Dragă părinte care citești asta de pe telefon,

Ne-am văzut ieri, am trecut pe lângă tine pe stradă. Împingeai căruciorul, erai cu copilul tău. De fapt, erai într-o convorbire la telefon, cu căștile-n urechi. Mi-am amintit că ne mai văzuserăm și cu o zi-nainte, cred că în parc. Te-am recunoscut după felul în care țineai telefonul într-o mână și copilul în cealaltă. Cum îl dădeai pe leagăn cu un ochi lipit de el și altul, de ecran.

Știu că ești obosit. Că ai multe pe cap la birou sau că treburile nu se mai termină în casă. Știu că viața ta nu mai e la fel ca acum 2 ani sau cum ți-ai fi imaginat să fie și că ai da orice pe o clipă de liniște. Știu cât sunt de prețioase momentele când ești doar tu cu tine. Știu cum e să stai la baie pe ceas, în timp ce cineva mic plânge după tine. În timp ce vasele te așteaptă în bucătărie, nu prietenele la restaurant.

Știu că, uneori, parcă telefonul te înțelege cel mai bine și te acceptă necondiționat. Fiindcă nu cere nici de mâncare, nici nu plânge după atenție și unde-l pui acolo stă.

Dragă părinte care citești asta de pe telefon în timp ce adormi copilul, în timp ce te joci cu el sau în loc de a-i citi o poveste cu tâlc, gândește-te la cum se simte fetița ta în momente ca ăsta. Gândește-te la ce mesaj îi transmiți băiatului tău când te vede butonând cu viteză. Că mama e trup și (mai ales) suflet, că tata e spirit, nu numai stâlp … în familie? Sau, dimpotrivă, că ești o prezență strict de decor, un fel de roboțel cu cheiță? Care reacționează doar în caz de pericol, de băgat degetele-n priză sau răsturnat de pe leagănul în vânt.

Copiii noștri nu au nevoie de noi ca să-i hrănim, îmbrăcăm și spălăm. Desigur, și astea sunt foarte importante, însă ele contează mai degrabă pentru noi, nu pentru ei. Din punctul lor de vedere, singura nevoie este Jocul. Iubirea. Atenția. Ei ar putea sta nemâncați toată ziua și cu hainele pline de noroi, dacă jocul nu s-ar sfârși. Atunci când suntem cu copiii noștri, iar noi stăm pe telefon, nu stăm, de fapt, cu ei. E o păcăleală sinistră de ambele părți. Fiecare minut pe care-l petrecem pe telefon sub ochii copilului nostru ne va costa într-o zi prietenia cu el. Fiindcă a fi prietenul cuiva presupune mai întâi SĂ FII. Și fiindcă, pe telefon, un minut se transformă pe nesimțite în zeci.

Zilele trecute eram într-o cofetărie dichisită de la noi din oraș, când a apărut o mamă cu fetița ei. S-au așezat față-n față, au primit o prăjitură și-o cafea, iar micuței abia-i ajungea năsucul în farfurie. Ziceai că-s rupte dintr-un film frumos. Asta, până când mama a scos un mare laptop negru pe masă și-a dispărut în spatele lui. Fetița a rămas mică, în umbra mare a laptopului negru, singură, în compania unei prăjituri scumpe.

Nu cred că asta-i rețeta de a crește copii fericiți. Ci copii care te trag de mânecă și care te întrerup când vorbești. Copii care urlă ”fără motive” și care te vor ignora mai târziu, când mai cresc. Copii care urăsc telefonul, fiindcă se simt într-o competiție cu zero șanse de câștig. Copii care vor crede că ăsta-i tratamentul normal la care să se aștepte în viață. Nu cred că asta-i rețeta de a crește copii fericiți.

În loc să îi privim în ochi de câte ori ne caută, în loc să ne păstrăm brațele libere pentru trupurile lor mici, în loc să le spunem povești până ni se usucă gura și să le mângâiem obrajii până facem cârcei, noi alegem facebook, bloguri și mailuri importante.

