Cât costă un an școlar în sistem de învățământ gratuit

shutterstock_256626130

Una dintre chestiile care mă speriau în UK, în perspectivă, era că învățământul de calitate costă foarte mult. Și că nu ne vom permite să ne trimitem copilul acolo unde își va dori și unde va merita să studieze. Și nu-mi veniți acum cu milioanele de lire pe care le câștiga bărbatu-meu, nici nu mă trimiteți să mai vând o geantă și să-i plătesc semestrul copilului la școală. Nu e cazul, habar n-am dacă ar fi fost vreodată, chiar dacă am fi rămas acolo. Experiența altor colegi (atât ai mei cât și ai lui) ne-a dat niște indici de speranță și ne-au trimis urgent să ne luăm jucăriile și s-o pornim spre Românii mai calde și mai frumoase.

educatie

Una dintre colegele mele (dentistă și englezoaică din tată-n fiică) își avea amândoi copiii la școala de stat, fiindcă ea și soțul ei nu-și permiteau două școli private. Bărbatu-său manager pe ceva sector de Europa la o companie producătoare de ciocolată (sesizați ironia), oamenii perfect normali și cu picioarele pe pământ. Nu vă imaginați vile și perle naturale.

Și ne povestea femeia că fiu-său cel mic era praf la spelling (adică nu știa să scrie corect). Că era atât de grav, încât, dacă scria ăsta o compunere, nu pricepeai nimic. Și s-a dus la școală la el, să vorbească acolo cu profesoara, ce să se mai facă, să învețe copilul, poate să-i dea extra teme, să citească mai mult, să facă meditații? Că-i grav. Și, ce credeți că i-a răspuns individa?

Să se liniștească, nu e motiv de îngrijorare, căci, în ziua de astăzi, toate programele de calculator au funcție de autocorrect.

Oare cât de tare să te enervezi când PROFESOARA fiului tău îi dă un astfel de răspuns idiot?

femeie-socata

Și, derulați filmul, revenim în România noastră a învățământului gratuit, la stat. (Ca să nu mai zic că dintre cunoscuții noștri nu îmi vine nimeni în cap care să meargă la școală de stat în București. În Sibiu, da, acolo parcă oamenii sunt mai aproape de ceea ce știam eu despre viață și obiceiuri.) De câți bani credeți că mai are nevoie un copil pentru a merge la școală, chiar dacă urmează învățământul de stat?

Am primit un mail de la SOS Satele Copiilor România, în care mi se spune că părinții mai cheltuie fabuloasa sumă minimă de … 500 lei.

Sincer, habar n-am cum au socotit, mie mi se pare muuuult sub realitățile și necesitățile reale ale unui școlar pe an. Pe an, da? Că nu vorbim de PE LUNĂ. Eu socotesc rapid doar încălțămintea de toamnă/primăvară (dacă nu îi crește piciorul școlarului nostru ipotetic între timp) și ghetele de iarnă. Da, astea cred că s-ar încadra în 500 lei. Dar școlarul ipotetic nu poate merge dezbrăcat (nu vorbim de parada modei, ci de niște haine cu funcția de a ține CALD), are nevoie de un ghiozdan și de niște caiete. Deci, domnilor de la SOS Satele Copiilor România, nu știu ce calcule-ați făcut, dar vreau și eu calculatorul vostru!

Și, da, mă gândesc cât de greu le este unor părinți din România să suporte aceste cheltuieli: rechizite, caiete speciale, echipament de sport, fondul clasei, pachețel de prânz, plus hainele de sezon, geaca și ghetele de zăpadă.

