Știți, eu am fost o fată mereu singură, căci am iubit în capul meu mai rar decât m-ați putea crede și mai mult decât aș fi meritat să sufăr. Eu eram mereu acea fată care mergea la teatru cu vărul din dotare și se uita, de Valentine’s, la Grey, aceea care n-avea cu cine se pupa sub vâsc de anul nou și care, la toate petrecerile, era fără pereche lângă ea. Mă autoconduceam cu mașina acasă și-mi căram tone de apă plată pe scări. Visul meu de iubire era atât de departe, încât începusem să-mi doresc lucruri normale precum să mă aștepte cineva când ies de la școală, să am și eu un el pe lista de Crăciun ori să am cui călca o cămașă curată.
Îmi aduc aminte că prin anul patru de facultate, colegii mi-au propus să dăm o fugă la Paris: Ai fost vreodată?
-Nu, n-am fost. Și nici n-o să mă duc cu voi. Fiindcă, prima dată, la Paris, se merge în doi.
La scurt timp, cunoșteam un brunet cu părul creț, care m-a pupat din vârful buzelor sub un bec ars dintr-un cămin studențesc și care, uite-așa, m-a fermecat în feluri pe care nici astăzi nu le înțeleg. Ce-ți trebuie ție, Miruno, un atârnache pe la București? Complicații via www și semese? Dar mi-a plăcut de el cum nu mi-a mai plăcut de nimeni nicodată. Și tocmai fiindcă n-am crezut c-avem vreo șansă (era o relație la mare distanță), am trăit tot timpul un prezent din plin.
Fără dubii: acesta era băiatul pe care-l așteptam să mă ducă la Paris.
Cu două ghiozdane mici în spinare, cu cele mai ieftine bilete și o cazare-ntr-un hostel banal (am plătit 25 de euro/noapte amândoi și am făcut pe jumătate, deci s-a cam dus fiecare pe sine, dar, na, am scris că-l așteptam ”să mă ducă” fiindcă sună mai romantic și aspirațional. Realitatea însă era cam așa: eu eram studentă, el era rezident, deci am fost cam fiecare pe picioarele lui și-un pic pe vârfuri, că era cam vai de noi. Am apreciat faptul că aveam baie și pe nimeni altcineva în cameră. Într-un hostel cu 25 euro/noapte e un fel de semn divin.)
Țin minte perfect prima dată când am văzut Turnul. Mergeam pe-o străduță, și, dintr-o dată, a apărut: O lumină grozavă-n privirile lui. Ești pregătită, mi-a spus. Habar nu am cum arăta turnul, dar pe el îl știu și cu ce era îmbrăcat.
Apoi, ne-am plimbat, iar eu nu înțelegeam de ce nu sunt impresionată. O fi mizeria din Paris, oi fi avut prea mari așteptări, oi fi văzut prea siropoase filme, mă întrebam pe străzile de-atunci. Multă vreme m-am tot întrebat. De ce nu mi-a plăcut Parisul. Adică, eram în miezul clișeului romantic, în orașul îndrăgostiților, mai mult amor de-atât nu se putea, ce fel de fată mai ești și tu, Miruno.
Iar, ca să-mi râdă-n nas, universul mi-a mai scos în cale un mire și-o mireasă. Pfff, asta era deja culmea culmilor, râdeam în sinea mea: uite cum îți flutură viața fericirea prin față, ba mai e și îmbrăcată-n mireasă! Dar, Doamne, frumoși mai erau. Ea slăbănoagă și cu o lumină împletită în păr, într-o rochie de dantelă delicată, iar el într-un costum croit perfect și cu un zâmbet larg pe față. Doamne, frumoși mai erau… Până și mașina era perfectă și de epocă, au coborât amândoi deodată și s-au plimbat un pic, de parcă noi nici n-am fi existat… Doamne, frumoși mai erau.
Și acolo, în momentul ăla, brunetul cu păr creț m-a luat de mână, de s-a format o potrivire jucăușă a unui vid perfect. Atunci când simți că nu mai există nimic între tine și celălalt, nici spațiu, nici aer, nici nimic, că oferi și primești în același timp, că ești tu, cu totul și iubirea. Știți? Iar ca să-i râd în nas universului, câțiva ani mai târziu, într-o bisericuță de munte românesc, am refăcut vidul, o mână el și una eu, împreunate ca într-o rugăciune și-un mulțumesc. De data asta, altcineva purta rochia de mireasă și altcineva era într-un costum perfect. Fata care de-acum nu mai era singură și brunetul care i-a arătat Parisul.
Mi-am dat seama de ce nu mi-a plăcut atunci orașul. Fiindcă nu m-am prea uitat la el. Și fiindcă mi-a plăcut prea mult de altcineva, încât pur și simplu nu mai era loc în inima mea.
Habar n-am dacă acel cuplu de miri într-o mașină de epocă, pe fundal de turn parizian și porumbei în zbor a fost o prevestire, însă e una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele de călătorie. Cred că ne-a pregătit într-un fel pentru tot ce a urmat frumos între noi, noi care eram amândoi niște neîncrezători în povești de iubire. Am ținut să împărtășesc asta cu dumneavoastră, fiindcă tocmai am participat la concursul momondo
#călătoriideneuitat
Mai am doar să spun că destinația preferată de călătorie ar fi tot Parisul, ca să mă pot întoarce să scriu continuarea poveștii … în trei. Plus că ar fi un super cadou, căci am ales ca perioadă fix aniversarea soțului meu și brunetului din poveste)
Putem câștiga fiecare (și eu, ca blogger, și dumneavoastră, ca cititor) o vacanță în valoare de 1000 de euro. Ce trebuie să faceți – sa lăsați un comentariu la acest articol, în care să-mi spuneți:
- despre o călătorie de neuitat
- să menționați destinația favorită și
- să puneți linkul către momondo.ro (link-ul cu biletele de avion găsite spre destinația de la punctul 2).
- și dacă v-a plăcut povestea mea și dați un like la articol, rămân recunoscătoare
(Cea mai interesantă poveste a unui cititor va fi premiată cu o excursie în valoare de 1000 de euro, detalii despre concurs aici.)
Hai, succes!
p.s. Despre acel weekend la Paris, am scris aici.
