Când părinții mănâncă prostii pe sub ascuns

14281391_10153669943885806_341052528_n

A început era mâncatului pe sub ascuns. De la o extremă la alta. Mai nou, Broscuțul nostru, care crește într-o zi cât alții într-un an și care mănâncă într-o zi cât n-aș fi crezut că încape într-o burtă de bebeluș, copiază atât de bine ce vede în jur ( și, mai ales, la mine) încât e ceva de groaza lumii. E super simpatic și haios, doar că încep să mă simt ca la Big Brother, de parcă e mereu cineva cu camera pe mine. Ochișorii lui observă, analizează și copiază totul într-un singur pas rapid.

De curând, a început să-și ducă obiecte la ureche și să facă “alo”, deși nimeni nu l-a învățat. E înspăimântător 🙂

Eram la masă, noi mâncam sushi handrolls, cu avocado și somon (trebuie musai să vă dau rețeta, e mega simplu și ies delicioase! plus, că sunt cam singurele chestii cu care mă pot lăuda în bucătărie). El avea pe măsuță avocado copt și grămăjoare de orez fiert, îndesa cu poftă-n gură. Până l-a văzut pe taică-său că halește handroll-ul și a vrut și el. Nu e chip să îl convingi că are același lucru în farfurie. Așa că, Horațiu i-a pus extra orez și avocado în folia lui de nori (foița aceea de alge, în care se rulează sushi) și, uite-așa, a mâncat Tudor al nostru de nu mai avea taică-său mâini să îi învelească orezul și avocado. Practic era fix același lucru, doar aspectul diferea. Nori Tudor nu a mâncat încă, fiindcă e sărat și nici nu îl poate mesteca un bebeluș.

Cât despre pufarinele mele, să mă vedeți cum încerc să le palmez! Și apă dacă beau din sticlă, vrea și el, dacă beau din pahar, vrea și el. Nu din al lui, din al meu. Deci pufarine vrea și el, vă dați seama. Faza e că eu mănânc pungi întregi în fața lui de muuult… Dintotdeauna practic. (Vedeți că găsiți unele bune-bune la Lidl și Profi. Sunt ca pe vremea când eram noi mici: grase și crocante. Să le luați pe cele în pungi mari. La Profi, costă 2,8 lei și sunt o idee mai bune decât la Lidl. O să mă urâți acum că v-am zis chestia asta)
L-am lăsat -prima dată când a cerut- să își bage mâinile în bol, crezând că e în regulă să exploreze, doar că 5 minute mai târziu, i-am găsit în pumn un bob de pufarin ascuns! Periculoasă treabă… Așa că, am decis: gata cu pufarinele. De-acum, o să fiu ca în povestea aia:-Nu am mai mâncat de 90 de zile nimic. -Și cum ai rezistat? -Mâncând noaptea!

femeie-mananca-secret

imagine via Shutterstock, femeie mananca secret

Articolul anterior

Scot la licitație un trench Desigual pentru un caz umanitar

Articolul următor

Ce cadouri îmi aducea Moș Crăciun pe vremea când credeam în el (p)

30 Comentarii

  1. Pufarine, zici? Chiar uitasem de ele, nici nu credeam ca mai exista. Noi am avut o perioadă cu pufuleti si alta cu sucuri de-alea groaznice, pline ochi de zahar☺M-ai binedispus, parca si bas un Tudor mic si dulce cu manuta plina de pufarine☺ Am sa trec seara pe la tine sa iti spun “poftă buna”

    • Vai, tu stii cat sunt de bune?! Eu le mananc pe alese, adica doar pe cele crocante si grase. ‘Mai mult de jumatate de punga arunc. Ma relaxeaza enorm acest proces de selectie 😛 mai demult, ziceam ca pufarinele imi fac lapte mult hahah acum nu stiu ce scuza sa mai gasesc