Știți care e vestea bună? Că acești părinți există! Și se străduiesc pentru copiii lor. Vestea proastă e pentru copiii orfani, care merg și ei la școală… În acest context, vreau să vă povestesc despre campania ”Amintiri din curtea școlii”, prin care SOS Satele Copiilor România încearcă să se asigure că toți cei 200 de copii aflați în grija lor vor termina cu bine anul școlar.

aripi-educatie

Eu i-am vizitat în satul de la Cisnădie când eram mică-mică și m-a dus mama împreună cu o prietenă bună de-a ei și fetița acesteia. (mă întreb de ce ne-or fi dus mamele noastre)

A fost foarte impresionant. Imaginați-vă că asta era acum mulți ani, să fi avut vreo 10 doar. Și erau atât de curate căsuțele, țin minte, aveau mult verde și multă culoare. Cu toate astea, când am ajuns acasă, am plâns. Am plâns din tot sufletul pentru ei și pentru toată nedreptatea din lume. Nici un copil de pe pământ n-ar trebui să crească departe de mama lui, nici un copil de pe pământ n-ar trebui să știe ce-i aia grijă și necaz!

Dacă vreți să ajutați acești oameni minunați să ajute, la rândul lor, 200 de copii pe care-i au în grijă, o puteți face aici.

SOS Satele Copiilor Romania – O familie iubitoare pentru fiecare copilDacă aveți blog, îi puteți ajuta și să meargă vestea mai departe. (detalii aici)

 

imagini via Shutterstock, educație și femeie șocată

 

Articolul anterior

Puterea extraordinară a lui NU asupra respectului de sine

Articolul următor

Plombăm sau îmbrăcăm? De ce dentiștii recomandă coroane scumpe în loc de plombe ieftine

28 Comentarii

  1. Mi se pare strigătoare la cer discrepanța dintre condițiile în care trăiesc și învață copiii amintiți în postare față de cei din mediul urban, de la școlile „de stat”, care emit însă pretenții de ordin financiar din ce în ce mai mari. Toți banii irosiți pe uniforme care mai de care mai fistichii, pe auxiliare care reiau exercițiile din manual și pe manuale alternative (că cel de la Minister nu e bun, așa că se impune unul de 80 de lei, neapărat nou, întrucât vreo 5 cuvinte întregi au fost schimbate față de ediția anterioară) ar putea fi donați și ar ajuta zeci, poate chiar sute de copii din medii defavorizate. Încă mă întreb cum fac față acestor pretenții copiii din orfelinate, care abia dacă au rechizitele de bază…

    • mie mi se pare discrepanța foarte mare și între copii din mediul urban de la diferite școli, ba chiar din aceeași clasă uneori. Ideea uniformelor nu e rea, să știi. Te direcționează spre fond, dacă forma e oricum aceeași la toată lumea.

  2. daa, uniforma va rezolva toate problemele scolii romanesti!!
    eu as introduce-o si la corporatii, ca tot trec pe langa toate din aviatiei-pipera in drum spre scoala si ma zgarie pe retina, vreau sa fie toti la fel, ce atata diversitate 🙂

  3. Ilies Anamaria

    Îmi plac mult articolele tale, cel mai mult îmi place esența lor ,faptul că încerci sa schimbi ceva și ne faci și pe noi să înțelegem că e nevoie de schimbare. Felicitări! 🙂

  4. Eu ajut cativa copii de la tara pt a nu abandona scoala, de multi ani. Probabil stiti de actiunile unor preoti, de grupul Gestul care poate schimba un destin, de grupul Craciunei si craciunite etc. Nu fac fata la cate probleme sunt si unde un gest din partea mea schimba viata: o incaltaminte folosita de 2 ori de noi si zace in dulap poate ajunge la un copil care merge in octombrie, 1-2km de tara in slapi de cauciuc etc. iar pt copii institutionalizati am cautam o pers. sa vina sa invete pe fete sa coase/tricoteze etc. (lucruri importante pt o femeie simpla) si sunt dispusa sa ofer o suma de bani lunara pt asta etc etc etc. Am prietene ce fac mai mult decat financiar si logistic, ce merg si fac voluntariat. Eu nu pot (psihic si fizic) dar nici nu stau ca strutul.
    Situatia in sistemul de invatamant e asa de zeci de ani, cat nu facem noi nimic nu o sa se schimbe (mi se pare naiv sa stau pe canapea si sa astept schimbarea).