Later edit: De când am scris, îmi tot imaginez cum ar fi să și tot povestesc cu bărbatu-meu despre asta. Așa că, am zis că am revedea Parisul primăvara, să fie cald și totul înflorit. Gândul nostru însă a rămas la Roma, unde nici unul dintre noi nu a mai fost. (aveam excursia rezervată gata eram deja pe drum spre aeroport, doar că nu am mai ajuns, e trist și nu vă spun mai multe) Las aici link-ul și gândul bun că, poate, de data asta o fi altfel 🙂
imagine 1 via Shutterstock, paris iubire
credit foto 2: David Postatny
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Ania
Draga mea!
Ai dreptate!
Parisul se simte, se miroase , se gusta , se vibreaza! In doi!
Nu se fotografiaza in pozitii rigide si zambete fortate!
Cand eram mica , citeam in cartile lui Dumas despre regi si Parisul lor de vis!
Cea mai mare dorinta a mea de copil a fost sa vad orasul regilor francezi!
Cand am reusit sa merg la Paris …. Ei bine , am simtit ca Dumas nu m- a dezamagit!
Am colindat stradute fara tinta, am vazut peisaje de toamna calda, am mirosit si gustat croissant cu o cafeluta cu lapte
Am fost fericita!
Miruna
Iti dai seama ca vreau sa il vad si impodobit de sarbatoare!
Simo
Oho!La concurs cu calatorii nu lipsesc nicicum 🙂 Revin cu povestioara.Ce frumos ar fi ca de aniversarea noastra pe 29 sa fim si castigatori!
Ador povestea voastra si felul in care o descrii!Iti doresc sa ii aratati Broscutului Parisul!
Miruna
Multumesc, Simo. Astept povestea 🙂
Mihaela Damaceanu
Frumoasa tare fotografia, cea mai frumoasa de pe blog! Mi-a facut placere sa o vad!
Miruna
Si mie sa o revad.
Jia
Superba poza! Ai fost o mireasa foarte frumoasa. Si rochia pare deosebita.
Miruna
❤️
o femeie
eu am ajuns tarziu la Paris, orasul meu de suflet e Barcelona. Acum insa am decis ca in fiecare an sa imi petrec aniversarea acolo. Sau la Londra. Sau la Roma. Nu conteaza, orice imi place 🙂
Miruna
Pai, haide, intra in concurs!
Dana Elena
Foarte fain scris articolul! O sa ma gandesc la o poveste mai tarziu…, daca incep acum, incep sa visez… si adio concentrare la munca!
Miruna
Haide, te astept si iti doresc mult succes!
Ecarulan
Frumoasa povestea si foarte frumoasa rochia ta de mireasa! Nici mie nu mi-a placut Parisul prima oara, desi tot in doi vazut – in mijlocul verii mirosul de urina a fost devastator pentru simturile mele 🙂 A doua oara am fost toamana tarziu cu multa ploaie, a fost mult mai placut, chiar daca nu in doi.
Dar Londra, Londra … timp sa mai avem vreodata.
Miruna
Nu ma ispiti cu Londra :)) timpul e cel mai mare lux al zilelor noastre. Dar ce-ai zice daca ai castiga o excursie la Londra? Baga o poveste!
Mi
Te-am descoperit astazi (Ti-am descoperit blogul astazi). M-am hotarat pe loc: trebuie sa imi impart dragostea intre tine si Ioana – Printesa Urbana! …??? sau sa o inmultesc??!! <3
Miruna
Iti multumesc! Si eu o iubesc pe printesa :)) iar dragostea se inmulteste, nu se imparte. Ai sa vezi tu 😉
Dana Dumitru
În cuplu călătoriile sunt mereu mai frumoase, pline de înțelesuri, priviri îndrăgostite și gesturi mărunte pe care doar ei doi le înțeleg. Am avut deja parte de câteva astfel de călătorii, dar, de neuitat va rămâne prima noastră excursie de unde ne-am întors din colegi în iubiți. Acum 3 ani, înainte de Revelion, această ocazie musai de sărbătorit pe planuri mioritice, am găsit o super ofertă de mers în Cracovia, Polonia. Și am stabilit să mergem împreună câțiva colegi de la birou. Trebuia să fim 4-6 persoane (printre care și colegul în cauză – actualul soț), dar, până la urmă, ceilalți s-au dat la fund și am mers doar 4, noi doi și fratele cu prietena sa. Așteptările colegului erau destul de mari căci își făcuse cunoscute intențiile cam cu o lună înainte de mare plecare, iar eu mă angajasem să îi dau un răspuns chiar în noaptea dintre ani. Nu știu nici acum ce anume m-a convins să îi accept “cererea de prietenie”, cert este că după multe plimbări pe străduțele vechi ale Cracoviei, multe discuții târzii în noapte, plus o vizită la Auschwitz, m-am hotărât să răspund afirmativ 🙂 După 2 ani și jumătate de relație am pornit împreună în cea mai lungă călătorie, care sper că va fi presărată și cu cât mai multe călătorii fizice.
Pentru că ne place foarte mult Italia și deja am fost împreună în Sicilia și coasta Amalfi mi-aș dori foarte mult să mergem și la Florența, o destinație la care visez de multă vreme.
Așadar, aici sunt linkurile către avionul și cazarea pentru Florența:
https://www.avion.ro/flights/searches/4cefa57b6c874f35a608204404e03ac6/journeys/06112911902349908d363237573e3cf5/reservations/new
http://www.momondo.ro/hoteluri/h/san-gallo-palace-hotel?checkin=2017-04-01&checkout=2017-04-08&rooms=2&context=16212
Dana Dumitru
Ah, am copiat linkul redirectionat de pe momondo pentru bilete. Poti sa il inlocuiesti cu asta?
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=FLR&SDP0=01-04-2017&SO1=FLR&SD1=OTP&SDP1=08-04-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
Miruna
Desigur, doar sa ajung la un calculator 🙂
Magda Mihaila
Toate calatoriile mele cu bicicleta sunt legate de un baiat care intr-un moment sau altul mi-a facut spitele sa se roteasca. Am invatat sa merg pe bicicleta la 14 ani pentru ca ma indragostisem de un tip pe care il vedeam in fiecare zi pe doua roti prin parc. Mi-am rupt pantalonii in fund pentru ca la 17 ani un alt tip mi-a spus ca nu am curaj sa merg fara maini. I-am demonstrat cat sunt de viteaza, dar se pare ca juliturile nu fac biciclistii sa te iubeasca.
