Avem șansă redusă la viață, doar fiindcă locuim în România? (p)

Mi-a venit în Anglia scrisoarea în care mă invitau să-mi fac screening-ul pentru cancerul de col uterin. Probabil că au trecut 5 ani de la ultima analiză și e vremea să o repet. O treabă foarte simplă, un pic neplăcută, dar foarte importantă. Am zis, ok, să-mi fac în România. Ocazie cu care am aflat cu bucurie că avem și noi program de detecție a cancerului de col uterin, vă povestesc pe scurt și din interior, cum a fost el implementat (luați loc înainte, nu e tocmai la ce v-ați aștepta):

Cancerul de col uterin se poate depista relativ ușor, începând cu o analiză de secreție vaginală. Ideea era ca recoltările să se facă în cabinetele medicilor de familie, fiindcă ei au baze de date și acces ușor la pacientele-femei. Medicii înscriși în program au participat la un curs dedicat pentru asta, oamenii au fost receptivi și au cooperat: au investit în echipament special din fondurile lor personale (truse de recoltare de unică folosință, un medic familie nu are unde steriliza), știu pe unii care și-au luat chiar scaune ginecologice. Au făcut contracte cu laboratoare medicale pentru a trimite secrețiile la analiză și au așteptat pacientele la control. Pentru fiecare, trebuia completat un formular special cu datele pacientei, pe care să-l trimită la laborator împreună cu proba. Doar că, țineți-vă bine, ghici câte formulare de acest fel s-au dat? Maxim 5 pe lună! Și nici măcar atâtea în multe dintre luni. Pacientele au început să vină buluc, normal, fiindcă s-a anunțat pe toate gardurile că România are campanie de depistare a cancerului de col uterin! Ce au uitat să mai comunice însă este că nimeni nu avea să finanțeze acest program în fapt. Adică, îmi pot permite să spun franc în față ”NIMENI”, în condițiile în care tu faci campanie națională cu 5 recoltări pe lună?! Doar că asta nu s-a mai zis, evident. Medicii au rămas cu investițiile făcute (degeaba) și nerecuperate, iar pacientele cu buzele umflate. Cum să aleagă un medic dintre TOATE pacientele, CINCI cărora să le facă această analiză gratuit?!

Și ca să nu ziceți că sunt eu subiectivă și rea, pot cita și două studii care să mă sprijine când spun, ”Românie, nu îți pasă.”

  1. Studiul „Afecțiuni oncologice feminine în România, inițiat de ”Coaliția pentru sănătatea femeii”, privind impactul cancerului de sân, de col uterin și al celui ovarian în țara noastră. Concluziile oficiale au fost:
  • programul de screening existent pentru cancerul de col uterin este organizat slab și implementat foarte prost
  • pentru cancerul de sân nici nu există un program de screening (deși el este considerat necesar atât de medici, cât și de paciente)
  • aproape 90% dintre femeile din România nu au efectuat nici măcar o dată un control medical pentru depistarea cancerului de sân. Mai mult decât atât, 66% dintre românce nu și-au autoexaminat niciodată sânii, deși asta ar trebui făcut lunar.
  • lipsa de informare și educație medicală a femeilor este una dintre principalele bariere pentru un program de screening eficient

 

  1. Un studiu InoMed realizat în acest an arată că, dintre cele 62 de medicamente noi pentru cancer aprobate în ultimii 8 ani în UE, doar 7 medicamente se regăsesc în acest moment pe lista medicamentelor compensate din România. Niciunul dintre aceste 7 medicamente nu este destinat tratamentului cancerelor de sân, de col uterin sau ovarian.

 

Diabetul, mai grav decât cancerul de sân

Haideți să vă spun ceva. Cancerul de sân nu mai este o boală gravă, dacă e depistat la timp. Diabetul e mai grav decât un cancer mamar. Da, fiindcă diabetul nu îl știm vindeca la ora actuală, iar complicațiile lui pot fi omorâtoare. De cancerul mamar, în schimb, atunci când e depistat devreme, putem scăpa 100%. Noi la școală l-am învățat la categoria de boli cronice.