    • uite, eu nu cred că lumea va deveni brusc mai bună dacă ajuți tu sau eu, dar cred că implicarea asta chiar la nivel micro e condiția pentru a se urni cumva un sistem de ajutorare. Și mai cred că, până la urmă, oricum nu vom salva planeta de la foamete, însă dacă putem ajuta pe cineva, pe un singur om, punctual și cu ce are el nevoie, e atât de minunat! Și mai cred că, dacă putem ajuta oameni care ajută mai departe e chiar mai grozav.

      Tu ești un exemplu, cred că ți-am mai zis. Te văd foarte implicată și civic și social, foarte generoasă și cu suflet. Mă bucur că povestești despre acțiunile tale (deși cred că te-ai cam zgârcit cu poveștile, să fie din modestie?), fiindcă sunt convinsă că ne inspiră să facem și noi. CEVA.

      • Sunt atatia copii in nevoie incat orice gest de ridica un copil si ii aduce un pic de caldura, e o lume mai buna.
        Si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte ca am citit o scrisoare de la un copil nevoias ce cerea la Mos Craciun o plapuma!! ca ii era frig noaptea…

  5. Despre costurile scolii, consider ca scoala costa pe cat vrem noi parintii sa coste. Fata mea are 8 ani prietenii in jur sunt cam de aceeasi varsta si sunt in diferite scoli din Bucuresti (si nu numai): dupa 2-3 sedinte parerea e generala ca sunt parinti cer activitate extrascolara si concursuri si fac tamtam ca uite ca e important (desi nu am gasit pe niciun site, la nicio scoala, la niciun profesor sa puncteze concursurile!), altii cer caiete suplimentare si extra teme si teme pt vacanta, sunt parinti care se duc suparati la scoala ca invatatoarea nu lucreaza suficient cu copilul lor si e nedreptatit (cammon!!, consticiozitatea se invata acasa), parintii au pretentii sa fie nu stiu ce fel de calculator in clasa si termopan si sapun de nu stiu care etc. In contradictie, am gasit clase/scoli unde s-a gasit armonia nu cu uniforma ci de cod de culoare (alb/bleumarin) motiv suficient pt mine sa cumpar material si sa cos haine potrivite. Tot anumiti invatatori (nu toti) dau lista cu rechizite din vara, suficient sa cautam ieftin si sa refolosim de anul trecut ce o ramas; altii care incurajeaza recuperat carti de la alti copii mai mari, care colecteaza carti in clasa pt a face biblioteca clasei sa imprumute cu totii, altii care pt calcule de baza a cerut copiilor sa adune castane etc etc.

    Cat despre calitatea predarii (apropos de ce ziceai de mama dentist in scoala publica engleza), sa ma scuzati dar eu nu sunt de acord cu ce a facut ea. Educatia nu vine de la scoala, ci de acasa. Exemple de pe tarlaua noastra:
    -copilul studiaza cu mine engleza pt ca nu imi permit sa platesc meditatori (ok, acum imi permit, dar avui o perioada cand nu mi-am permis si am luat carte de la biblioteca, youtube, si prin joaca, improvizatie etc)
    -copilul exerseaza cu mine “spelling” si scriem listele de cumparaturi si felicitari si invitatii si scrisori etc (doar faceti un calcul: 10 cuvinte exersate zilnic, in fiecare zi alte cuvinte, in 2 ani copilul are un vocabular imens si divers si corect!! – ca doar am dex-ul in casa si nu e ok sa il folosesc doar sa sprijin bradul),
    – la calcule tot acasa facem (si mai des in piata, cand mergem la cumparaturi)
    – de citit dragostea de citit nu vine de la scoala ci de la parinti pt ca copilul ne vede pe noi cu biblioteca (avem peste 500 de carti, suntem obsesivi compulsivi!! si inca am donat cateva sacose din alea albastre, de ikea, catre o biblioteca la tzara) dar avem si abonament la biblioteca si mergem aproape sapt. cu tot cu copil (si da, sunt in bucuresti biblioteci gratuite, ba si ludoteci pt jocuri),
    – gatim impreuna si ne jucam de-a chimia in bucatarie (ba chiar facuram si un vulcan 😀 – ca eu sunt pasionata de vulcani),
    – cu tati a invatat sa inoate (eu nu stiu)
    – eu am luat glob cadou si cu tati invata tari si capitale ca e tati le stie mai bine ca mine
    etc etc.
    Scoala e instruire, e o forma de babysitting, e socializare cu copii din afara zonei de confort. Cand vom intelege rolul si locul, ca parintele da tonul atunci copiii nostri vor avea o alta viata.
    Si pt cine doreste altfel homeschooling e o solutie intalnita.

