Cât reținem din ce ne zice medicul, realități îngrijorătoare

femeie-uituca

Am avut un pacient pe al cărui singur canin de pe arcadă m-am străduit să-l ”salvez”, doar că tipul nu prea voia, l-am convins până la urmă, s-a întors doi ani mai târziu cu dintele praf.

-păi, mister Smith, ce ți-am zis, să vii să-i punem o coroană? Uite, acum s-a rupt și nu mai avem ce-i face.

-Am crezut c-am terminat cu el dinte, de aia nu am mai venit.

*facepalm

Sau, alt pacient. O tipă de data asta. După ce stau și îi explic vreo jumătate de oră în repetate rânduri care îi sunt opțiunile și ce îi recomand eu, văd că nu se poate hotărî și o trimit acasă să se mai gândească. La vreo două ore, vine recepționista și-mi zice că a sunat pacienta să spună că a uitat tot ce-am povestit.

-Bun, sun-o și cheam-o la loc, dar musai într-o zi când am 20 de minute pentru ea. (Eram pregătită să îi și desenez.)

Se întoarce recepționista să-mi spună că femeia s-a răzgândit, vrea tratament.

-CE TRATAMENT???

*facepalm

Și mai am multe asemenea povești.

La unul dintre multele cursuri de comunicare la care am fost în Anglia înainte să încep să lucrez (am vrut să învăț lucruri care la noi nu se predau la facultate și bine am făcut, că doar lucram în gura lupului, vorba ceea), ne-au zis așa: Nu vă bazați pe ce instrucțiuni dați pacientului. Nu va ține minte nimic. Sau na, aproape nimic.

Se pare că tendința e de a reține mai degrabă primele 3 indicații pe care le primește după tratament. Psihologia e în felul următor: înainte de a se urca pe scaun e paralizat de frică, nu mai gândește, nu mai judecă, e înghețat. Și, după ce coboară de pe scaun, e atât de fericit că s-a terminat, încât nu mai vede decât ușa, nu mai aude, nu mai judecă, nu mai gândește. De asta, atunci când dăm indicații postop, e bine să ne alegem primele 3 cu grijă, în funcție de ce e mai important pentru pacient.

Îmi vin în minte indicațiile postextracționale, deși le dădeam și printate pe o foaie, aveam mereu grijă ce enumăr în top 3, în funcție de caz.

Exemplu: terminam manopera, îi spuneam pacientului să nu mănânce și să nu bea 2 ore. Și, ghici care era următoarea lui mișcare? Direct la paharul cu apă, dă-i și clătește. Instantaneu îmi creștea tensiunea, asistenta își dădea ochii peste cap în mintea ei, desigur, și îi explica pacientului că tocmai îl rugasem să nu bea nimic două ore. (Uneori, asistenta era pe fază să adune paharul cu apă înainte de pacient, dar nu-l putea salva de fiecare dată.) La început, o luam personal. Apoi m-am relaxat și mi-am dat seama că sunt multe alte lucruri pe care le spun să le facă și ei mă ignoră elegant. Începând cu spălați-vă pe dinți…

Cert e că lucrurile stau în felul următor: se pare că, în ziua consultației, imediat după ce au ieșit din cabinet și au fost chestionați, pacienții au ținut minte cam 70% din indicații. A doua zi, deja uitaseră jumătate. La o săptămână mai uitaseră jumătate din jumătate. La o lună, deja știau mult mai puțin. (ăsta e cel mai apropiat studiu găsit de mine cu ce am aflat atunci la curs)

Pacienții nu își amintesc atât de multe sfaturi și acțiuni mutual consimțite, pe cât au discutat cu dentistul. Ceea ce are implicații mari în felul în care pacientul se implică în procesul terapeutic și ajută la un rezultat favorabil. (sursa)

Iar cu cât pacientul este mai în vârstă și mai anxios, cu atât memoria pentru informație medicală e mai slabă. Se pare că pacienții se concentrează mai degrabă când li se vorbește despre diagnostic, decât despre tratament. Indicațiile simple și precise sunt înregistrate mai bine decât cele generale. Un suport scris sau o broșură ajută foarte mult pacientul să respecte cu precizie tratamentul. (sursa)

Funny facts:

  • Eu la coafor. Îmi zice femeia aia care te spală pe cap, acum întoarceți capul spre dreapta. Ce face Miruna? Îl întoarce spre cealaltă dreapta.
  • Cu maică-mea, în post-op. Vine asistenta și lasă o folie de pastile cu indicații verbale de cum să le ia. Pleacă asistenta, mama dă să ia o pastilă și peste-o oră încă una. La care eu îi spun că nu peste o oră încă una, ci una la două ore. Atâta ne-am zăpăcit, că cine alerga pe coridoare după asistentă s-o mai întrebe o dată cum era.

