A avea grijă de mine nu este un gest egoist

shutterstock_519765382

Noi, femeile, mai ales după ce devenim mame, începem urgent să punem nevoile copilului înaintea nevoilor tuturor, mai ales alor noastre. Însă, pe termen lung, probabil că nu este un comportament sănătos nici pentru noi însene, nici pentru copil/copii. Așadar, cum cerem de la copil ce vrem pentru noi? Timp, liniște, odihnă, etc, fiecare pentru ea. Unde ne oprim cu acest pus al nevoilor noastre în cui și cât cedăm prioritate nevoilor copiilor noștri?

Am întrebat-o pe Otilia Mantelersexpert in parenting și instructor Parenting by Connection, trainer de Playful Parenting și specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0 la 10 ani. De asemenea, Otilia este curator de conferințe internaționale de parenting și de cuplu. Mie îmi place mult să o citesc și ascult, fiindcă Otilia e ca o carte bună, care îți spune exact ce ai nevoie să știi.

Iată răspunsul ei:

Da, Miruna, așa este, odată ce avem copii, noi, femeile tindem să nu mai contăm și să nu mai dăm atenție nevoilor noastre. Cred, însă că la început, când devenim mame, nevoia principală este aceea de a fi…mamă! Adică de a avea grijă de copil, de a intra într-o rutină și de a ne simți stăpâne pe noul rol. Pe parcurs apar și alte nevoi, spre exemplu aceea de a ne îngriji de frumusețea noastră. Eu am observat că multe dintre noi considerăm această nevoie frivolă și o ștergem de pe listă. Sau nevoia de a petrece timp cu o prietenă sau cu partenerul de cuplu – și pe acestea le trecem undeva în josul listei de priorități. Așa cum bine spui, acest lucru nu este un comportament benefic pentru noi pe termen lung, deoarece adunăm multe resentimente față de copii și începem să simțim, poate chiar și să rostim cuvinte precum:

“Uite câte fac eu pentru tine! Tu nu poți nici măcar să strângi jucăriile și să le duci la locul lor?”

Niciun copil nu este responsabil pentru îndeplinirea nevoilor părintelui său. Astfel de afirmații care cuprind reproș greu sunt copleșitoare pentru copii. Ei nu înțeleg de ce ei trebuie să aibă grijă de fericirea părintelui, când treaba unui copil este să se dezvolte, să se descopere și să se bucure de viață, scăldat de iubirea și atenția părintelui. De aceea, când mama vrea timp pentru ea, atunci ea va cere ajutor de la partener, de la bunici sau de la prieteni pentru a sta cu copilul, iar lui îi va spune că are nevoie de timp pentru ea și că diseara va ieși cu o prietenă la film. Nu îi va cere voie copilului, fiindcă acest lucru ar fi o responsabilitate prea mare pentru copil. Uneori, copilul va putea protesta la ieșirea mamei. Aici e un moment dificil pentru mamă, pe care și eu îl am de multe ori și am observat că nu am o reacție constantă. De cele mai multe ori, dacă nu am petrecut suficient timp cu copilul, tind să îmi amân întâlnirea fiindcă atunci pentru mine e un moment în care simt că nevoia copilului trebuie să fie înaintea nevoii mele. Dacă însă mă simt foarte tristă și epuizată și consider că timpul pe care l-aș petrece cu copilul ar fi unul în care nu îi ofer atenție, atunci aș pleca și mi-aș îndeplini nevoia. Dacă însă simt că am petrecut timp frumos cu copilul meu, atunci voi asculta protestul lui, mă pregătesc mental pentru o revoltă tumultuoasă (care de multe ori nu vine, fiindcă și copiii vor ca noi să fim fericite) și îl ascult.

A avea grijă de mine nu este un gest egoist. Regula de aur a umanității este aceea că pot avea grijă de cineva când mai întâi am grijă de mine. Îi pot oferi copilului meu atunci când mi-am oferit și mie. Patty Wipfler avea o metaforă care mie îmi place mult legat de nevoile mamei vs nevoile copilului: așa cum în avion mai întâi părintele își pune masca de oxygen și apoi copilul, așa și în viața de zi cu zi mama trebuie să aibă grijă mai întâi de nevoile ei, pentru a avea resurse de unde să îi dea copilului. Îți spun sincer, Miruna, că mie mi-a sunat extreme de egoist toată treaba asta când am auzit-o pentru prima data. Însă, văzând calitatea relației cu copilul atunci când sunt o mama obosită și atunci când sunt fresh și plină de energie, mi-am propus să îmi fac un exercițiu ca atunci când ei sunt la grădi sau la școală, eu să am grijă de mine. Și să îi aștept pregătită pentru ei. Iar dacă în weekend mă simt tristă sau epuizată, atunci îl rog pe soțul meu să mă ajute și să îmi dea 1-2 ore să mă pun pe picioare.