    • Camelia

      Sunt perfect de acord cu tine. Vad in școala in care sunt o diferența mare intre copiii care citesc cu părinții acasă sau fac alte chestii extracuriculare si cei care nu.
      Va dau un exemplu in clasa in care lucrez acum: o fetița de 4 ani, știe sa citească, știe sa scrie destul de bine, știe numerele(cred ca pana la o suta), știe zilele si lunile, știe sa adune, etc. Si apoi o alta fetița, in polul opus, care abia știe zilele săptămânii dintr-un cântec doar, ca daca o intrebi ce vine după marți, nu știe sa zică. Iar de scris, nu știe nici măcar numele sa il scrie. Asta doar fiindcă nu s-au ocupat de ea deloc.

    • Draga mea, este una din putinele situatii in care nu sunt de acord(cu unele, nu cu toate:) Si o sa spun doar despre ele. Scoala nu ar trebui sa se faca acasa. Stii-ca suntem prietene vechi- cat ma omor cu Mihnea. Si m-am omorat pentru copii si cand eram profesoara. Este superb, si minunat ca parintii sa fie atat de implicati si sa isi ajute la maximum copii! Dar scoala trebuie facuta la locul ei. Cu profesori, cu colegi, ca de-aia avem invatamant obligatoriu. Ca tu, eu, Miruna si o multime de cititori de-ai nostri se implica foarte mult in educatia copiilor, e un merit al nostru. Si in paranteza fie spus, este primul an in care simt ca NU MAI POT SA MA CERT CU COPILUL aproape in fiecare zi. Mi-au iesit pe nas cei cinci ani in care am facut asta. L-am ajutat cat am putut, are niste medii foarte bune, dar e cazul sa incetez, sa devina si el responsabil si la fel si unii dintre profesori.
      Ceea ce vroiam sa subliniez este ca nu toti copii au parinti ce se pot implica atata. Si sunt copii buni si din alt fel de parinti. Unul dintre elevii mei care a avut niste rezultate super la olimpiade(dintr-o scoala ce nu vazuse premii pe capitala de cand era ea) era total nesupravegheat de parinti(referitor la treaba lui de la scoala). Daca invatamantul asta se va duce tot din jos in mai jos-si la noi si pe alte meleaguri- copiii astia ce sanse mai au.
      Si referitor la citit am o enorma ciuda personala. Eu iubesc lectura foarte tare. Am o multime de carti. Citesc ore peste ore. Copilului i-am citit patru ani, seara de seara. Si nu citeste si imi spune clar ca nu ii place. Cu toate astea foarte multi dintre adultii cu care interactioneaza se mira de cate lucruri stie, de cat de frumos se poarta si se exprima. Incerc sa ma consolez, sunt de parere ca lectura si trairile pe care ti le ofera sunt altceva decat toate canalele video-audio, dar nu stiu ce sa ii mai spun si ce sa mai fac ca sa ii deschid mintea si catre carte. Aia tiparita, aia clasica, aia moderna. Oricare, doar sa fie cuvant scris. Mama de baiat, Miruna, fii atenta 🙂 Glumesc, fiecare e altfel, dar nu am crezut niciodata inainte de a avea baiatul meu, ca voi ramane de atatea ori cu gura cascata, nestiind nici ce sa mai zic, nici ce sa mai fac.