Dragă părinte care citești asta de pe telefon, încă mai ești aici?
559fd8ec1400006c079a772d 559fd9141700006004326292

 

*În timp ce ați citit acest text, ați pierdut o grimasă nouă sau un zâmbet șmecheresc al copilului dumneavoastră. Nu vreau să știu câte a pierdut cea care l-a scris.

Cu drag,

sper să nu ne mai vedem niciodată. Iar asta, din cauză că vom fi prea ocupați cu cineva mic. 😉

imaginile fac parte din campania ”the phone wall” de la  Ogilvy & Mather China (sursa aici), care este o reprezentație propriu-zisă a barierelor ridicate de către dependența de tehnologie în relațiile dintre oameni.

 

Articolul anterior

Cât reținem din ce ne zice medicul, realități îngrijorătoare

Articolul următor

Avem nevoie de aplicații-ghid pentru o viață împlinită?

65 Comentarii

  1. Ioana

    Ce frumos ai scris textul asta. Imi place cum ai inchis perspectiva la final, incat ai preluat parte din sentimentul de vina.
    Nu am copii inca, dar mi-a placut articolul.

  2. dia

    Superb scris. Bebe a adormit acum langa mine asa ca am putut citi:)) eu foarte mult am redus statul pe net..chiar încerc sa ma controlez in fiecare zi.. Daca am nevoie de ceva informații, caut scurt si gata.. Cand ajung acasă telefonul “dispare”.. Vreau sa iti spun ca blogul tău e singurul loc de “socializare virtuală” pe care il deschid in mod regular, cam la vreo 2 zile…in rest un pic de știri si cam atât.. Daca nu am nevoie de o informație specifica…

  3. E drog! Încerc sa stau cat mai puțin pe telefon si doar cand ei dorm. La laptop nu mai am acces, ca nu am timp, cu telefonul mai ies din carapace măcar rar.

    • Nu cred ca laptop-ul e problema in relatia cu copiii, ca pe el nu il poti duce in parc. Desi doamna de la cofetarie dovedeste contrariul. Poate chiar avea ceva important de facut si nu ar trebui sa judecam.

  4. Vorbesc 10-20min la mobil. Mi-am redus abonamentul la minimum (am negociat cu vodafone si dau 4 euro pe luna cu tva ca altfel plec din reteaua lor; sotul are 2 euro cu tva la orange 😀 ). Sun cate o prietena / sau dau sms si stabilim sa ne vedem si sa vorbim face to face.

    • Muuult mai sanatos si ieftin asa! 😉

    • elena

      ei, acuma faceti un exercitiu si inchipuiti-va ca nu aveti timp pt intalniri cu prietenii face to face pt ca tot, absolut tot timpul liber il petreceti cu cei mici. ba chiar uneori trebuie sa mai si plecati de la lucru din pricina copiilor. si mai inchipuiti-va ca in timp ce sunteti la serviciu nu aveti efectiv deloc timp sa stati online pt propria placere sau pt informare. cum procedati?

  5. Andreea D

    🙂 Multumesc!

  6. Bibi

    Este o dependenta reala. Dar ca orice dependent imi gasesc o scuza. Mai am si eu nevoie de ceva pentru mine, sa ma deconectez de la copil. E mult mai usor sa fii aproape cand e bebelus, dar cand faci asta asa 100% si fara sa tii cont ca mai ai nevoie si de timp pt ttin, obosesti. Si ei cresc si sunt mult mult mult mai obositori. 🙂 nu intelegeam cand era bebelusa. 🙂

    • Da, insa cand vor mai creste si noi vomvorbi cu ei si vom primi tratament cu ignore, ce scuze vom mai gasi? Ca doar au avut peofesorii cei mai buni.

  7. Anca

    Foarte frumos scris si intr-adevar trist. Nici eu nu am copii inca dar vad lucrul acesta si in cupluri care stau fata in fata in restaurante si nu pot lasa telefonul din mana sa se intrebe unul pe celalalt cum le-a mers astazi. Trebuie sa nu pierdem conexiunea reala cu cineva. Ma intalnesc cateodata cu prietenii si dupa ceva timp in care vorbim diverse incepe fiecare sa se retraga in telefon si deja e regula sa ne atragem atentia cand facem lucrul acesta. Eu incerc sa stau pe telefon cand sunt singura… in metrou, undeva unde am de asteptat, niciodata cu cei dragi.