  2. Claudia I.

    Vai.. si eu am dat in patima pufarinelor din vremurile copilariei si nu m-am vindecat. De cate ori veneam in tara musai balotam cateva pungi. Din fericire de aprox. un an am descoperit ca magazinele romanesti de aici importa. De atunci sunt nelipsite. Si cum nu vreau sa fiu un exemplu negativ pentru copii (carora nu le dau dulciuri decat in doze mici si bine controlate).. le mananc si eu dupa ora de culcare.. in cantitati considerabile. Din pacate nu este un obicei bun (dauneaza siluetei) dar alta metoda de a le pastra in meniu nu am gasit.
    Cat despre scuze.. nici macar nu m-am complicat sa imi gasesc vre-una.. recunosc ca sunt dependenta 🙂

  3. Cam așa făceam/fac și eu 😀

  4. Cris

    :))))) il si vad pe Broscutz cu ochii pe tine!
    Puica mea e la fel, asa a mancat ceapa verde cu lacrimi in ochi si ceapa rosie muscand ca din mar pana s-a prins ca parca nu e asa grozava.
    Dulciurile…. pfff mai palmam cate o bucatica de cioco pe la bucatarie, dar mai nou cand i se pare ca avem ceva in gura, vine si ne ia cu manutele de obraji si zice “mama/tata aaaaaaaaaa” sa deschidem gura sa vada ce e :)))

  5. Zina7

    Asa e și la noi. Noi deja de 4 luni mâncăm pe ascuns. Apa o băut de la început din sticla sau pahar pentru ca pana la 7 luni am purtat-o numai în sistem de purtare și normal ca era cu ochii mereu pe ce fac eu și ce mâncăm eu vroiam și ea și dacă beam eu apa vroia și ea. I-am luat vreo 5 modele de paharele / cănițe diferite dar normal ca nu ii trebuie sa bea din ele. Cu mâncatul e și la noi la fel . Începusem cu piureuri dar de vreo 6 saptamani nu vrea decât sa mănânce singura și își umple gurita cu mâncare( care trebuie neapărat sa fie bucatele nu cumva sa mănânce ceva prea fin pasat). A…și deja face crize de isterie și se enervează și țipă dacă nu primește ce vrea ea 😊

  6. eu o sa scriu un comentariu moralizator 😀 . La inceputul sarcinii am reconfigurat alimentatia mea (stiam ca am “issue”-uri dar pur si simplu nu incepeam actiunea din comoditate…maternitatea mi-a impus asta ca vreau un copil sanatos dar si parinti alaturi de copchil). Asa ca de atunci am scos multe produse nasoale si cam 80-90% din ce mancam este child friendly. Efect imediat este ca starea sanatatii la toti s-a imbunatatit minunat (spre socul si groaza soacrei care nu intelegea de ce fiul ei nu mai mananca snitzelele ei si mai ales de ce fiul nu mai are analize proaste de ficat ca doar el semana cu mama lui).
    Copiii fac ce vad 😀

    Chestie maro mai tinem si noi in casa dar sotul are grija sa curete repede dulapurile 😀 😀 .

    Si musai sa povestesc cum m-a lasat fiica mea de bere. Beau de felul meu 1 pahar o data pe sapt., si mai ales din aia cu lamaie/fructe si mai rar iarna. Ei, si avea copila 4-5 ani si ma vede cu bere mov (ceva cu cirese, 4% alcool, nu radeti de mine ca sunt moldovianca). Cere sa guste si I-A PLACUT!!! si a cerut sa aiba si ea in pahar la ea. Eu fitze fitze, iau paharul meu si ma duc in bucatarie sa ii pun de la mine in paharul ei oleaca si ii adaug multa apa si ii aduc si ei bere cu apa. Si uite asa nu am mai am baut bere de cativa ani. Sa videti cand o cere din vin 😀 😀 . Cafea nu beau dar o gustat de la sotul si a zis ca e nasoala si ca tati are gusturi ciudate cu cafea amara si bere amara 😀 .

  7. Andrei, la 20 de luni cand eram in China, stia sa zică sushi si shie shie. Aveam la parter un restaurant japonez si fetele erau f drăguțe cu el, baga un platouas de sushi la o vizită.