      • Comentariul era pentru o femeie, nu se mai intelege la cate sunt deja 🙂

      • Mihaela, inca nu stiu ce inseamna greul la scoala ca fiica mea e abia in clasa a 3a. E drept, am copil constiincios, isi face temele singura la after school, noi doar validam acasa. Da, a mers cu tema incorect facuta ca nu a inteles, a intrebat in clasa si a refacut-o ( invatatorul actual a pus-o sa refaca de 3 ori), daca nu a vrut sa faca o tema ca era obosita nu am insistat, am lasat-o in ritmul ei, ba nici nu fac teme cu ea ci doar verific si atat. Nu vreau performanta, nu vreau rezultate mari la scoala, vreau copil sanatos si dinamic. Eu ce fac cu ea e extra scoala, cum (am si pomenit) ce scoala nu face si ce ii place, deci nu e nevoie de insistenta ca ea cere si cauta pe net singura!!: engleza, chimie alimentara, piscina, citit, calcule matematice din viata reala, excel etc. consticiozitatea o invatat-o de la noi, iar la scoala isi asuma responsabilitatea si socializeaza. Din jur sunt singura mama care nu am cumparat extra caiete de romana si nu am relucrat ce a facut la ore, nu am comentat daca a gresit invatatoarea dar am scos google-ul sa incurajez fata sa caute :D.
        Conteaza mult si cadrele didactice: cum i s-au schimbat invatatoarea de la an la an, vazui diferenta si ma cunosc: daca ar fi fost cu aceeasi invatatoare care ii incarca prea mult temele, as fi cerut sau mutat-o la alta clasa = asa au facut 2 prietene din bucuresti si nu regreta nicio clipa decizia. Mi-e jena sa ma cert o data pe an cu sotul, doamni feri sa o fac cu copilu’ – sanatatea casei e mai importanta decat un 10, putem trai si cu 8-9 (sper ca nu citesc socrii 😀 ca a luat nota slaba la religie and I don’t give a shit 😀 ). Am vazut ce mult a contat anul cand i-a fost draga invatatoarea si cand nu…. si imi aduc aminte din copilarie ca am urmarit ce au facut si cum s-au descurcat colegii care au invatat de curiozitate si care de presiune ( si mi se pare grav sinucidere in clasa a9a, 2 studente in spital cu depresie, etc…. ).
        Cand ai rabdare asculta interviurile prof. dr. Florian Colgeag si o sa intelegi de ce abordarea noastra de acasa e complet pe dinafara si o reusita minunata pt fiica mea: pt ca noi (nici eu nici ea) nu suntem copiii standard de scoala romaneasca ci suntem kinestezice: invatam in actiune in lumea practica, ne dezvoltam ( impreuna!! ) creierul creativ adica emisfera dreapta, si in 5min acumulam mai multe cunostinte decat in 1 ora de stat pe scaun cu pixul la dictare/calcul. Scoala nu stimuleaza asta dar asta e rolul meu ca parinte, eu am descoperit intuitiv la mine dar prof. Florian Colgeag explica mult mai bine ( asculta-l, te rog, si tu ai copil artist, o sa intelegi de ce abordarea scolii si metodei scolare romanesti e ratata).

        Iti dau un email sa asculti.

