Atât vreau să vă spun. Că magia există. Și semnele vin. Atunci când îți dorești. Fie și răspunsuri la câte o întrebare.
Viața e atât de frumoasă cu necunoscutele ei. Uneori, în momente din astea, mă privesc parcă dintr-un colț de cer și mă văd ca pe o copilă nedormită, care se zbate mult în propriul ei cap. Și când o pun în perspectivă, tabloul care apare nu are forme clare, ci doar multă lumină. Și pace printre culori. Plus niște clopoței în liniște.
Știu cum e să îți dorești mai des lucruri care nu se găsesc la magazin decât diamante. Și știu cum e să le primești. Astăzi, pentru o clipă, fugind spre alimentară după pâine, m-a trecut o bucurie prin stomac, de parcă aș fi venit de la întâlnire cu Moș Crăciun. Poate o să vă povestesc odată.
De asta zic, să credeți. N-aveți nimic de pierdut.
E o perioadă în care Universul împarte lucruri care nu se găsesc la magazin.
foto via Shutterstock, fetiță crăciun
Mihaela M
Credem. Crăciunul va fi primul sărbătorit în trei, restul chiar nu mai contează.
Mihaela M
Crăciunul acesta*
Prea dimineață pentru mine :-))
Miruna
Cel mai frumos Craciun o sa fie! :)) i-am zis lui H, sa nu mi-l puna pe Tudor sub brad, pe post de cadou :)) asta am primit deja si Craciunul trecut, de Pasti si de ziua mea. E vremea schimbarii.
Rusu Delia
Iti citesc blogul la o felie de cozonac facut de bunica. Si eu am crezut foarte mult timp in Mos Craciun, adica pana acum 1 an. Pupicei la toti 3!!!
Miruna
Sa mai crezi. Mos Craciun e altceva decat un mos cu barba alba, e o bucurie care ti se poate intampla de Craciun 🙂
Cricket
Craciunul e magie…la orice varsta. Trebuie doar sa vrei chiar daca sunt momente cand e mai greu. I love Christmas!!!
Miruna
Me, too!
Snow Flow
La 4 ani cand mi-am dat seama ca Mos Craciun e un vecin care ma speria, nu am mai iesit de sub masa ca sa-i spun poezia.
Copiilor le-am spus povestea cu Father Christmas ca o poveste. In ruptul capului nu ar fi crezut fiica-mea ca se intampla asa ceva in realitate dar am educat-o sa nu spuna copiilor de la gradinita ca nu exista M.C.
Acum fiind cls. a III-a i se pare hilar sa mai creada copiii inca.
Cred ca devin din ce in ce mai pesimista, desi cine ma cunoaste doar pe dinafara ma catalogheaza ca fiind optimista si plina de viata. Ha. Ieri a fost inmormantata o fata de 17 ani, ruda mai indepartata, dar cu care se jucase copilul meu in vara. Calcata pe trecerea de pietoni de un vitezoman. Unui tata tribunalul nu ii da voie sa primeasca copilul in vizite deocamdata pentru ca mama minte de stinge. Zilele astea nu mai ai loc nicaieri cu masina. Soferii sunt nervosi si dobitoci, in supermarketuri e o nebunie totala de zici ca lumea nu a mancat tot anul pana la Craciun.
Nasterea lui Isus? b.s.
Da, as mai vrea sa retraiesc atmosfera din Kensington de Craciun de acum ani buni sau alte momente rare gustate prin alte parti.
Dar cand ma uit in jur….am orice in minte in afara de bucurie sau “credinta”.
Acum sa zic si de bine, da? Am facut repetatii cu copiii din clasa fiica-mii, am fost cu ei la colindat pe la parinti la serviciu sau acasa. Cu fetele mele am fost la colindat prin vecini, la persoane in varsta, mai uitate de lume. S-au bucurat nespus. La targul de craciun de la scoala copiii au pregatit tot felul de obiecte decorative pe care sa le cumparam noi parintii, banii stransi merg la un copilas din scoala, cu probleme oftalmologice grave.
Dar ma uit cine ne conduce tara. Infrastructura. Preturi si servicii. Ies pe strada cu masina plina de copii si da peste tine un nenorocit beat la volan. Si totul se termina.
Miruna
Vai de mine, imi pare tare rau ca a patit asta fata aceea. Cred ca a fost un soc pentru tine. Dar stii, altii si-ar dori sa aiba cu ce copii umple o masina, ce profesori sa injure, cu cine sta in masina la semafor. Tu ai dreptate cu tot ce spui, depinde insa cum le privesti oe toate. Exista zile bune si zile mai putin bune..
