Nu-mi spune că și tu ești. Obosit.
Știu că alergi toată ziua, știu că muncești în stresurile cele mari. Dar, când spun că sunt într-un fel, îngăduie-mi să fie despre mine. Lasă-mi acest moment așa, arată-mi că mă auzi și că mă iubești. De asta am nevoie atunci. Muncesc și eu mult, chiar dacă treaba mea nu se termină niciodată. Mi-e și mie greu, chiar dacă tu mă vezi puternică și frumoasă.
Atunci când mă plâng de ceva e ca o invitație în sufletul meu. Te rog să nu intri cu spatele. Și te mai rog să nu-mi verifici praful dacă e șters sau farfuriile câte sunt spălate. Nu am nevoie să-mi arăți cu degetul unde greșesc și nici să răspundem la dece-uri înșirate. Știu că așa e firea bărbătească, să analizeze situația, să identifice problema și să ofere soluția. Te înțeleg, dar acum e despre mine. Înțelege-mă tu pe mine. Ascultă-mă tu pe mine.
Sau crezi că nu știu și singură la ce ar trebui să renunț ca să câștig un strop de somn în plus? Doar că m-am săturat să fac inventarul la pierderi, iubitule, astăzi vreau numai să stăm.
Eu să îți spun cum îmi e mie și tu să mă iei în brațe cu dor. Să taci toate sugestiile pe care le ai pentru mine, să întuneci toate luminile pe care le-ai putea aprinde-n capul meu. În schimb, să mă vindeci cu atingerile tale, să-mi împodobești sufletul cu flori.
Mâine iau vin și mergem la tine.
imagine via Shutterstock, cuplu îmbrățișare
Ioana
E ca un perete de care te lovesti. Când eram gravida ii spuneam ca imi e rau. La care el: si mie! Innebuneam pe loc, deci inteleg perfect.
Miruna
Nu cred!!!! Exact asa pateam si eu :))
Cris
Oh dar noi suntem la fel de obositi, ma rog poate eu mai mult putin :)) ne plangem unul altuia, ca suntem sistemul reciproc de suport. Muncim amandoi, in ce priveste copilul suntem 50/50, nu pot spune ca MA ajuta, ci ca ne ajutam unul pe altul. Poate din cauza oboselii nu ne auzim uneori, suntem nervosi etc. dar incercam sa ne plangem pe rand si sa ne ascultam.
Miruna
Pe rand e cheia 🙂
bunica cu bundita
Se poate si mai rau, cand nici nu te mai aude cand spui ca esti obosita ,doar intreaba:”Noi ce mancam?'”????????Si dupa un timp, invata sa gateasca ,ca raspuns la intrebarea pusa intr-un moment nepotrivit!
Miruna
Asta chiar asa e!!! Dar sa stii ca si asta e o dovada ca a inteles. Ceva 🙂
andressa
Foarte frumos.
Daca treci pe la Mega cand iei vin, ia si paine, te rog. :))
Miruna
Altceva?
Laura
a picat la tanc articolul asta! <3
Miruna
ce, și tu ești obosită? precis e de la prea mult somn! :))
Laura
Uaa! Parcă a fost scris pentru mine…
Miruna
Cu dedicatie speciala 🙂
Elena
Ha, cred ca e problema universala. Si mie mi-a luat mult sa inteleg ca asa functioneaza barbatii, au nevoie sa iti dea o solutie la o problema. Si de multe ori noi avem nevoie doar sa ne asculte. Solutii stim si noi sa cautam, facem asta in 90% din timp. Dar avem nevoie macar de 10% in care sa ne oprim si sa acceptam starea de fapt.
Miruna
Horatiu al meu e cel mai tare cand imi spune ca sunt atat de obosita fiindca dorm prea mult. :))
Miruna
A, si cand eram mai mica, orice problema aveam, dar orice, intelegi, tata zicea ca e din cauza ca nu fac sport. Innebuneam!
Elena
Da, si mie mi s-a zis asta, chiar de mai multe ori :)). Sau ca trebuie sa ma obisnuiesc cu mai putin somn, un fel de victoria mintii asupra trupului 😉
Miruna
Hai ca astacu obisnuitul mai merge…
andressa
Priceless!