  8. Laura

    Hai ca eu am citit in timpul programului de lucru 🙂
    Acum vreo 7-8 luni ma invita pitica mea la joc. I-am spus sa astepte putin sa termin ce aveam de scris pe telefon. a asteptat cumintica, ne-am jucat. Dupa cateva minute a bazait iar telefonul si instinctiv am pus mana pe el. Atunci, pitica l-a luat, l-a pus pe masa si a zis: “nu oo mami, acolo oo” (nu telefon mami, acolo telefon). Abea atunci am realizat ca o afecteaza, ca ea intelege ca nu ma dedic ei pt ca sunt cu telefonul in mana. De atunci am incercat sa nu mai iau telefonul in mana cand sunt cu ea. Plecam de acasa si il uitam. Ramaneam fara baterie la el si observam doar pe la 12 noaptea cand (in sfarsit!) adormea. Nu pot sa spun ca reusesc mereu… dar ma straduiesc.

  9. Laura

    Cel mai frumos și trist adevăr. Și cel mai frumos articol pe care eu l-am citit din tema Școlii Flanco.

  10. si eu tot la munca stau pe net :D. Ma oftic ca uneori as putea citi un curs, ceva util, dar am o oboseala asa ca ma relaxez scrool-and pe blog la tine, la mine, la economisim etc, la altii etc.

    • mie-mi spui?! Cred ca am fi citit echivalentul catorva carti intregi! Eu trisez de la o vreme, de cand mi-am instalat kindle pe telefon. Mai rup ceva de-acolo 😉

  11. Anca

    Eu stau la munca pe net si cand sunt acasa incerc cat pot de mult sa imi fac timp pentru copii (pe langa facut mancare si curatenie care imi ocupa o groaza de timp).

    • Menajera e un must pentru orice working mom. Stiu ca a sunat foarte snob in romgleza de balta, dar asta e. Desi eu am senzatia ca as avea nevoie mai degraba de un sclav, care sa stranga mereu dezordinea dupa mine. Cu curatenia m-as descurca in 10 minute, daca ar fi totul strans prin casa!

      • Anca

        M-a lasat balta doamna care venea la curatenie (avea prea multe joburi si eu eram ultima la care se inhamase si a aplicat principiul ultimul venit-primul plecat). Caut pe altcineva dar e cam greu de gasit cineva de incredere.

        • Inteleg perfect ce spui! Noi avem pe cineva care vine doar la 2 saptamani. Nu vrei sa stii cum arata casa la finalul celei de-a doua saptamana :((

          • Cris

            it’s ok, relax, poate fi si mai rau :))) iti spun cu o pustioaica de 2 ani care nu sta locului, casa e vraiste, mai ordonam dupa ce doarme, dar incercam sa nu ne stresam, mentinem curat cat putem, cum putem. cat e treaza, o implicam sa ne ajute cu aspiratorul, ea il impinge, trage, tine de maner etc, sau ii dau si ei o carpa si ne jucam, ii place tare tare, imita sunetul, canta si danseaza. Insa curatenia, tot la 2 sapt, cand chem pe cineva sa ma ajute.
            Pe net, de la munca, in weekend si seara nu, cat e ea treaza , ca sa folosim timpul pt joaca 🙂

  12. Oana

    Poate am fi cu totii mai buni parinti daca in loc sa judecam si sa analizam greselile celor de langa noi, ne-am focusa sa fim noi insine mai buni. Fiecare isi duce propriile lupte; nu ai de unde sa stii judecand aparentele.

    • Poate mai vrei sa citesti o data textul si sa vezi ca am inceput si am terminat cu mine implicata in acel “noi” de vinovati.

  13. Oana

    da, dar textul tau pare triggered fie de femeia din cofetarie, sau barbatul care impinge carutul in parc. Ieri mi-am plimbat copilul prin parc in timp ce disperata citeam despre silent reflux pe telefon pentru ca nu aveam alt moment in care sa o fac. Mi se pare nedrept sa ma judece cineva; hai sa facem pace unii cu altii si sa nu ne mai judecam. Peace.