Deci au dreptate oamenii cu studiile. Practic, degeaba ne spun, că noi nu ținem minte mare lucru. Verba volant, scripa manent. Băgați la tărtăcuță. Dar mai întâi notați.

imagine via Shutterstock, femeie uitucă

 

Articolul anterior

Îmi dai un like, de parcă-ți cer un rinichi!

Articolul următor

Dragă părinte care citești asta de pe telefon,

20 Comentarii

  1. Tocmai vin de la dentist, ma rog igiena, tanti nu e dr. Sunt curioasa cum ma spăl pe dinti diseară, ce-mi mai aduc aminte din ce mi-a zis.

    0
  2. iti confirm: eu pt sfaturi si cerut parere, plateam consultatie dar ii ziceam ca am venit sa vorbim !!! nu sa imi faca ceva!! cu asta ma acopeream de la inceput sa nu ma ia friiicaaa de acasa :))))

    In rest, scris. Scris pe reteta. Scris pe o hartie. Ma mai punea sa repet. Da, am avut o dentista care se pricepea la fricosi ca mine 😀 – imii zicea cu 2 sapt inainte ce o sa imi faca 😀

    2+
  3. Rusu Delia

    Eu astept sa plec mai repede de acolo. O data ce m-am ridicat de pe acel miraculos scaun sunt libera ca pasarea cerului. Nu-l mai ascult pe stomatologul ala,cu toate ca el imi repeta de 2 ori, eu tot nu retin. Asta sunt si n-ai ce-mi face, alta mami nu mai face.

    2+
  4. Surorile mele sunt medici…amandoua! S-ar presupune ca eu sunt aceasta neinfricata in jurul doctorilor, ceea ce e doar aproximativ adevarat – relax, chill, zen pana la consultatie, cand se intaleaza panica. Mnoooo, la un moment dat, imi era mie rau si ma cheama una din sisters sa imi faca analizele etc etc. Nu stiu cum, dar ajunge la momentul analizelor si cealalta sister. Eu eram infricoasata ca la balamuc si cand mi-a spus asistenta sa stau pe o parte, nu am inteles ca pe o parte a scaunui (cu bratul pe spatar). Asa ca m-am asezat pe o parte a fundului 😀 Cele doua au ras isteric, asistenta de asemenea si eu nu intelegeam ce este atat de amuzant. E nasol sa fii pacient 🙂 Ca sa evit pataniile de care povestesti tu, ma duc doar pentru discutii la doctor si daca mi se pare ca nu o sa tin minte, ii cer foaie si pix ca sa notez. Se intampla sa si uit, dar de aia am doua surori medici: ca sa le asasinez cu intrebarile :)))

    2+
  5. Câtă dreptate ai! Eu îmi făceam griji că am eu probleme și am ajuns să-mi notez oriunde merg, chit că-s medic, chit că-s la bancă.

    0
    • of , Laura, mie mi s-a întâmplat în aceeași săptămână să-mi dau 2 întâlniri și să uit complet de ele! Rușinea pământului.

      1+
  6. Eu in calitate de pacienta am retinut destul de bine indicatiile doctorului dar sunt o persoana foarte paranoica si interesata de sanatate.

    1+
  7. Alta Miruna

    La mine orice urmeaza dupa ‘Trebuie sa..’ este automat sters din memorie. Indiferent ca e spus de doct, de sot… 🙁

    1+
  8. errare humanum est 😀
    eu sunt printre cei 30% :D:D

    1+
  9. Ina

    La dentist nu mi-a fost frica si am reusit sa fac cam 95% din ce mi s-a spus, dar cat am fost insarcinata plecam acasa cu un vid informational, de parca doamna doctor ar fi vorbit cu alta asa ca am inceput sa imi iau notite. Jenant era ca eu sunt cadru medical si paream total batuta in cap.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 125 queries in 0.197 s