Însă, în România, tot nu avem educația necesară pentru a ne face timp să avem grijă de noi. Hai să fim serioși, o autopalpare a sânilor nu durează 3 minute și nici nu costă nimic! Dar ne poate salva viața! Viața, da? Și pe cea a soților noștri, pe care nu îi lăsăm singuri și văduvi! Pe cea a copiilor noștri pe care nu îi lăsăm orfani înainte de vreme! În România, sunt 9000 de cazuri noi de cancer de sân depistate anual. Dintre care, 36% de femei își pierd viața. Adică, 3240. Trei mii două sute patruzeci. De mame și soții. Pe an! Femei care NU trebuie să moară.


Comparativ, în Europa, acest procent e de 29. Știți ce înseamnă, că am socotit. 630 de mame și fiice pe care noi le pierdem și ei le salvează. Care ar avea o șansă la viață, dacă nu ar trăi în România. (De fapt, în România, Grecia și Slovacia, căci în rest toate țările membre ale Uniunii Europene au programe naționale de screening pentru cancerul de sân, care FUNCȚIONEAZĂ. Unele dintre ele fiind în derulare încă din anii `70.)

Așa te apucă o lehamite după ce îți dai seama în ce realitate te găsești. Aș vrea să te mai apuce și frica. Dada, frica. Ea ne determină multe dintre acțiuni. Ca deseară, la duș, să nu mai amâni. Să-ți  palpezi amândoi sânii cu grijă. Să-ți faci programare la ginecolog (mă duc și eu, o să plătesc analiza, n-am ce face). Iar până primim acel program de screening gratuit și bine gândit, aș vrea să distribuim acest articol, ca el să ajungă la cât mai multe femei, până în cele mai îndepărtate colțuri ale României. Fiindcă nu mai avem timp, oameni buni. Iar, înainte de a aștepta să se ocupe sistemul, avem datoria de a ne salva noi între noi.

Coalitia pentru Sanatatea Femeii este un proiect inițiat de Fundația Renașterea, gândit ca un parteneriat strategic între ONG-uri, autorități, media, asociații ale pacienților, societăți profesionale ale medicilor și toți cei interesați să se implice.

imagini via Shutterstock, cancer sân

 

Articolul anterior

Părinții perfecți nu există

Articolul următor

Cumpărăturile de Crăciun: ce să alegi atunci când nu ai nici o idee

18 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Cred ca in minunata noastra tara,doar ce e la promotie merge!!!Daca se face campanie ca e gratis testul pentru depistarea cancerului de…..toata lumea se inghesuie! Dar daca le povestesc cat e de importanta depistarea din timp…..raspunsul e : dar nu am bani!OK!Daca tara asta nu pune pret pe tine,TU de ce nu te iubesti indeajuns incat sa renunti luna asta la unghiile cu gel si sa mergi la un control care iti poate salva viata! Rezultatele se vad in statistici!

    • Din pacate, multi cred ca nu li se poate intampla lor asta si tot amana. Oamenii nu cred ca si ei vor fi parte din statistici.

  2. Discutie cu dr de familie din Berceni: nu are niciun ban alocat pentru preventie. Mi-a explicat ca nu a avut NICIODATA bani alocati (si are 20 de ani de experienta medicala) pentru a lua o familie la discutie despre:
    -igiena
    -igiena alimentatiei
    -igiena somnului
    -necesarul de miscare (10 mii de pasi pe zi minim)
    -chimicale mai putine
    -cat de nociv e expunerea la fumat si alcool (nu doar consumul)
    -cat de nociv e expunerea la soacra (conflicte)
    Etc.
    Nota mea este ca in scoli nici nu este hartie igienica, ca sunt mii de scoli in Ro care au toaleta in fundul curtii si nicio sansa sa se spele copiii pe maini dupa, ba mai scrie presa de cate un copil la scoala cazut in toaleta din fundul curtii scolii.

    Daca toate acestea s-ar imbunatati atunci in cateva luni nu doar rata de imbolnaviri de cancer sau de pneumonii va scadea, ci speranta de viata va creste vizibil, si scadea numarul de vizite la farmacie.

    Nota mea: si dupa 100 de ani Caragiale e actual: romanul e comod, sa se revizuiasca primeste dar sa nu se schimbe nimica, dar sa se schimbe ceilalti.