  8. Laura

    Să vezi cum e când mai crește, îți îndeși și tu ceva în gură, apoi mesteci cât de lent poți crezând că oricum ești singură după frigider și deodată auzi “ce-ai în gură?”…

  9. Mihaela

    Dilema mea pentru viitor: cum vom mai manca noi ciocolata?

    • noaptea, îți zic eu. Vom fi ca vampirii de ciocolată.

      • si ziua. Are sotul niste tactici… de genul:
        -pandit cand e copil la toaleta. Rupt bucati pt mestecat rapid.
        -mami, ia vezi, e ora de facut baie la copil!
        -cand fac codite la copil
        -pe balcon, ca fumatorii

        Shit, acum vad ca astea toate sunt tactici pt tati, nu pt mine!!!!

        • varianta, tati, ia vezi, e ora de făcut baie la copil, n-aveți? Poate nu mai fabrică ăștia, întreb pentru că aș cumpăra și eu :))

  10. Mihaela M

    În seara asta am mâncat pe hol tort de ciocolată, pus într-o pungă de plastic, cu gândul să îl mănânc repede, iar în caz că se apropia cea mică să-l pot ascunde uşor. Îi dădusem drumul la tv, ăla merge doar în situații extreme şi de obicei e foarte captivată, dar de data asta, şi singura de altfel când nu a funcționat. Nici nu ştiu când a ajuns lângă mine, cu ochii mari, eu când am văzut-o nu mai mesteacam, dar era deja prea târziu: “dă! dă! dă!”.

  11. Cristina

    la noi situatia este inversa: n-ar gusta din ce mancam noi nici picat cu ceara. si este genul de copil care pofteste doar la banane, covrigi si mamaliga. asa ca noi mancam/bem pe langa el, ba mai mult ne si manifestam incantarea, doar-doar va cere si el. in 5 ani si jumatate n-am reusit, dar suntem perseverenti :))

  12. Eu cred ca e mai rau daca nu-i dai, asa devine interesant, fructul oprit. Eu mănânc rar ciocolata cand e de fata si ala mic, dar cand e si mă întreabă. Mamaaa? Ce faci? Ii zic, ii arat ce am, evident mai puțin decât am si îl întreb Vrei si tu? Daaaa. Asa ca o jumătate de sfert de pătrățel de ciocolată neagră nu a omorât pe nimeni. Mai mult nu, ca nu mai e,doar am împărțit, nu?
    PS. Stiu, sunt groaznică, altfel, putem manca in drum spre grădinița, cand mergem după copil.

  13. Cand am fost la ‘specializare’ la niste prieteni acum cativa ani, aveau o puradela de 4 anisori. Si ai ei consumau porcarii in fata ei fara probleme. Gen tiramisu (pe care io il fac cu o carca de cafea si de alcool, deci clar nu e pentru copii), Cola etc. Si nu avea niciodata pofta, pentru ca ii spuneau ca alea sunt pentru oameni mari (normal, ca nu as da unui copil de 4 ani nici Cola si nici cafea/alcool).

    A mica avea ciocolata si chestii OK pentru ea, maturii porcariile lor.

    Asta am facut si eu cu fii-mea.

    Ea inca nu mananca prajituri si ciocolata, singura chestie ‘junk’ sunt biscuitii, pe care ii consuma cu placere, cand i se ofera.

    Daca eu stau cu ciocolata in nas sau ma invita vecina la o prajitura cu crema, ii ofer fetei biscuiti si e OK. Nu ii este pofta efectiv de ce am eu in mana, ci, daca mananc eu ceva, isi doreste si ea sa manance ceva.

  14. Irina

    Eu zic să fii fericită că mănâncă. Al meu a avut câteva luni în care a trăit cu lapte și aer. Ajunsesem atât de disperată încât i-aș fi dat orice (biscuiți, napolitane, produse procesate), numai să bage și el ceva în gură. Am reușit să îi fac poftă într-o zi cu o napolitană și a ronțait și el două guri. A doua zi nici nu s-a mai uitat la ea.

    • Are perioade si perioade. In general, la Sibiu mananca mai bine decat in Bucuresti. Cred ca ma simte pe mine mai relaxata sau nu stiu..

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 198 queries in 0.181 s