La ce restaurant să te duci când nu știi ce să mai mănânci: Seva Cuisine

N-am mai fost de mult timp pe undeva despre care să merite să scriu, deși nu am stat doar în casă. Duminica asta am fost însă într-un restaurant deschis de aproximativ 2 luni, Seva Cuisine. Vă arăt ce-am mâncat, vă povestesc ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut și cât a costat.

Tipul? Restaurant cu specific asiatic, în partea de nord a orașului.

Atmosfera?  Selectă și deloc scorțoasă. Personalul are un rol foarte important aici. Fiind înainte de Crăciun, era cu atmosferă de sărbătoare, brad și chiar niște jingle bells la un moment dat.

Lume multă? Deloc. Noi am fost pe la prânz, foarte aerisit. Mai erau 2 mese ocupate (am încercat să le evit în poze). Se pare că cel mai aglomerat este în timpul săptămânii, când multă lume lucrează în zona aceasta a capitalei. Deși n-ai zice că e genul de restaurant la care să mănânci zilnic. Adică e cam păcat de o astfel de mâncare să o înfuleci peste tastatură.

Personalul? Chelnări eleganți și meseriași, dar care nu îți impun să devii mai prețios decât ai fi în mod normal. Să vă zic, să nu vă zic, unul dintre ei, când m-a văzut ATÂT de nehotărâtă la desert (nu știam între pavlova și chocolate fondant, eu fiind o mare iubitoare de ciocolată tentată de o pavlova cinstită), mi le-a adus pe amândouă!!! Ghici ce am făcut eu? Vă zic la final :)) încă îmi e rușine.

Facilități de schimbat bebelușul? Nu.

Rampă pentru acces cărucior? Da, însă practic nu e nevoie, restaurantul e la nivel cu parterul.

Scaun pentru copii? Nu.

Loc de joacă? Nu.

Meniu pentru copii? Nu. Dar Tudor a primit mâncare de bebeluș, adică adaptat: piure fără sare și carne fiartă.

Parcare? Există o zonă de câteva locuri fix peste drum, dar foarte puține. Noi am avut noroc și am găsit multe libere. Alternativ, se poate parca vis-a-vis, spre Inspectoratul de Poliţie – hartă.

Ce mi-a plăcut: supa thai, desertul și supa thai 🙂 Deci a fost așa: eu sunt mare fan supă de ceapă, am mâncat prin multe colțuri ale Europei. Dar supă thai sunt atât de mare fan, încât mi-am făcut și acasă o dată! Când mi-au ieșit vreo 8 litri, de o săptămână doar asta am mâncat: dimineața, la prânz și seara. O vreme mi s-a luat. Dar supa asta thai (cu curry verde și lapte gros, de cocos, îmi plouă în gură în fix momentul ăsta) e cremoasă de te mângâie pe cerul gurii și vine cu muulți creveți grași, naufragiați în mijloc. N-am regretat că am comandat supă de ceapă (Horațiu e mai generos decât mine când vine vorba de împărțit mâncarea) că a fost bună, cu tona de cașcaval topit deasupra. Dar pentru supa thai prevăd că ne vom întoarce curând.

Cu desertul a fost așa: nu știam ce să aleg între pavlova (bezea, fructe de pădure, iaurt) și chocolate fondant (un fel de lavacake cu ciocolată belgiană tooopită la mijloc și înghețată de vanilie). Am întrebat chelnărul și nu mă puteam hotărî. El a zis că amândouă sunt bune-bune, că după pavlova a venit cineva cu poza și le-a zis, din asta vreau! Dar după orice cu ciocolată sunt eu leșinată, cum era să-mi trădez ciocolata??? Ce om aș fi fost? Așa că tipul a zis, nu vreți să vă aduc o pavlova și un fondant pe lângă, că oricum e mic? Eeee, iată ce idee genială! Ba da, domnule, ia să nu discriminăm noi aici membrii meniului în funcție de culoare și rasă!

Nu vă zic că le-am mâncat pe amândouă de m-am lins pe degete. Fondantul nu era deloc foarte mic, ci doar foarte bun 🙂

Mi-au mai plăcut:

• Caracatița nu era din aia de cauciuc, adică se topea în gură.
• Tudor a primit un balon să se joace.
• Și mâncare personalizată special pentru el: fără sare, fără zahăr: sparanghel și broccoli fierte, piure de cartof și piept de curcan, fiert. Astea, la sugestia tot a chelnărului, că eu venisem cu niște clătite obosite de acasă, pentru copil. Nu am ieșit de multe ori la restaurant de când e diversificat. (E mare lucru ca un restaurant să își iese din oferta setată în meniu; vedeți ce am pățit mai demult, apropo de asta ).
• Și faptul că, atunci când am zis că nu știu din ce e piureul ăla dulce și mov și mi-a zis că e din cartof mov, eu nu văzusem niciodată unul, ghici ce, a apărut omul cu un cartof mov, l-a tăiat în jumătate și mi-a arătat!
• canapelele albastre, perfect curate, se vede că localul e nou. (constat că e mai comod când mergi undeva cu bebeluș, să existe o canapea decât un scaun pentru el; are copilul mai multă libertate)

Ce nu mi-a plăcut:  Prețurile. Deși supa aia thai chiar face toți banii! Masa noastră de 4 persoane (a mai fost și prietena din poză, o blondă cu care mă mândresc!), cu 2 feluri, băutură, cafea și desert a costat 422 lei. Data viitoare când mergem, poate mă abțin și mânânc și eu doar cât un singur om echilibrat, nu cât doi pofticioși și poate va fi mai bine.

Verdict și-blondele-gândesc: în Anglia, vedeai asemenea restaurante curate și aranjate doar în filme! 30% childfriendly; nota 10 pentru supa thai. Merită bătut drumul până acolo la ocazii speciale, că altfel ne crește burta și scade bugetul.

SEVA Cuisine este aflat pe Bulevardul Barbu Văcărescu nr. 301-311, la intersecţia cu Strada Fabrica de Glucoză. Are şi un frate mai petrecăreţ, SEVA Lounge, un club aflat în aceeaşi clădire, care e deschis doar în weekend.

Site aici, facebook aici.

p.s. Încă eram acolo când le-am lăsat un review pozitiv. Cred că e important să dăm feedback și atunci când acesta este pozitiv. În general, oamenii sunt obișnuiți să-și exprime mai mult nemulțumirile. E bine să încurajăm binele din viața noastră, veștile bune, știrile frumoase, să fim generoși cu aprecierile, mai ales atunci când cineva merită. Și nu costă nimic. Multor pagini le poți lăsa review-uri pe facebook, iar pe ei (poate e o cafenea, poate un magazin, poate un hotel) îi ajută mult dacă le lăsați 2 vorbe sincere acolo.