2 invitații la psihoatelier cu Otilia Mantelers

Cu Otilia vă puteți întâlni marți, 29 noiembrie, de la orele 19.00, la Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, Piața Romană) la un psihoatelier pe tema:

otilia-mantelers

vă puteți înscrie aici, participarea costă 80 lei, cam cât jumătate de plasă pe care o lăsăm la supermarket. Otilia e drăguță ca de obicei și oferă 2 invitații individuale pentru cititoarele blogului meu. Am mai făcut asta la o conferință de luna trecută (articolul e aici: Cum convingem copilul să vină la masă în 3 pași, via Otilia Mantelers ) și feedback-ul a fost extraordinar.

De data asta, Otilia va vorbi despre femeie și nevoile ei, despre cum sa ne cerem drepturile, să nu ne mai cerem scuze excesiv, să nu ne mai mulțumim cu resturile. Aș vrea să meargă cineva care are cu adevărat nevoie să audă lucrurile astea, să se reinventeze și nu știe cum. Cineva care e într-un moment de impas în viață, care nu mai știe pe ce limbă să vorbească soțului, copiilor, familiei. Care nu mai știe care îi sunt dorințele ei, fiindcă a uitat de ultima oară de când și-a dorit și altceva decât să se spele pe dinți. Lăsați-mi un comentariu, în care să-mi spuneți de ce aveți nevoie să mergeți la Otilia. Puteți semna cu anonim sau cu alt nume, doar adresa de email să o treceți corect ca să vă pot contacta. Dacă vor fi mai mult de 2 doritoare, voi alege eu cele mai impresionante 2 comentarii.

Aș vrea să fiți sigure atunci când vă înscrieți pentru invitații că puteți ajunge marțea asta care vine, de la 7 seara, la Journey Pub.

Update: cele două invitații merg la Roxana și Laura Gherghe.

Articolul anterior

Arta comunicării este limba pe care o vorbesc liderii

Articolul următor

9 ani de când și blondele gândesc

16 Comentarii

  1. Simo

    De recitit articolul!
    P.S. 29 noiembrie cred ca ai vrut sa scrii 🙂

  2. Mihaela

    As vrea sa merg pentru ca in fiecare zi mi se pare tot mai greu sa fiu mama, sotie sau orice altceva. Credeam ca e mai usor cu timpul, dar se pare ca nu. Din pacate totusi, nu pot ajunge. Poate data viitoare.

    • Imi pare rau, Mihaela. Daca ajuta cu ceva, sa stii ca toate avem momente din astea, in care simti pur si simplu ca nu mai poti. Eu am luat o pauza odata, m-am trezit dimineata si am zis ho. Am plecat la parintii mei cu bebelusul si 3 zile nu am iesit din pijama. A ajutat foaaarte mult, sotul meu si-a dat seama ca e un strigat de ajutor si s-a implicat si mai mult, iar ai mei nu m-au lasat sa fac nimic acasa, m-am simtit ca in vacanta! 🙂

  3. Andreea D

    Otilia e minunata si iti multumesc pentru acest interviu. Suna tare bine titlul si cred ca va fi o intalnire pe sufletul femeilor care au nevoie de ea.

  4. Ahh cata nevoie as avea, dar stiu ca Otilia o sa ma faca sa plang, oricum am asa o perioada in care imi sta plansul in gat 🙁 si nu vreau sa plang ca o ciudata in mijlocul lumii

  5. geo

    mamelor -sacrificiul e sublim dar nu intotdeauna benefic dezvoltarii copilului .

  6. Eu aveam notat în agenda evenimentul, m-am și înscris pe site-ul Italia de vreo 2 săptămâni (deși nu am primit confirmarea….nu știi care o fi procedura); așa ca aștept cu nerăbdare ! Am impresia ca am uitat de mult sa mai fiu și femeie, iar “nu mai pot” cred ca zic pra des….tu vii, Miruna?

  7. bunica cu bundita

    Suna bine,si cred ca o sa fie interesant!Cine ajunge acolo, sa ne spuna si noua cate ceva! E valabil pentru toate mamele,si poate aduce un ingredient nou in trusa noastra de ingrijire personala!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.426 s