Dar cel mai frumos a fost in prima noastra vara impreuna in Efes. Am ajuns in Turcia cu EL pentru ca hotarasem sa ne despartim si am vrut sa ne luam adio printr-o calatorie. Efes a fost a doua oprire din zece, in hostelul unui batran care avea grija sa ne umple masa de pepene galben, ceai si cafea in fiecare dimineata.
Ca sa ajungem la ruinele orasului antic aveam doua posibilitati: sa luam un microbuz care costa mai putin de un euro sau sa imprumutam gratuit de la hostel biciclete.
Erau 38 de grade, cativa kilometri buni de parcurs, nu stiam drumul, nu aveam harta, alegerea a fost clara: am luat biciclete. Primul pas a fost sa gasesc una potrivita: atunci am realizat mai mult ca niciodata ca iubitul meu era artist. Stia sa faca minuni cu clapele pianului, scria nuvele amuzante dar habar n-avea cum sa imi coboare saua.
Jumatate de ora am fost atractia strazii cu incercarile noastre de a reinvata sa mergem pe bicicleta. Cum ne mai impiedicam, cum mai apareau niste ochi noi de dupa garduri.
Am pornit spre ruine intreband din satean in satean unde trebuia sa facem stanga sau dreapta. Pentru ca nu prea stiau engleza am gasit o alta metoda: zambeam, faceam ochii mari si intrebam cu cea mai de PR voce: “Efes?”
Am simtit ca tot drumul era al meu, fara nici o restrictie. Cand treceam prin parcuri, faceam abstractie de batranii iesiti sa joace table si cantam “Besameeeee muchooooo” ca sa il motivez pe Javier sa ma ajunga din urma si sa primeasca o recompensa pupacioasa. Uneori inaintam atat de mult cantand incat el nici nu se mai vedea in urma mea si lumea nu mai vedea doi indragostiti la plimbare cu bicicletele ci doar o nebuna cantand singura pe bicicleta intr-o limba necunoscuta.
Desi la stanga si la dreapta vedeam doar campuri aride, iar orasul e foate mic, asfaltul de pe drum era impecabil, cel mai bun drum pe care am mers vreodata cu bicicleta. Si cum era un drum total necunoscut, am avut parte si de surprize mari, ba chiar cocosate. In fata noastra venea un turc batran care tragea o camila de sfoara. Parea cel mai natural lucru pe care il facuse vreodata, dar pentru noi a fost convingerea ca am facut cea mai buna alegere cand am decis sa fim atunci, acolo.
Cand am ajuns in sfarsit la ruine, un gardian cu ochi albastri ne-a spus ca nu avem voie cu bicicletele inauntru. Nu ne gandisem la asta nici o clipa si nu aveam nici un sistem antifurt cu noi. El ne-a spus ca nu e o problema si ne-a aratat un rastel de biciclete. am pus cricul, m-am gandit cati bani am la mine si daca imi ajung sa platesc despagubiri la hostel in caz de furt si am intrat.
Am vazut orasul antic ca o zebra. De la mersul prin praf si pozitia ciudata de la saua mult prea ridicata aveam gambele pline de dungi negre. Dar ma uitam cu mandrie la ele pentru ca stiam ca au insemnat o noua aventura.
Cand am iesit dupa cinci ore, nu am mai gasit gardianul cu ochi albastri. Probabil schimbase tura, pentru ca acum era altul la intrare care habar nu avea cine suntem si de ce biciclete vorbim. In schimb bicicletele noastre ne asteptau cuminti in rastel si le-am luat asa cum ar fi putut sa o faca oricine altcineva.
Drumul inapoi a fost mult mai obositor, dar nu e nimic ce eu urland “Besame mucho” nu pot duce la bun sfarsit. A fost cea mai surprinzatoare plimbare cu bicicleta dar a meritat fiecare pedala. Am vazut Efes asa cum putin turisti o fac, iar astazi EL inca imi face spitele sa se invarta.
Daca ar fi sa ma gandesc la o destinatie de vis, as merge la Alghero pentru ca acolo e tot timpul vara, ca atunci cand s-a intamplat povestea asta, pentru ca ma fascineaza dialectele apropiate de romana si toata marea familie latina, pentru ca fructele de mare sunt afrodisiace si … gata ca visez prea mult 😀
( http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=AHO&SDP0=06-02-2017&SO1=AHO&SD1=BUH&SDP1=19-02-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false )
Miruna
Super! Ce ma tenteaza si pe mine destinatia asta!
Magda Mihaila
Adauga un pin pe harta si pregateste pufosul de drum lung si adulmecat creveti 😀
Miruna
Ohoo, Poate ii descopar vreo placere ascunsa si pofta de creveti :)) sa vezi atunci succes in diversificare !
Simo
În 2014 planificam ceea ce avea să fie o călătorie memorabilă: luna de miere.Era prima noastră vacanță în calitate de soți și de asemenea,prima noastră vacanță împreună înafara țării.Emoțiile erau la cote ridicate prin prisma acestor aspecte.Am ales un mini-tur al Europei: Bratislava,Budapesta,Viena.Viena..orașul acesta mi-a rămas în gând și în suflet și mi-am promis că mă voi întoarce acolo. Ce are Viena deosebit?Aș putea spune: totul!Străzile,oamenii,locurile…Respectul cu care am fost tratați,ușurinta de a ajunge dintr-un loc într-altul (în ciuda faptului că niciunul dintre noi nu vorbea germana),multele și minunatele posibilități de petrecere a timpului(muzee și palate impresionante),iar pe lângă toate astea a mai contat ceva: persoana alături de care am trăit experiența.Cele 5 zile au fost insuficiente pentru doi indrăgostiți plimbându-se de mână pe străzile boeme ale Vienei.Am văzut împreună orașul cu ochii minții,dar mai ales ai sufletului. Ich liebe Wien! 🙂
Anul viitor ne dorim să ieșim din Europa pentru prima dată, cu destinația Dubai.