  3. girafa rotunda

    Comentariul meu este destul de defensiv – sper sa nu fie agresiv.
    In legatura cu prima parte a articolului tau, imi pare rau ca la nivelul pacientului si al medicului de familie lucrurile sunt atat de frustrante.
    Medicii de familie au fost instruiti printr-un proiect finantat de la ue – scris (si gandit) in mare parte de mine. a fost un proiect foarte complicat/ambitios(am luptat foarte mult sa ramana campania de informare pt public si instruirea medicilor de familie – chiar imperfecte si de asta nu-mi pare rau).
    Anyway, ce vreau sa spun e ca desi pare ca nu sunt rezultate – proiectul a fost extrem de greu (6 parteneri, vreo 7 ministri de la idee pana la final, 5 secretari de stat si 3 directori, eu am plecat pe la jumatatea lui), dar a fost si este un inceput. Merita continuat si imbunatatit. 🙂

    despre medicii care si-au cumparat scaune ginecologice – ma gandesc ca a fost exces de zel.

    Iar despre numarul de 5 pe luna – e mic, dar depinde acum de cat de mare este practica medicului de familie. care sunt dimensiunile practicilor medicilor de la care stii info?

    cat despre fundatia renasterea – mie imi da antivirusul ca linkul contine un troian?

    • Salut, chiar îți mulțumesc pentru comentariu. Cred că e foarte util să știm întotdeauna și cealaltă versiune a adevărului. Felicitări pentru inițiativă! Înțeleg perfect toate hibele sistemului și frustrările tale, mai ales dacă te-ai luptat personal pentru asta. Însă toate scuzele posibile nu salvează vieți.

      Medicii de care povestesc au în jur de 2500-3000 de pacienți. Nu aș spune că sunt practici mici, deși probabil există și mai mari.

      Cât despre fundația renașterea, vreau și eu antivirusul tău! :))

      • girafa rotunda

        ai dreptate scuzele nu salveaza vieti si nu ma scuzam pe mine sau sistemul.

        incercam sa explic cum se lucreza intr-un sistem de sanatate (se lucreaza asemanator chiar si in uk).

        dar cred ca asta “tragedia” oamenilor din “sistem”, care vor sa aduca o contributie (se simt huliti si de “sistem” si de “non sistem”).

        iar daca vrei sa explici/vorbesti despre asta si mai nasol: sute de oameni iti pot explica cu subiect si predicat ce prost/ corupt/ inert e sistemul si ca in definitiv degeaba zici ce zici ca uite nu se salveaza vieti.

        :)) incep sa iau totul prea personal asa ca ma opresc din comentat.

        eset e antivirusul meu si chiar cred ca cineva le-a hackuit site-ul – ca an incercat si varianta gooogle.

        • Stiu cum e cand oamenii hulesc sistemul dand insa in oamenii din sistem. Si eu fac parte din el. Mai stiu si cum e sa vrei sa faci ceva si sa treaca 7 ministri peste tine. Adica nu stiu, imi imaginez ca e cam haos. Dar asta e Romania, nu e vina ta, nu o lua personal. De enervat insa, nu cred ca e prima data cand te enervezi pe subiectul asta. Apreciez mult comentariul tau si,sincer, ma onoreaza.

        • p.s. Știi, și dacă s-a descoperit și salvat o singură femeie cu acest program, tot e bine! E un câștig!

  4. oana

    Pai la noi cea mai agresiva campanie de informare o face Olivia Steer, care incearca sa deschida ochii femeilor sa nu mai faca mamografie si papanicolau, ca oricum cancerul se vindeca singur daca nu te atingi de el.

  5. E grav ce scrieti voi fetelor! Eu incerc sa ajung cat mai des la controale, dar poate asta tine si de educatie. Asa am fost educate in familie sa punem intrebari, sa mergem la medic etc.

  6. Snow Flow

    Am ajuns intr-o situatia ingrata, nici analizele “normale” nu le pot lua gratis pentru ca faimosul card de sanatate e undeva in neant. Am CI pe Bucuresti, fiind insa inregistrata la medic de fam in alt oras unde si locuiesc. Luni de zile am dat telefoane si scris mailuri, verificat, arunca mâţa de la unii la altii si cardul nu mai apare nicaieri.
    Urmeaza o reclamatie undeva…dar te apuca asa o disperare si lehamite de iti vine sa nu mai faci nimic. Un drum pana la Bucuresti special pentru tampenia asta nu fac.