Snow Flow
Da, si tu ai la fel de multa dreptate, cum privim paharul. Nu stiu ce am de il vad mereu gol. Sunt totusi recunoscatoare pentru foarte multe lucruri. Pana ma apuca iar negativismul…..:)))
o femeie
La noi Craciunul e moment de generozitate. Donam obiecte, donam bani la ong-uri (banii vor fi folositi si in ianuarie/februarie, ca si atunci mananca copiii aia), donam timp(eu stau noptile sa triez si trimit), donam din excesul de lucruri din casa, donam sange (numai eu, sotul de 5 ani zice ca vine si el dar cred ca e fricos si nu are cojones sa recunoasca, dar am luat pe fiica mea cu mine si a fost asa de impresionata ca a zis ca va face si ea), facem putina mancare si mergem afara la plimbare si uram Meery Christmas la soferii de autobuz, facem cu mana la soferii de metrou (oare cum ii cheama ca meserie, nu stiu :D, dar sa stiti ca o data un sofer de metrou ne-a claxonat dupa salutul nostru, in statia Aviatorilor cred – mergeam in Herastrau, o fo cea mai mare bucurie a fiica mii, cateva ore numai asta o povestit); invatam cate o colinda si cantam pe skype cu balbaieli la cei de departe si mai ales la cei care au avut un an greu (am o amica, i-a murit socrul si mama e la oncologie; alta amica i-a murit un parinte, alta amica e cu depresie, etc. – nu stiu ce o fo anul asta dar a rupt suflete si ingreunat pe multi din jurul meu, si pe mine, dar ma bucur ca s-o terminat). Pe unii asa de mult i-am emotionat ca au inceput sa planga, sper ca de bucurie.
Sotul lucreaza pe 26. Pe 27 zburam la plaja.
Craciunul e cea mai importanta sarbatoare a anului pt romani, haideti sa ne gandim sa bucuram si pe altii. Si daca nu va plac niciunele din astea, pe motiv ca sunt strop de ploaie, ganditi-va sa donati sau sa sustineti o afacere locala = o undita oamenilor e mai buna decat un peste.
Snow Flow
Intrebarea e de ce ar fi Craciunul sarbatoarea cea mai importanta a anului pentru romani? Nimeni nu da doi bani pe nasterea lui Isus. De ce se bucura romanii? Ca inca taie porcii care tipa de se aude la 1km, ca se imbuiba in disperare pana ajung la spital, conduc beti, fac harmalaie si mizerie cat cuprinde, sunt de cateva ori mai necivilizati, mai nesimtiti si mai violenti decat de obicei.
Stiu, tu vorbesti de aici de ce fac familiile normale la cap si care au poate o stare financiara mediu si peste, eu vorbesc de majoritatea romanilor care ne mananca zilele si ne fac de cacao, ca natie, pe oriunde merg. Noi am donat sange in timpul anului, oferim haine si alimente la diverse familii tot in timpul anului. Fiica mea se duce cu un cor de copii si fac un program inainte de Craciun, special pentru persoane cu dizabilitati. Si ei la randul lor pregatesc poezii si altele pentru copii. Este f f emotionant!
Se intampla peste tot lucruri frumoase dar simt totusi ca e atat de mult consumerism si sclipiceala (cum zice mezina) pe dinafara….iar in suflet….nu stiu ce ramane.
o femeie
tu nu, dar eu dau. Si familia mea. Si lumea ortodoxa. Copilaria mi-a fost construita cu asta. Da, unii o iau razna cu bautura si mancare, dar am putini in jur, nu stau langa betivi si fumatori si obezi, iar consumerismul e departe de noi.
Si pt unele din familiile f. sarace e mare schimbare: sunt intr-un grup care donam pentru asemenea copii, ani de zile am mai pregatit Shoe box-es.
Eu aleg sa vad binele si sa sustin frumosul. E alegerea mea si a celor din jur. Nu negam negrul dar nu sustinem.
Snow Flow
Nu cred ca e concurs de dat :), am donat anual copiilor cu dizabilitati sau orfani si altor familii.
Dar ma tem ca e foarte departe acest spirit de darnicie de majoritatea asa zis ortodoxa. Ma sperii de lacomia care domina, de “crestinismul” de paste si de craciun.
Intr-adevar, e mult mai bine sa vedem doar partea frumoasa a lucrurilor, sa ne distantam de realitate, atat timp cat nu e realitatea noastra. Poate ca m-am defectat, sau aproape sigur :). Suntem mai privilegiati decat credem.
Simo
Cred, minunile se intampla! Am una care creste in interiorul meu <3
Miruna
:***
Ionela
Foarte frumos spus 🙂