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=DXB&SDP0=30-04-2017&SO1=DXB&SD1=OTP&SDP1=06-05-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
Dana Dumitru
Hmm.. am citit mai bine regulamentul și se pare că e necesar ca: *zborul + hotelul trebuie să fie rezervate la momentul final al competiției prin momondo
Practic te obligă să faci niște rezervări pe care trebuie să le plătești. Bine, văd că se pot anula gratis dar totuși nu știu câți vor să își blocheze 1000 eur în cont. În plus, la rezervarea la hotel văd că și plătești nu știu ce taxe de 280 lei (nu sunt taxele de oraș, astea văd că sunt separat), ceea ce ridică prețul inițial și trebuie să ai grijă să nu depășești cei 1000 euro.
Pentru cei care au deja vacanța plănuită și vor să rezerve prin momondo în ideea că ar câștiga e ok, pentru ceilalți nu prea 😀
Având în vedere că nu o să fac rezervările nu știu dacă sunt de fapt eligibilă să particip.
Miruna
Dana, foarte buna observatia ta! Ma interesez si revin.
Miruna
Dana, nu e asa. Uite ce mi-a raspuns Mircea Giurca, marketing manager momondo.ro:
Bună, Miruna,
Mulțumim că ai scris 🙂
Referitor la comentariul cititoarei. Nu e necesară nicio rezervare înainte. Fraza respectivă se referă la faptul că noi trebuie să putem găsi zborul/zborurile și hotelul ales drept premiu pe momondo.ro după încheierea concursului. Asta pentru a putea face rezervarea pe numele câștigătorilor.
Vom reformula fraza respectivă pentru a nu mai exista îndoieli.
Mersi,
Simo
Le-am scris si eu dar abia acum am deschis mailul sa vad raspunsul.Ai fost mai rapida 🙂 Multumim de lamurire!
Miruna
Simo, ai primit raspuns?
Simo
Scuze,credeam ca s-a postat comentariul,dar se pare ca a fost o problema tehnica.Acelasi lucru mi l-au spus si mie ca raspuns la mailul meu.
Miruna
Simo, perfect.
Roxana
Parisul mi-a ramas in suflet, in ciuda tuturor inconvenientelor!
Prima data am ajuns acolo singura, urma sa ma intalnesc cu un el, care venea din UK, m-am plimbat mult si bine cu valiza imensa pe mai multe strazi, pana cand am ajuns intr-un hotel cam dubios. N-am avut timp sa imi fac prea multe griji, cred ca a fost prima (si ultima toamna) cand m-am imbracat elegant pe strazi si am alergat la Gare du Nord, sa il astept pe Monsieur. Au urmat cateva zile de plimbarii si bifat toate obiectivele de pe lista, iar la final, am ramas singura 2 zile in Paris. Am stat pentru prima data in viata mea la un hostel, unul scump ce-i drept si cu acces destul de restrictionat (la ora 11 Pm se dadea stingerea), dar au fost zile cu mine si pentru mine, in care m-am intalnit cu colegi veniti in delegatie acolo, in care am umblat noaptea pe strazi, pe tocuri de 15 cm, in care m-am vazut cu oameni intalniti in avion.
Au urmat alte vizite, de fapt delegatii, in care nu vedeam soarele orasului decat pe geamul biroului, zile in care abia respiram de racita ce eram, adormeam in metrou si totusi ieseam cu colegii la plimbari, la restaurante, sa nu ratez nimic din ce se intampla acolo, am atat de multe amintiri si poze…(de fapt pozele nu stiu daca le mai am).
Si a venit si acea zi in care EL care conteaza, care a ramas in viata mea, a venit dupa mine la Paris si m-a plimbat prin tot orasul ala, pe jos, prin zone care nu fusesera niciodata pe lista mea de bifat, a fost prima noastra vacanta impreuna, desi eu nu eram in vacanta, desi ajungeam franta seara in hotel, el ma astepta cu vin rosu, in dulcele spirit parizian si ma plimba prin zone mai putin turistice 🙂
A fost prima si singura noastra vacanta impreuna, la Paris. Amandoi am fost in repetate randuri acolo, dar nu am mai ajuns impreuna. Pana astazi, pentru fiecare dintre noi, Paris insemna munca, delegatie, colegi, sefi, hoteluri bune sau slabe, muuuunca.
Multumesc Miruna pentru ocazia de a-mi aminti ca pentru mine si sotul meu, Parisul a fost prima vacanta impreuna!
Miruna
Roxana, adaugă și un link, ca să fie în concurs.
Rusu Delia
Ce frumosi erati (si sunteti:)! Vb disear pe mess? Sa imi mai trimiti si mie poze pe mess cu gogosica aia mica si dragalasa.
Miruna
Marioara, io as vrea deseara sa apuc sa fac un dus, de exemplu, ce scumpa esti sa ma inviti pe mess! :*
Rusu Delia
Te-am invitat deja pe mess! Sunt trecuta Deea Rusu.
Claudia
Superbă rochie de mireasă! O minunată Miruna! O poveste de vis!
🙂
Mie mi-a plăcut enorm Lisabona. Visul meu e să văd cât mai multe orașe, printre care Paris și Praga… și multe altele.
🙂 Nu am avut posibilitatea să călătoresc mult. Am ceva frustrări la acest capitol. Pupici și mult succes!
Miruna
rochia nu se vede bine în poza asta, dar, pentru mine, este cea mai frumoasă! Îți doresc să ajungi să vizitezi toate locurile pe care ți le dorești. :*
oana
Ce fain iti sta cu par lung!!
si eu am poveste dar nu cred ca o pot spune asa frumos:))
Te pup
sper sa citesc continuarea si in trei:)
Miruna
nu ți-am arătat pozele de la nuntă oare??? am avut un coc MINUNAT, nu mi s-a mișcat un fir până dimineața. Doar că am ținut voalul pe deasupra până la final. te pup, sper și eu să pot spune povestea
Mirela
Am fost împreună în Serbia, Macedonia, Grecia, Muntenegru, Croația, Italia, Ungaria și Austria, însă cea mai faină călătorie-n doi a fost cea neaoșă, prima la număr, din Timișoara până-n Maramureș! 🙂
Am zis atunci că, dacă după ce-mi cunoaște familia și gustă horinca din zonă, încă mă mai vrea, el e sigur The One. Și așa a fost. La un an distanță, de un 1 martie poznaș, m-a cerut în căsătorie printr-un mărțișor-inel! Și cum ardelenii’s molcomi, recunoaștem că încă nu avem planurile de nuntă făcute, dar tare ne-am mai sărbători pe undeva prin Europa de aniversarea noastră! 🙂 Nu vrem decât un weekend undeva să tolănim și să punem la punct lista de invitați! <3
Destinația preferată pentru noi ar fi Atena, Grecia.
