne-am așezat în pat și ne-am încălzit sub plapuma ușoară, felicitându-ne reciproc. Găsiserăm, în sfârșit, rețeta unui revelion de succes: zero planuri, zero presiune!

Anul trecut a fost ceva similar și bine. Eu-mega burtoasă și rotundă ca o lună plină. Am fost cu niște prieteni la niște prieteni și ceea ce s-a plănuit a fi o adunare normală s-a lăsat cu hore jucate de gravide ca și când.

Anul trecut, pe vremea asta, varianta 2 în 1

Anul acesta, la această oră încă nu avem nici un plan concret. Acest articol nu e o cerșală patetică să ne luați cu voi la petrecere, mulțumim pentru gând. În afară de nașii noștri pe care ne putem baza oricând, o singură pereche de prieteni ne-a propus o treabă de revelion. Doar că, treaba stă în felul următor.

Noi sigur nu mergem nicăieri.

”De vorbă cu cineva nenăscut” a fost numită poza asta de către fotograful de atunci. Mulțumesc, Ștefi! Eram fix la revelion. Îmi mângâiam burta pe dinafară și o știam deja pe de rost. Abia așteptam să-mi țin bebelușul în brațe, să-i număr genele la ochi și degetele de la picioare.

E primul Revelion cu copilul meu pe lume. Vă dați seama că vreau să fiu cu el. Mai am doar vreo maximum 15 revelioane ca ăsta. Așa că, o să profit.

Update 2017: E al doilea Revelion cu copilul meu pe lume. Vă dați seama că încă vreau să fiu cu el, dar parcă a început să mi se facă și dor de lume. Așa că avem o masă cu niște prieteni la un (cred că e) restaurant, îmi pun tocuri și ruj pe buze, e la 5 minute cu mașina, de-acasă. Și da, vom lua mașina, fiindcă cel mai probabil eu nu o să beau 😉

update 2018: Al treilea revelion cu Tudor în familia noastră? Să mă mai uit o dată în calendar! După ce anul trecut a fost un semidezastru (în afară de tocurile mele, care sunt întotdeauna ceva senzațional, am hotărât că suntem prea zgârciți să dăm 300 lei pe-o apă plată, că șampania de la 12 noaptea oricum acasă o bem. Așa că nici n-o să mai plecăm doar ca să avem de unde ne întoarce. Mi-e poftă de o petrecere din aia după care faci febră musculară, însă mă tem că e mai pentru tineret 😉

foto via Shutterstock, cuplu de indragostiti