  14. Oana

    Si eu sper. Multumesc frumos pentru gandul bun.

    • Eu cred ca doar cine se simte putin “vizat” a luat articolul asta ca pe o judecata. Nu asta a vrut Miruna sa spuna, iar daca tu stii ca iti folosesti telefonul extrem de rar in preajma copilului doar cand pur si simplu nu ai alta alternativa atunci inseamna ca esti safe si articolul nu te vizeaza pe tine. Insanatosire grabnica piticului! 🙂

      Eu n-am copii inca, dar si mie mi se pare usor trist cand vad constant parinti atenti la un telefon din mana stanga si cu o manuta de copil de 1m in dreapta. Vorbesc aici la modul general, nu cazuri exceptionale in care X se uita la telefon pentru a chema un taxi sau asa mai departe. Cred ca traim intr-o lume in care nu realizam 100% cat de mult timp ne fura telefonul. Facebook-ul in special. Incerc si eu sa ma controlez, dar nu-mi iese intotdeauna…

  15. Vinovat! Nu cand merg pe strada, nu cand o hranesc, doar cand o adorm. Pana acum cateva saptamani nu am perceput-o ca pe o problema, dar a inceput si ea sa ceara telefonul sa ne uitam la poze sau filmulete. Are 19l si mi se pare prea mult.
    Clar, e “vina” mea. 🙂
    (Seara cand mergem la somn ea se mai joaca, se mai plimba prin casa, mai citeste etc vreo ora. In timpul asta, eu mai butonez.)
    Asa ca de ieri am zis stop! Ora aia o sa mi-o petrec cu ea, ca oricum stam despartite 10 ore pe zi. Dupa ce adoarme, cat mai stau langa ea sa o pazesc, pot sa-mi fac treaba pe internet. Copilul meu si ceea ce ii transmit e mai important si prioritatea.

  16. Eu am si de lucru uneori, asa ca o anunt ca vreo cateva minute trebuie sa fac x chestie. Daca e urgenta (gen client caruita i-a ‘picat’ situl, modificari urgente de design etc.).

    Altfel ne jucam si stam bot in bot. Treaba mi-o fac cand doarme, pe telefon stau cat mai putin spre deloc.

    • Merge l gradinita, are bona, ca mie cu greu imi ajung cele 2 ore pe care le mai doarme la pranz.

      • Nu merge la gradinita, nu are bona. Eu ma ocup 99% din timp. Secretul este sa tai din lista ‘de facut’ la sange, sa faci doar ce iti aduce cele mai multe rezultate (bani in cazul meu, deci merg exclusiv pe serviciile/siturile care aduc banii mai multi), folosesti tehnica Pomodoro etc. Culmea, odata ce scapi de ‘balast’ faci mult mai multe decat inainte, cand aveai mai mult timp la dispozitie 🙂

  17. Roxana

    Copiii au nevoie de mancare, de odihna, de siguranta si iubire. Joaca e optionala. Nu e o nevoie si nici nu e bine sa ii dai unui copil tot ce isi doreste.
    Atunci cand stai pe telefon copilul simte ca e ceva mai important pt tine decat el. Ceeaa ce d’uhhhh e uneori adevarat. Nu vad rostul in a creste copiii cu impresia ca totul li se cuvine tot timpul.
    Nu ca n as sta si eu prea mult pe telefon si ca nu inteleg unde bati cu articolul, dar mi se pare f exagerat.

    • Pe acelasi principiu, si iubirea e optionala. Cu adevarat nevoie au de hrana si oxigen.

      • Roxana

        Nope, iubirea nu e niciodata optionala. A fost un experiment sinistru facut de Hitler in WW.

        • Oribil. Si atunci, cum, asteptam sa mai faca cineva un experiment asemanator cu joaca?
          P.s. Pe mine nu m-ar deranja, copilul meu s creada ca, pentru mine, e cel mai important din lume si de pe pamant. Ba chiar mi-as dori sa stie asta. In fata oricarui email important.