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=ATH&SDP0=24-02-2017&SO1=ATH&SD1=BUH&SDP1=28-02-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
http://www.momondo.ro/hoteluri/s/athens?checkin=2017-02-24&checkout=2017-02-28&rooms=2&overview=false&context=77484-2
Mulțumim și multă baftă tuturor în concurs și mai ales ție, copilă blondă, frumoasă și deșteaptă!
Miruna
Heeei, felicitări!!! Faină treabă faceți voi acolo. Ce perioadă minunată!
Cati Visinescu
Vine un moment in viata fiecaruia in care simte imboldul de a calatori singur. De a-si descoperi limitele confortului si de a le largi, cu blandete si bucurie. De a-si hrani sufletul cu tot ceea ce are un loc mai bun si mai frumos de oferit.
Pentru mine, momentul acela a durat 12 zile, intr-o excursie de neuitat in doua tari: cea a Barbatilor in Kilt si a Curcubeelor cu Oale de aur la Capat. O duzina de zile pline de descoperiri, locuri fantastice, prieteni noi, peisaje ce-ti taie rasuflarea si multa, multa … uscaciune. Va asteptati sa spun ploaie, nu-i asa? Ei bine, nu! M-am bucurat de compania soarelui pe toata perioada excursiei. Daca asta nu e fantastic, atunci nu stiu ce altceva ar putea fi :)))
Escapada asta este extraordinara din foarte multe puncte de vedere, insa vreau sa va povestesc doar unul, cel mai important. Eram in Glasgow, plimbandu-ma pe ceea ce as putea numi strada principala de shopping. Multa lume in jur, galagie, cupluri, soare … si eu, cu un rucsac in spate, adulmecand aerul umed si clatind ochii la arhitectura. Cu harta in mana si multe semne de intrebare in capsor, incercam sa imi creionez un traseu optim de vazut tot centrul. Si atunci am avut un moment de revelatie: pot sa merg unde vreau eu. Pot sa fac tot ce vreau eu, sa ma plimb pe ce straduta vreau. La o adica, pot chiar sa plec din oras, din tara, si sa imi indrept pasii acolo unde ma cheama inima si sufletul. In acel moment am realizat … ca sunt LIBERA. Libera ca pasarea cerului – fara scuze, fara reguli, fara oprelisti, cu sufletul deschis si dornic de aventura.
Doua lacrimi mari,de fericire, au parasit ochii si au gasit drumul spre asfalt. Si inca doua,apoi alte doua … M-am surprins mergand prin Glasgow, cu un zambet sincer intiparit pe fata, cu ochii in lacrimi si bucurie in suflet. SUNT LIBERA 🙂 Si voi savura libertatea la MAXIM 🙂
Urmatorul moment de libertate maxima mi-l doresc in Tenerife, unde voi imbina muntele cu marea. Pentru ca ce poate fi mai frumos, dupa o ascensiune cu oceanul la orizont, decat sa te odihnesti pe plaja si sa faci o baie 🙂 ?
http://www.momondo.com/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=TCI&SDP0=26-05-2017&SO1=TCI&SD1=BUH&SDP1=03-06-2017&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Miruna
ce frumos ai povestit!
Ali
Ce faini sunteți!
Nu-ți scriu mult, să ai timp să stai cu Broscuțul. 🙂 Pe scurt, cea mai frumoasă destinație a fost Timișoara pentru noi, unde am ajuns separat, dar am plecat împreună.
Ne știam de mici, doar după ochi și nume. Îl pândeam prin parc și pe holurile liceului, eu blonda din clasa a 6-a, el într-a 9-a, super popular, îl vroiau toate fetele, toboșarul formației ș.a.m.d. Știți, clasica poveste imposibilă.
Așa a și rămas timp de… 15 ani. Până ne-am re-găsit pe net și ne-am revăzut în Timișoara. Venea din gardă din UK. Eu mergeam spre el cu inima de gardă. 🙂 Mi s-a părut cel mai frumos oraș (chiar dacă, și eu ca tine, Miruna, nu știu să fi văzut tare mult în afara spațiului dintre noi doi). Am aflat atunci că el pândea pe holuri și prin parc, chiar pe blonda dintr-a 6-a, dar cin’ să știe?
Au trecut câțiva ani de atunci. Împreună. Cred că ne-ar plăcea (zic eu și pentru el și sper să nimeresc) o fugă aici: http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=GZM&SDP0=22-02-2017&SO1=GZM&SD1=BUH&SDP1=26-02-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
Bia
Am fost si in Paris, Barcelona, Londra…. Urma sa mergem in Roma, imi doream mult de tot. (Si in alte câteva destinații). Dar nu s-a mai putut… nu a mai fost timp, si nici bani…. de fapt, nu pt mine… in schimb pt noua iubita a fostului sot a fost si timp si bani….pt toate destinațiile dorite de mine….😓
Asa ca pt mine Parisul nu mai e ceea ce ar fi trebuit sa fie.
In schimb, mi se imprima in suflet alte orașe, pe care le descopăr cu noul meu iubit…. si sper sa rămână acolo pt tot restul vietii.
Miruna
Mna, imi pare rau tare ca s-a intamplat asa. Uite, si noi aveam rezervata excursia la Roma. Nici unul dintre noi nu a mai fost. Eram in gara sa luam trenul spre aeroport, cand am primit vestea ca bunicul meu a plecat dintre noi. Asa ca, am abandonat planurile si ne-am luat bilet de avion spre Romania. 🙁
Amy
Nu am iesit de foarte multe ori din tara, dar mi-ar placea ca in fiecare an sa putem pleca intr-o mica escapada peste hotare. La Paris n-am ajuns pana acum, dar am vazut Nisa si Cannes vara asta, plus Padova si Venetia. Anul trecut am petrecut 2 saptamani superbe in Polonia si Germania, am avut o vacanta de vis si-am apucat sa luam la pas Berlinul, care m-a lasat de-a dreptul cu gura cascata, pentru ca super frumos si curat. Civilizatie soro, nu gluma! 😀
M-am atasat de toate locatiile in care am ajuns, dar cred ca vacanta la Berlin mi-a ramas cel mai bine intiparita in minte. Am fost la Zoo, ne-am plimbat cu bicicleta de dimineata si pana seara tarziu, am luat la rand magazinele din Alexander Platz si-am respirat aer curat in Britzer Garten. Am fost prima vacanta impreuna in afara tarii, n-am cum s-o uit, am doar amintiri frumoase.