Ioana
Aceeasi problema si la noi – eu acasa cu pitica, deocamdată, el medic specialist la inceput de drum. I l-am si trimis sa-l citească :p
Miruna
Auleu, o sa ma urasca! :))
Teodora
Mwahahahahaha, confirm ca si in cazul in care nu exista un copil, si el este obosit. Faza maxima a fost chiar sambata asta. Eu am avut o zi mega plina, am alergat dintr-o parte in alta, am rezolvat o gramada de probleme etc etc. El a dormit toata ziua (de cateva luni are un program care concureaza cu cel de a avea un bebelus… si eu, asemenea). Mnooooo, seara ne vedem si imi spune ca e terminat de oboseala. Speechless 😀
Miruna
:)) dar nu e vorba, că fiecare are dreptul la oboseală și la plângeri împotriva ei, eu zic doar să nu ne furăm the spotlight unii altora. atâta tot.
Teodora
Da, da! Eu spusesem inaintea lui ca am obosit un picut de la cat am alergat :)))
Irina Schmitz
Hopa! Ai un Prosecco de la Schmitza … o sticlă 😀
Miruna
Femeie, alaptez! :))
Bubu
Ei si?! Merge un pahar pe seara 🙂 enjoy!
Alta Miruna
Articolul asta m-a facut sa realizez ceva: sotul meu nu mai face asa! Stiu siiiigur ca facea asta in urma cu ceva timp… in mod regulat. Oare ce s-a intamplat de s-a oprit? Si, mai ales, cum de nu am realizat pana acum?
Miruna
Ieeei, uite un sot care-osa ma iubeasca! Printre cei multi care ma urasc…
ariadna
Nu incepe si tu, Miruna, sa scrii astfel de articole. 🙁
Nu te va ajuta cu nimic, e nedrept (fata de sot) sa expui in mod public un aspect al vietii voastre. Chiar si daca alte femei se regasesc in situatia data. Poate fi considerata ca o mica tradare a increderii sa vorbim cu altii despre soti/sotii (as fi de acord doar in cazuri extreme: de genul violenta in familie).
Iti faci un deserviciu intr-un final … pentru ca femeile – asa e firea noastra – se iau una dupa alta, creeaza un bulgare, isi induc idei una-alteia, imprumuta pe nesimtite idei noi si apoi reactioneaza emotional exagerat fata de sot.
Noi in familie intotdeauna ne-am rezolvat nemultumirile reciproce doar impreuna, noi doi, fara sa dezvaluim altora nimic – chiar si cand eram foarte suparata pe el; si la fel si el.
Si nu am facut asta de rusine, chipurile pentru a pastra aparentele unei familii perfecte, NU! Ci doar pentru ca asa e cel mai corect, doar noi doi stim toate fetele problemei si doar noi doi putem gasi solutii impreuna, incercand sa fim corecti cu noi insine, acceptand unde am gresit, cautand compromisuri convenabile care sa ne multumeasca pe amandoi.
Scrisoarea aceasta e minunata, dar a fost destinata lui si parerea mea e ca doar el trebuia s-o primeasca.
Miruna
Multumesc pentru sugestii si exemplele date, da-mivoie sa imi pastrez dreptul de a scrie despre ce doreste sufletul meu la mine pe blog. Apreciez intentia buna si grija pentru sotul meu.
ariadna
Desigur ca poti scrie orice simti ca trebuie pe blogul tau. Nu am scris din grija pentru sotul tau (nici nu-l cunosc). Mi-am expus o parere despre familie, despre cuplu, o concluzie la care am ajuns in cei 16 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu si-am testat ce e bine si ce nu e bine pentru a ramane fericiti impreuna.
Am vazut astfel de articole la printesa urbana, la mamica urbana si … Dar mai bine e sa nu mai zic nimic.
Miruna
să știi că m-am gândit la ce ai zis. Și îți mulțumesc pentru un altfel de punct de vedere. Să știi că sunt multe texte în capul meu, care nu văd lumina tastelor, tocmai fiindcă nu e locul lor aici. Pe ăsta nu l-am considerat atât de cum spui tu. Poate, în timp, o să-mi schimb părerea.