    • Oana

      Ti se pare ca ii oferi totul daca dupa 10 ore de despartire vii acasa si te joci cu copilul? Oricum mai faci si cate o treaba casnica intre timp, da ti se pare ca asa mult le oferim, cateva ore seara? Si e mult, ca si cum i se cuvine totul?

  18. mai

    Am vazut si parinti “multitasking” – cica faceau activitatile cu copiii pe langa ei, ca un mod de a “petrece timp impreuna”. Numai ca erau atat de absorbiti in activitatile lor incat copiii oracaiau si usor usor se ajungea la scandal. Ironic, nu?
    Roxana are dreptate cand spune ca nu e normal sa produceti copii care ajung sa creada ca totul li se cuvine (stim cu totii exemple de prost-crescuti), insa asta nu justifica lipsa de chef si utilizarea excesiva a telefonului. Pe langa joaca, copiii au nevoie de educatie si de alte activitati. Daca iti scoti nasul din telefon, nu o faci numai pentru a te juca cu odrasla, ci si pentru a-l educa. Daca nu e nevoie de tine in momentul acela, e ok, dar tot timpul trebuie sa fie supravegheat si intervenit cand e cazul.

  19. e o dependenta, o alta forma de dependenta: unii fumeaza, altii beau, altii mananca compulsiv pana la obezitate etc. Nu e oboseala, ci e o fuga din real life. O nefericire, o neimplinire. Maternitatea nu a umplut golul,…

    • eu mă înțeleg pe mine, dar de copilul meu mi se rupe inima. În fiecare zi îmi propun, de mâine dimineața, verific telefonul de 2 ori pe zi!

  20. Iulia

    Si eu am vazut in parc o mama care, in timp ce o dadea pe fetita in leagan, vorbea la telefon, apoi scria mesaje. Nu a vorbit cu fetita decat cand i-a spus ca trebuie sa plece acasa… si atunci m-a lovit realitatea si am realizat ca daca inca nu sunt ca acea mama, sigur ajung acolo daca nu fac ceva. Asa ca acum incerc sa stau pe telefon doar cand doarme si nu ma pot ridica de langa ea. Degeaba citim articole si carti de parenting ca sa fim parinti mai buni, daca nu le dam ceea ce au nevoie: atentie, iubire, dragalasenie etc.

  21. Imi place mult articolul, dar stii…poate omul pe care l-ai vazut cu tel. in mana tocmai primea un apel important, poate o suna sotul sa intrebe ce vrea de la piata, poate o suna educatoarea celuilalt copil pe care il mai avea, poate primea pe mail reteta de ciorba de la ma-sa, poate era cumva in pauza de la job si isi verifica mailul, poate mama care a scos laptopul chiar lucra, poate era in timpul programului si avea norocul de a putea lucra alaturi de copil, poate ….doar poate, fiecare dintre ei petrecuse mult timp cu copilul inainte sa ii vedem noi, poate chiar timp special. Cine stie 🙂

    • Da, mai, inteleg ce zici, dar o reteta azi, o reteta maine, stai sa mai raspund si la mailul asta…”norocul” de a putea lucra alturi de copil e cam inexistent, fiindca acel copil se bucura mai mult de prajitura decat de mama-sa si interactioneaza mai mult cu chelnarul. Stiu ca a sunat un pic judgemental si nu am vrut asta. Iar femeia de la cofetaria chiar poate avea ceva de lucru la laptop. In schimb, astia multii din parc nu stiu ce scuze au. Am vazut si carucior cu suport special pt ipad…

  22. Carmen

    Cata dreptate! Am avut nevoie de o greseala din partea angajatorului, care mi-a sistat netul fara sa vrea, iar de 3 luni stau bine merci fara net pe mobil. Desi abia facusem un upgrade la smartphone! Dar e minunat fara net in afara casei, si asa raman, si am doi copii, si uite asa am “reinvatat” sa circul in bucuresti si fara waze, ca odinioara, si n-am murit nici de plictiseala nici de curiozitate la nr de like-uri de pe fb… Si tare-i bine!!!