Daca as avea ocazia, mi-as dori sa ajung in Amsterdam. Uitandu-ma pe Maps, m-am indragostit de stradutele superbe din centrul orasului. Ar fi un vis implinit sa-mi incarc bateriile intr-un city break in Olanda, sa importalizez momentele frumoase prin intermediul fotografiilor, iar apoi sa revin in “casuta mea virtuala, pe blog” si sa le impartasesc cu voi. 😀
As alege sa plec in decembrie, pentru ca pe 22 e ziua mea de nastere si-ar fi super tare sa sarbatoresc cea de-a 27-a aniversare in Ameterdam. 😀
Bilete am gasit aici http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=AMS&SDP0=19-12-2016&SO1=AMS&SD1=BUH&SDP1=23-12-2016&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
Pupici, weekend placut! :*
Miruna
Nici noi nu am fost anul asta in concediu 🙁
Ilies Anamaria
Cum citeam fiecare cuvant printre randurile asezate de tine parca in mintea mea se contura un amalgam de lumini, culori, miresme, trairi. E interesant cum amintirile noastre se transpun in aceste simțuri, de aceea cred ca nu locul este important ci mai degraba omul si timpul potrivit. Nici eu nu imi amintesc cu de-amanuntul locuri frumoase pe care le-am vazut, dar le transpun in trairi, in clipe, in oameni. Nu pe dejaba vorba aceea -omul sfințește locul-. Nu am vizitat foarte multe locuri indepartate ci mai degraba imprejurimi, in schimb calatoresc cu mintea si asta câteodată prea mult. Imi place sa visez locuri, sa privesc fotografii, sa imi fac planuri, poate intr-o zi nu se știe; o viata și un pământ avem, ar fi frumos sa vedem si sa stim cat mai multe. Povestea mea este mai mult despre oameni decat despre loc, e o amintire draga mie din perioada adolescenței cand totul incepea cu azi si se termina tot cu azi, pentru ca maine era azi din nou si asta era tot ce conta- prezentul-. Amintirea asta e despre o seara in care am ras cat pentru o viata sub cerul înstelat intr-o noapte de vara alaturi de o prietena de suflet. Trebuia sa dormim in cort intr-o tabara undeva prin muntii Tiblesului. Tabara era impresirata de un gard destul de inalt din sarma si o poarta pe masura (probabil pentru protecție ),prietena mea, mai energica de felul ei m-a chemat la o plimbare de seara si povesti inafara taberei. Stiam ca tabara se inchide la ora 22:00, dar cum timpul e irelevant cand esti tanar si neliniștit, s-a întâmplat inevitabilul. Am agitat lumea care deja credea ca ne-a mancat ursul, dar s-a meritat. A fost o noapte palpitanta cu povesti sincere, rasete dar si sperieturi sub un cer înstelat si o luna ca in poveste. Despre muntii Tiblesului tot ce imi amintesc este noaptea deasa strapunsa de lumina lunii, in schimb despre prietena mea pot sa iti mai povestesc multe. E despre oameni, nu despre locul in sine. Intre timp noi am crescut, oamenii din jurul nostru sunt alții,
Iar circumstanțele ne-au purtat in diferite locuri, fiecare si-a construit propriul “regat”, dar am ramas prietene de suflet. Acum mi-ar placea sa impart trairi pe tarmuri noi alturi de cei care pentru mine sunt totul: soțul si piciul nostru. Intr-o seara recenta ne uitam la niste fotografi superbe din Paris, atunci am spus sincer si impulsiv : ar fi frumos sa vedm locul asta.
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=CLJ&SD0=BVA&SDP0=22-12-2016&SO1=BVA&SD1=CLJ&SDP1=30-12-2016&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=CLJ&SD0=BVA&SDP0=22-12-2016&SO1=BVA&SD1=CLJ&SDP1=30-12-2016&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Miruna
Omul si timpul potrivit, ca bine ai zis 🙂
Ilies Anamaria
http://www.momondo.ro/hoteluri/h/hotel-nogentel?checkin=2016-12-22&checkout=2016-12-30&rooms=2&context=16641-1
Bianca
1. Cea mai frumoasă călătorie a fost în Belgia, dar nu numai orașele foarte cunoscute m-au impresionat, ci mai ales Dinant. Istoria orașului a fost atât de zbuciumată și de plină de coincidențe încât am stat cu sufletul la gură, atât în castel unde ne-a fascinat ghidul cu tolba lui de povești, dar și pe străduțe, unde mai descopeream câte un amănunt istoric zguduitor. Sigur, am văzut 25 de țări, dar parcă istoria cea mai impresionantă a fost la Dinant (mai de impact chiar decât Waterloo)
2. Wroklaw – Polonia
3. https://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=WRO&SDP0=28-11-2016&SO1=WRO&SD1=BUH&SDP1=04-12-2016&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false¤cy=EUR&source=google-brand&gclid=COrHwduH9s8CFQ4R0wodQ3oOSg&gclsrc=aw.ds&dclid=CKGA7tuH9s8CFY0icgodwfIBuw
4.
Iulia Roșca-Dromereschi
Revin și eu cu povestea, dar care e termenul?
Și, apropo, am avut călătorii cvasi-identice la Paris cu jumătățile, se pare, să nu mai zic că nici pe mine nu m-a dat orașul pe spate (poate îl știam deja prea bine), dar am găsit un hostel central unde am plătit 22 euro/noapte și am fost ca în rai!
Miruna
27 octombrie e termenul limita.
Simo
Roma!De vei vrea ceva informatii,intreaba-ma si sper sa-ti fiu de folos.Am fost in aceasta toamna acolo.
