Tânără mamă, pierdut mințile. Ofer recompensă cui mi le găsește. (p)

Uneori mă opresc în mijlocul propoziției fiindcă am uitat ce voiam să zic. Alteori mă îndrept spre un loc, iar atunci când ajung, nu mai știu ce aveam de făcut. Îmi scriu liste de cumpărături și mă trezesc în magazin că le-am lăsat acasă. De fiecare dată verific geanta bebelușului înainte de a ieși: dacă am pampers, aleză, cremă, șervețele, jucării. Niciodată nu iau tot ce îmi trebuie. 

Cele mai grave chestii care mi s-au întâmplat: am confirmat prezența la un eveniment într-o marți, doar că m-am dus miercuri! Am fost siderată și dezgustată de gestul meu, nu înțelegeam cum pot unii oameni confirma și lipsi fără să anunțe (sechele de după organizatul unei nunți!). În joia din ACEEAȘI săptămână, am repetat figura, cu un alt eveniment. Confirmat, uitat, rușinat. Îngrozitor. De curând, tocmai făcusem cunoștință cu cineva, iar la 5 minute îl întrebam în gura mare dacă și-a rezolvat problema la neurolog, despre care omul nu îmi povestise niciodată, fiindcă, nu-i așa, era prima oară când ne vedeam. Mi-am dat singură share pe facebook de mai multe ori. Am salutat străini pe stradă.  M-am trezit cu mașina într-un loc, când eu aveam treabă în altul. Am încălzit supa în loc să fierb oul. Mi-am pus mai întâi balsam în păr și m-am întrebat de ce nu face spumă. Am dat drumul plitei când aveam ceva în cuptor. Din astea.

”Cele mai ireversibile” chestii recente: am pierdut telecomanda de la un aspirator nou, care costase cu 400lei mai mult decât varianta mai ieftină tocmai fiindcă AVEA telecomandă! Pe care am pierdut-o cu succes, probabil am aruncat-o. Ceea ce am făcut și cu un cablu de la leagănul bebelușului, o minunăție de invenție, care-i cânta și-l legăna dacă ar fi fost conectat la curent electric cumva.

Dacă vreți mai multe povești haioase de la doamne zăpăcite ca mine, vă invit pe facebook, unde ne-am întrecut în recorduri de prostii făcute din cauza oboselii. Sunt câteva mărturisiri epice acolo! O mămică era atât de obosită, încât a adormit în picioare, cu bebe în brațe, de l-a scăpat aproape pe jos. Alta a adormit la epilat. Alta se gândea oare cum o cheamă numele de familie. :)) (Postarea cu toate poveștile este aici.)

Personal, nu știu dacă mi se trage strict de la oboseală. (Cea mai gravă eroare din asta of all times am dat-o la admiterea la facultate, când mi-am uitat buletinul acasă și aproape nu m-au primit în examen fără el. Examenul fiind în Cluj, buletinul în Sibiu.) Însă, e clar că oboseala nu ajută deloc. Nu știu alte mame cum sunt, dar eu simt că epuizarea se reinventează pe scara gravității săptămânal, pe măsură ce trece timpul. Știți cum e când îți simți tâmplele cum pocnesc, ochii ți-s împăienjeniți și începi să vezi muște inexistente? Ei bine, eu sunt după o perioadă în care nu țin minte să mă fi culcat înainte de ora 2 noaptea în ultimele 2 luni, cu adormit adesea după 4 dimineața și trezit nu mai târziu de 9. Rar și eventual în weekend, dormit mai mult, când e cineva pe-acasă care poate avea grijă ca bebe să nu-și bage degetele-n priză. În fiecare dimineață îmi propun: deseară mă culc împreună cu copilul și gata! Iar seara, după ce el adoarme, parcă aș face și eu un duș, apoi ar merge și-un spălat pe dinți și m-apucă și dorul de scris pe blog. Uite-așa, se închide cercul ăsta vicios al tinerei măme cu mințile împrăștiate. Știți, e adevărat ce se spune: corpul se obișnuiește. Cu concentrarea însă e mai greu.

Iar săptămâna trecută, ca să vedeți cum râde oboseala de tine, am fost printre cei câțiva bloggeri invitați de către Secom România într-un escape room. Asta e o cameră construită ca un puzzle, tu trebuie să găsești drumul pentru a ieși de acolo. De fapt, trebuie să găsești indicii, soluții la niște situații și la niște probleme cu care te confrunți cât timp ești înăuntru. E ca o joacă de oameni mari. Doar că e un joc al minții. Trebuie să te prinzi de chestii, să-ți dai seama cum vin lucrurile potrivite între ele, ce înseamnă altele, e ca un domino într-un fel. Ieși de-acolo, când ai rezolvat tot-tot. Vă dați seama, eu eram doamna”și blondele gândesc” într-un joc de perspicacitate și iscusință, no pressure ziceați?!