  23. Cezar

    Da? Si daca trebuie sa muncesc sa ii pot asigura copilului mancarea, pampersii, gradinita, hainele, ratele la casa, cum fac? Inchid telefonul si am incheiat tot? Nu cred.

    • Poate găsești o soluție să îi acorzi și copilului niște timp. Nu zice nimeni să îl ții flămând, deși pentru el probabil hainele contează mai puțin.

  24. elena

    ne straduim sa petrecem timp in parc cu cei mici de la ora 5, pentru ca atunci se inchide gradinita. plecam de la lucru cu promisiunea catre sefi ca ne vom ocupa de orice problema se iveste. da, ii dam in leagan si atunci cand ne suna clientii stiind ca lejer din pricina unui apel ratat sau din pricina faptului ca o ora intreaga nu am raspuns la telefon putem pierde proiecte de zeci de mii de euro. atentie! noi nu trebuia sa fim in parc, ci la lucru ca sa le asiguram copiilor cele necesare. tot din parc raspundem la mailuri importante, care nu suporta intarziere pt ca -nu-i asa?- vrem sa fim promovati, apreciati pt cat de bine ne facem treaba. sigur, tot in parc reusim sa ne distram si cu cei mici. cum va permiteti sa judecati asa transant si pe oricine? si sa nu uit! cand iesim cu cei mici in parc sunt singurele momente in care putem sta de vorba cu un prieten vechi, cu o ruda bolnava, adesea chiar si cu parintii pe care nu mai avem timp sa ii vedem sau sa ii sunam. singurele, pt ca niciodata acasa nu putem cand copiii ne cheama sa ne jucam (pt ca nu au toate dotarile din parc) in vreme ce ne straduim sa facem ordine, mancare etc. nu inteleg cum inseamna asta ca nu avem timp pentru copii. also, pt cei care muncesc in timpul serviciului, timpul petrecut cat cei mici se joaca cu altii este timpul pt a citi stiri, opinii, fb, bloguri. si da, cum spuneau cei de mai sus, ce bine ar fi sa isi vada fiecare de treaba si sa nu isi bage nasul in telefoanele celorlalti! chiar nu aveti de unde sti de ce o data sau de zece ori un parinte isi foloseste telefonul in parc.

    • păi e evident că asta nu înțelegeți dv: ori e timpul petrecut cu copilul, ori cu ruda bolnavă la telefon.

      • elena

        :)) interesanta incercarea, dar, vedeti dumneavoastra?, absolut tot timpul liber mi-l petrec cu copiii si atunci cand as putea VREODATA in viata asta sa vorbesc cu cineva la telefon? atunci cand cei mici se joaca cu ceilalti si eu pot doar sa ii supraveghez, in mod evident. aveti dumneavoastra alta solutie? eu nu am gasit si incerc de ani buni. in timpul serviciului in nici un caz, noaptea cand cei mici dorm nici nu se pune problema, deci cum? sau mai exact toti cei care vorbesc cu cineva la telefon isi ignora copiii in timpul acela, nu? de ce conteaza locatia cata vreme absentam de la a ne juca cu cei mici? si eu as putea sa deplang copiii pe care ii lasa parintii cu bunicii pentru a merge la intalniri sau care in intimitatea casei vorbesc la telefon. e acelasi lucru. doar ca eu nu o sa o fac pt ca stiu ca fiecare isi gestioneaza timpul cum stie si mai ales cum poate si ca a-i judeca pe altii este un lucru foarte nepoliticos.

      • elena

        si de unde ideea asta asumata a priori fara nici cea mai mica intentie de a argumenta cf careia nu imi pot petrece timpul cu doua persoane in acelasi timp? inchipuiti-va ca deja putem face asta fara probleme cu ajutorul tehnologiei. nu, nu sunt niste relatii simulate, nu e o aparenta, ne perfectionam. cred ca ideea de baza a articolului este cel putin nedemonstrata, daca nu de-a dreptul falsa.

  25. Otilia

    Buhnica de parc: def. Persoana care isi petrece timpul printre oameni judecandu-i dupa cum isi inchipuie ca ar trebui ca acestia sa isi petreaca timpul liber.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 267 queries in 0.809 s