  7. O sa copii comentariile puse de mine la andressa, sa va zic parerea mea. Stiu Blondo ca esti medic, dar experienta urmatoare e realitatea a majoritatii romanilor, a celor simpli.

    Din pacate spitalul ucide si lentoarea medicilor ucide. In familie am scorul 3: 1 cu moartea pe tema asta. Cu mamaia am stat alaturi in spital si la operatie si la radioterapie, chimio nu a facut. O sa explic o parte din pasii de acolo sa intelegeti de unde e diferenta la romani:
    – sfarsitul lui august, mamaia remarca ca are o unflatura la san. Prima data zice ca arata a piscatura de tantar/musca.
    -in sept- oct. face prima vizita la dr de familie. Da trimitere. Timp si drum
    -programare la specialist. Dureaza cateva sapt pana. Specialistul cere investigatii si consult deci mamaia are drum iar la dr de familie de unde ia trimiterile
    -ajunge a 2a oara la specialist cu analizele in mana: cancer. Intre timp a trecut 1-2 luni, din care o parte e asteptare dar o parte e pe drumuri. Pentru ca ea e la tara, dr de familie la oras (orasel), dar specialistul in resedinta de judet.
    -specialistul o programeaza la chimioterapie. Peste un timp, evident. Unii dau spaga si sunt mai repede programati. Mamaia nu da pentru ca e cu pensie de CAP (pentru cine nu stie, e aprox. juma din salariul mediu pe economie)
    -mamaia nu suporta chimioterapia asa ca o trimite la Iasi la operatie. Merge pt consult si programare. A, da, toate astea au inseamnat drum pe la dr de familie pentru trimiteri, dar si acasa, sa isi vanda vaca, sa aiba bani de buzunare. Nu de buzunarul ei.
    – pe 1 decembrie e operata. In timpul operatiei ii face biopsie. Merg la ea zilnic, nu respect orarul, la poarta ma credeau studenta la medicina, ba un portar s-a buricat ca am intarziat la ore si domnul profesor iar se enerveaza. Zic ca el si fug pe scari. Prima biopsie. San eliminat si o parte din muschi si ganglioni. 34 de copci. Mamaia e o persoana pozitiva asa ca de Craciun e acasa, face cozonaci. Dosarul il plimba dupa ea, e din ce in ce mai gros.
    – revine la control cred ca in ianuarie/februarie. In aprilie incepe radioterapia in Iasi la sf Spiridon. in paturi de 2 persoane sunt cazate 3 persoane.
    – peste tot a dat cu bani. Credeti-ma ca infirmierele si asistentele se purtau urat si cu bani, dar fara si mai urat.
    Mamaia implineste peste 10 ani de la operatie. Nimic nu s-a schimbat: mama prietenei mele e diagnosticata cu cancer la san si are trimitere la Fundeni. A zis ca e curat dar greata de pe moaca asistentelor e la fel de influentabila cu hartia de 10 lei. Prietena decide sa ia pe mama in strainatate. Suna la 2 spitale, unul din ele ii face programare la specialist LA TELEFON peste 2 zile, da adresa email sa trimita toate documentele, cere contactele dr de familie pt discutie si trimiteri.
    Luati pe degete si calculati voi diferenta.
    Si mai adaugati la asta faptul ca e o boala influentabile de factorii psihici. Au demonstrat-o nemtii ce au introdus psiholog in spitale ce vine sa vb cu doctorii si pacientii, si rata de zile de internare A SCAZUT. In Romania spitalului actual presiunea mainii intinse e o povara, e ca o piatra de moara de gatul bolnavului trist.

    Cat timp medicii si asistentele se comporta ca atare, oamenii vor prefera sa mearga la biserica decat la medic. Asta e realitatea.

    • Citisem comentariul tău. Mă bucur că mamaia e bine. Știu că diferențele sunt mari. În spitalul în care lucra H în Sheffield, era și departament de acupunctură!!!

      • wow pt acupunctura. Diferentele astea fac fix diferenta de statistica. Si se pot schimba FARA niciun ban, dar doar din buna vointa cadrelor medicale: telefoane si emailuri/faxuri cu documente pot scurta drumurile pacientului dar mai ales se poate castiga timp.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 171 queries in 0.283 s