Am făcut echipă cu Andreea, eram două mame nedormite și singurele femei din gașcă. Am nimerit în camera ”Lord of the Rings”, a fost foarte distractiv, mai ales că nu ne-am dat cu stângu-n dreptu’ pe cât m-aș fi așteptat. Adică, iată, am ieșit teafără și nevătămată, să povestesc ce am trăit: Doar atât pot să spun, că a fost o călătorie alături de hobbiți, dwarfs, vrăjitori și elfi, prin Middle Earth, către Mordor, cu scopul de a distruge inelul în flăcările muntelui Doom. Andreea e un coechipier grozav, mă băga mereu pe mine la înaintare când apărea ceva mai fioros. ”E blondă, domnule, n-a știut” ar fi fost oricând un pretext convingător. Important e că ne-am scos (din cameră, normal!) și că ne-am cunoscut mai bine :). Orice prietenie are nevoie de o asemenea experiență. Chiar o recomand și ca teambuilding în cuplu, o să vă placă mult de tot! (costă 55 de lei/persoană dacă sunt 2 persoane, dacă sunt mai multe, vedeți lista de prețuri pe site)

Toată distracția s-a întâmplat în directă legătură cu Neuro Optimizer, de la Secom. Ați putea zice că blondele sunt numai bine în target, dacă nu ați ști deja că ele gândesc de câțiva ani! Secom România e o companie pe care o pot recomanda pentru suplimente alimentare. E o afacere de familie, începută prin anii 90. Ei nu sunt producători, ci doar importatori. Produsele sunt un pic mai scumpe, dar eu nici nu aș avea încredere dac-ar costa doi-lei-cincizeci.

 Am citit un pic mai multe despre acest produs și mi-a plăcut ce am citit. Vă spun pe scurt despre el (deși poate ați auzit deja că el ajută la ”Împrăștioză”). Ajută funcția cerebrală, e grozav în perioadele de stres și oboseală mare, înainte de un examen sau un deadline, când aveți multe nopți nedormite la activ, dar știți că trebuie să livrați, să faceți față în continuare. Neuro Optimizer nu merge la serviciu în locul nimănui și nici nu rezolvă integrale, dar ajută invățarea, memorarea, e un antioxidant puternic. De asemenea, ajută la fluiditatea verbală, concentrare, creșterea vigilenței și atenției, îmbunătățirea stării emoționale, sociabilității, adaptabilității. Conține Cognizin, o formă patentată de citicolină (o substanță metabolizată dintr-o componentă a lecitinei) care este ingredientul-vedetă al produsului. Știți cum, atunci când bei o cafea tare sau o băutură energizantă, ai un vârf de energie, după care te simți și mai obosit ca înainte? Exact asta nu face Cognizin, ci oferă creierului necesarul de energie, protejând celula nervoasă pe termen lung.  Mai multe despre el, aici.

Atenție! Neuro Optimizer nu este recomandat femeilor însărcinate și celor care alăptează. Așa că, până o să am eu voie să intervin cu puțin ajutor suplimentar în haosul din viața mea, am alte metode prin care îmi combat Împrăștioza băbește.

Ce fac eu ca să-mi ușurez viața:

• Am luat dubluri la cam tot ce se putea pentru acasă și la bunici: periuțe de dinți, de păr, șampon de bebeluși, prosoape, aleze, tacâmuri de mâncat, cană de băut. Mărunțișurile astea, care costă mai puțin decât niște ședințe la terapeut.
• Merge soțul la cumpărături fără mine. El e mai eficient și mai rapid, nu se implică emoțional în alegerea fiecărei cepe degerate.
• Folosesc reminder-e și google calendar.
• Am instaurat haine speciale de mâncat pentru Tudor. Și nu mă mai stresez să le spăl, să le scot petele, am redus mult băgatul la mașină.
• Implic soțul cât mai mult în ajutor prin casă.
• Știți regula cu ”nu primi mâncare de la străini”? Ei bine, dacă e comestibilă, nu refuzăm nimic!
• Restabilesc prioritățile și în funcție de nevoile mele, nu numai ale copilului. Sunt mega obosită într-o seară? Bun, sărim peste băiță.
• Încerc să automatizez cât mai multe procese tocmai pentru a-mi lăsa cât mai puțin loc să greșesc.

Mai nou, Tudor doarme temperamental. Nu e la fel în două nopți consecutive, nu îți poți face program. Așa că, în aceste intervale orare în care el visează cumințel, eu am așa de făcut: SĂ SCRIU și SĂ FIU și eu altceva decât mamă. Credeți-mă, sâmbătă dimineața nu m-am putut ridica din pat, mă simțeam ca un om bolnav. Am ajuns în asemenea hal, încât acum înțeleg de ce plâng copiii de oboseală. Mai pățește cineva?

foto via Shutterstock, femeie disperată