Albinutza
Bine te-am gasit, pentru puncul 1 o sa incep cu povestea unei fete de aproape 13 ani, ce traia intr-o realitate paralela, o lume plina cu castele magie si speranta. In 2004, am avut oportunitatea sa particip la un proiect educational numit Comenius, ce avea ca parteneriat scoli din Olanda, Italia, Franta, Finlanda. Am fost in schimb de experienta in Franta. ok. pana aici nimic interesant, mai ales scoala :). A fost prima mea iesire din tara si prima perioada mai mare petrecuta departe de mami si tati. Proba independentei. In drumul nostru spre Rennes, am avut mai multe opriri si tari minunate pe traseu, Ungaria, Cehia, ITALIA, unde a avut loc si una din cele mai amuzante intamplari ale experientei mele de “preadolescenta”. Pe langa faptul ca in Italia am vazut prima data n Lamborghiniuri live, ne-am perindat de la Verona(casa Julietei) si am ajuns intr-o amiaza calduroasa, chiar sufocanta in Venetia-orasul iubirii.Ma rog, pentru mine nu era interesant ca era orasul iubirii daca avea la magazin chestii cu Intermilano, Harry Potter si Snoopy. Bugetul meu din cate tin minte a fost cred in jur de 500 de euro(mami, nu stiu cum ai lasat pe mana unui copil 500 de euro, cu credinta ca va veni inapoi cu ceva 🙂 ). La un chiosc, am gasit o sapca de capitan de nava(ps. Jucam Port Royale 2-daca doriti detalii va stau la dispozitie- unde eram capitan de nava si umblam pe cele 7 mari) si mi-am achizitionat-o instant. Cred ca o mai am undeva. Eram imbracata cu trening cu Romania in ziua aia, si dupa o vizita in Piata San Marco, ne-am urcat in taxi-boat spre autocar. Pe vaporas, eu am stat spre pupa si acolo, erau un grup simpatic de asiatici(no offence they all look alike) care s-au imbulzit sa faca poze cu mine strigand : AH ROmani! Hagi! Nadia! Picture!ok, pana sa apuc sa realizez ce se intampla m-am trezit ca un vip ce e surprins de paparazzi si fotografiat de vreo 3 aparate simultan. Ca sa fie all inclusive, dupa poza mi-au oferit 5 euro si suc. Colegilor li s-a parut amuzant, mie mi se pare doar acum, atunci… not quite.Dar asta nu e tot. Sapca de capitan are rol foarte important in povestioara si probabil va intrebati de ce?! Pai dupa ce am ajuns pe Coasta de Azur( Monaco-superb, am facut febra musculara la gat de atata uitat), am ajuns pe malul Oceanului Atlantic, prima mea intalnire cu Oceanul. Am vrut sa ne cunoastem mai bine asa ca am pasit sfios spre luciul apei involburate. Era destul de tare mareea. Dar nu conta, eram aproape in miraj, si deja imi imaginam cum inot alaturi de sirene si alte creaturi magice din ocean, cand: Splash! Un val mare m-a trezit brusc din reverie, si primind de la acesta un botez pe cinste, ma apropiasem prea mult si s-a simtit ofensat probabil. Colegii din spate au lansat scurt o replica ce va ramane si porecla mea pe tot parcursul liceului si si acum uneori : Ce faci capitane?! Ai luat apa la bord???Asa am ramas eu Capitanu, si si parola de mail am avut-o mult timp captain_et….. A fost o experienta super pentru care le multumesc parintilor si familiei Surrell din Rennes ce m-a gazduit 3 saptamani. Au urmat multe povesti superbe de concedii, care mai de care presarat cu momente tragi-comice. Abia astept sa creasca Piticu” mare si sa mergem cu el in multe excursii.
Destinatia de vis este Tenerife, un loc minunat, un Paradis pe pamant se poate ajunge acolo foarte simplu cu ajutorul site-ului momondo.ro, cautand bilete cu plecare Sibiu-Tenerife, sau Bucuresti_tenerife, linkurile catre trasee si obiectul punctului doi le gasiti aici: http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=SBZ&SD0=TCI&SDP0=10-10-2017&SO1=TCI&SD1=SBZ&SDP1=18-10-2017&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false pe Sibiu si http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=TCI&SDP0=10-10-2017&SO1=TCI&SD1=BUH&SDP1=18-10-2017&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false pe Bucuresti, desi recomand ca acest traseu sa fie facut cu o pauza de o zi 2 in escale si sejurul sa fie de 2 saptamani cel putin. Vamos a la Playa! P.S Tenerife este insula primaverii eterne unde poti impaca si capra si varza, daca tie iti place marea si sotului muntele si vreti o excursie 2 in 1 Tenerife este locul ideal. In noiembrie la tarm sunt temperaturi de 26 de grade iar pe varful Teide este zapada si se poate schia. 😀 Pretty cool huh?
Albinutza
Bine te-am gasit, pentru puncul 1 o sa incep cu povestea unei fete de aproape 13 ani, ce traia intr-o realitate paralela, o lume plina cu castele magie si speranta. In 2004, am avut oportunitatea sa particip la un proiect educational numit Comenius, ce avea ca parteneriat scoli din Olanda, Italia, Franta, Finlanda. Am fost in schimb de experienta in Franta. ok. pana aici nimic interesant, mai ales scoala :). A fost prima mea iesire din tara si prima perioada mai mare petrecuta departe de mami si tati. Proba independentei. In drumul nostru spre Rennes, am avut mai multe opriri si tari minunate pe traseu, Ungaria, Cehia, ITALIA, unde a avut loc si una din cele mai amuzante intamplari ale experientei mele de “preadolescenta”. Pe langa faptul ca in Italia am vazut prima data n Lamborghiniuri live, ne-am perindat de la Verona(casa Julietei) si am ajuns intr-o amiaza calduroasa, chiar sufocanta in Venetia-orasul iubirii.Ma rog, pentru mine nu era interesant ca era orasul iubirii daca avea la magazin chestii cu Intermilano, Harry Potter si Snoopy. Bugetul meu din cate tin minte a fost cred in jur de 500 de euro(mami, nu stiu cum ai lasat pe mana unui copil 500 de euro, cu credinta ca va veni inapoi cu ceva 🙂 ). La un chiosc, am gasit o sapca de capitan de nava(ps. Jucam Port Royale 2-daca doriti detalii va stau la dispozitie- unde eram capitan de nava si umblam pe cele 7 mari) si mi-am achizitionat-o instant. Cred ca o mai am undeva. Eram imbracata cu trening cu Romania in ziua aia, si dupa o vizita in Piata San Marco, ne-am urcat in taxi-boat spre autocar. Pe vaporas, eu am stat spre pupa si acolo, erau un grup simpatic de asiatici(no offence they all look alike) care s-au imbulzit sa faca poze cu mine strigand : AH ROmani! Hagi! Nadia! Picture!ok, pana sa apuc sa realizez ce se intampla m-am trezit ca un vip ce e surprins de paparazzi si fotografiat de vreo 3 aparate simultan. Ca sa fie all inclusive, dupa poza mi-au oferit 5 euro si suc. Colegilor li s-a parut amuzant, mie mi se pare doar acum, atunci… not quite.Dar asta nu e tot. Sapca de capitan are rol foarte important in povestioara si probabil va intrebati de ce?! Pai dupa ce am ajuns pe Coasta de Azur( Monaco-superb, am facut febra musculara la gat de atata uitat), am ajuns pe malul Oceanului Atlantic, prima mea intalnire cu Oceanul. Am vrut sa ne cunoastem mai bine asa ca am pasit sfios spre luciul apei involburate. Era destul de tare mareea. Dar nu conta, eram aproape in miraj, si deja imi imaginam cum inot alaturi de sirene si alte creaturi magice din ocean, cand: Splash! Un val mare m-a trezit brusc din reverie, si primind de la acesta un botez pe cinste, ma apropiasem prea mult si s-a simtit ofensat probabil. Colegii din spate au lansat scurt o replica ce va ramane si porecla mea pe tot parcursul liceului si si acum uneori : Ce faci capitane?! Ai luat apa la bord???Asa am ramas eu Capitanu, si si parola de mail am avut-o mult timp captain_et….. A fost o experienta super pentru care le multumesc parintilor si familiei Surrell din Rennes ce m-a gazduit 3 saptamani. Au urmat multe povesti superbe de concedii, care mai de care presarat cu momente tragi-comice. Abia astept sa creasca Piticu” mare si sa mergem cu el in multe excursii.