  6. Camelia

    Foarte frumos articolul. Problema in țara se poate rezolva foarte ușor. Ministerul educației ar putea da o suma fiecărei scoli pentru caietele folosite de copii. Ar putea motiva puțin profesorii, daca nu cu salarii mai mari, măcar cu diferite alte chestii, oferte de concedii mai ieftine, vouchere la tot felul de chestii relaxante. Asa de început, ar putea face chestii micuțe, chiar daca vor fi oameni nesatisfacuti de acestea, sunt sigura ca alții vor aprecia.
    In Anglia, profesorii muncesc mult pentru salariul care il au. Au tot felul de hârtii de facut, de completat, pentru fiecare copil in parte. In școala primara nu exista note, dar exista liste de observații la adresa copilului, si dovezi ca își îmbunătățește scrisul, cititul, matematica, etc.
    Părinții plătesc uniformele si excursiile copiilor. Caietele sunt date de școala. Cărți ajutătoare nu exista. Profesorul face planul de lecție, găsește Exercițiile pe unde poate sau le face el personal(diferențiate pe nevoile copiilor). Are sa se gândească sa pună copii intr-unul din cele 4-5 grupuri in funcție de capabilități, ca sa poată progresa. Apoi directorul vine in clasa uneori săptămânal, sa vadă ce se intampla, iar o inspecție a lecției se face de vreo 2 sau 3 ori pe an. Orele de școala la cei mici sunt de la 9 la 3:15 însă profesorii sunt de la 7 la 6 mai tot timpul, plus mai lucrează in vacante sau Weekend-URI acasă de multe ori. La salariul care il iau toti se plâng ca e puțin, însă răspunsul dat de profesorul ăla, Miruna, nu e un răspuns de la un profesor căruia ii pasa. Din păcate sunt din aceștia peste tot.
    Se pot schimba lucruri in țara, si ar fi bine sa se înceapă cu banii cheltuiți pe rechizite. Macar acestea sa fie date de școala, iar școala sa primească bani pentru asa ceva. In Anglia știu ca au un anumit buget alocat pentru asa ceva, un altul pentru resursele de care au nevoie in clasa(cuburi, zaruri, animăluțe care sa ii ajute la socotit, si altele) si o suma pentru suplinitori(ca sa nu strice foarte multi bani la agențiile de suplinitori).

    • Camelia

      Ah, si am uitat sa zic ca au cantina la școala, unde mâncarea e gratuită de la grădinița pana in clasa a doua. Din clasa a 3a in sus se plătește. Copiii au o ora pauza de masa, timp in care mănâncă si apoi se joaca afara.

    • Si in Romania au inceput actiuni din astea, dar problema ramane coruptia din scoli, directorii numiti politic etc. O zic pt ca am cateva prietene si rude cadre didactice de calitate!! – una din ele mi-a povestit cum inainte de alegeri a fost chemata de director in birou si i-a facut observatie ca de ce scrie pe fb contra PSD inainte de alegeri! (ea ca profesor de istorie doar a descris context istoric si cat ne-a distrus coruptia in istorie….).

      De ex. o actiune minunata este la tara sa se dea un bonus tichet de 50 lei lunar pt copiii ce merg la gradinita fara absente si parintii invata cot la cot cu ei (se adreseaza familiilor analfabete, defavorizate, care nici nu stiu sa citeasca etc i se spune supliment educational ). Acestea au deschis ideea de scoala si pt adulti, cum ca nu e niciodata tarziu sa invete sa citeasca si sa scrie… Tichetul e acceptat (SPER ) pt achizitie de caiete si rechizite. Banii escaladeaza coruptia in cascada din ministerul invatamantului, inspectorate, directori etc. – si cadrele didactice dau direct. De ex.un caz impresionant pt mine e ca o educatoare a dat unui copil ce venea cativa km pana la gradi, si desi in zilele ploioase nu putea ajunge, ea a trecut copilul ca prezent, pt ca a considerat ca tichetul cu adevarat va stimula copilul sa mai vina.

  7. Rusu Delia

    A fost tare faza cu autocorector. Cred ca si ea il folosea, atata timp cat i-a sugerat asta.Pupici multi! Mai vb!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 193 queries in 0.241 s