Destinatia de vis este Tenerife, un loc minunat, un Paradis pe pamant se poate ajunge acolo foarte simplu cu ajutorul site-ului momondo.ro, cautand bilete cu plecare Sibiu-Tenerife, sau Bucuresti_tenerife, linkurile catre trasee si obiectul punctului doi le gasiti aici: http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=SBZ&SD0=TCI&SDP0=10-10-2017&SO1=TCI&SD1=SBZ&SDP1=18-10-2017&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false pe Sibiu si http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=TCI&SDP0=10-10-2017&SO1=TCI&SD1=BUH&SDP1=18-10-2017&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false pe Bucuresti, desi recomand ca acest traseu sa fie facut cu o pauza de o zi 2 in escale si sejurul sa fie de 2 saptamani cel putin. Vamos a la Playa! P.S Tenerife este insula primaverii eterne unde poti impaca si capra si varza, daca tie iti place marea si sotului muntele si vreti o excursie 2 in 1 Tenerife este locul ideal. In noiembrie la tarm sunt temperaturi de 26 de grade iar pe varful Teide este zapada si se poate schia. 😀 Pretty cool
Miruna
hm, parca ma ispitesti prea tare!
Albinutza
E frumos tare, mananci all you can eat cu 8 euro, chiar si inghetata…
Adriana
Pasti, 2008. De-abia ma vindecasem de o “iubire” toxica si-mi luase mai mult de-un an sa ma vindec dar stiam ca mi-a trecut fiindca in primavara aceea calda ma iubeam pe mine pentru prima data in 28 de ani. Invatand sa ma iubesc, parca simteam pentru prima data parfumul primaverii, aroma salcamilor nebuni, chiar daca nu inflorisera ei atunci. Eram linistita. Am primit o invitatie la casa de la tara a celui mai bun verisor si desi initial, am zis ca ma duc, m-am razgandit…la ce bun? Si apoi am zis ca ma duc si iar m-am razgandit si tot asa! Verisorul mi-a dat un mesaj :”sper ca nu te-ai razgandit” exact cand imi desfacusem bagajul, sa stau acasa, sa citesc si sa ma mir de mine, cat am fost de fraiera sa nu ma iubesc 28 de ani 🙂 Dar atunci, la geam, am observat doi fluturi care zburau, dansau, se iubeau…si m-am gandit ca daca fluturii care traiesc cam o clipa, au timp sa traiasca si sa iubeasca in putinul timp fizic, atunci si eu pot sa-mi dau o sansa. Inca o sansa. Si am plecat cu un microbuz aglomerat pe un drum neasfaltat, mirosea a nespalat, a rasaduri de rosii, a pamant dar si a bucurie nesfarsita. Am ajuns pe seara in comuna unde statea iubita verisorului(acum sotia lui). A fost o calatorie de neuitat. Pentru ca la vreo 30 de minute dupa ce-am ajuns “acasa”, mi-am cunoscut viitorul sot. Trecea pe strada, ne-a salutat pe toti cei prezenti, s-a dus acasa la el si apoi a venit pe la noi. De atunci nu ne-am mai despartit nici macar o zi si de fiecare data cand vad fluturi, imi amintesc ca ei mi-au dat incredere. Cu un an inainte, in 2007, am fost 10 zile la fratii mei, in Italia. Atunci cand inca durea. Acum as merge din nou acolo…fiindca iubirea cea mare a fratelui meu care inca locuieste acolo, a plecat dintre noi acum o luna. Nu stiu cum il doare pe el dar stiu cat ma doare pe mine, ca atunci cand mi-e lumea mai draga, ma inteapa amintirea ei…si stiu ca pe el sigur il doare un infinit. As vrea sa ma duc la el, sa-i fiu alaturi, atat. Fiindca doar atat pot sa fac. Roma mi-a fost asa de draga de parca as fi locuit acolo dintotdeauna, am vazut si mizeriile ei dar si cum le-au transformat in frumuseti si preturi noi 🙂 Iata link-ul : https://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=CIA&SDP0=28-11-2016&SO1=CIA&SD1=OTP&SDP1=04-12-2016&AD=2&CA=4&TK=ECO&DO=false&NA=false¤cy=EUR&source=google-brand&gclid=Cj0KEQjw4rbABRD_gfPA2-uQqroBEiQA58MNdBbTZyKTyZqP0IVkY1jXllMKnNri8HGRXsKc3xCV40waAtBs8P8HAQ&gclsrc=aw.ds&dclid=CNvknK_j888CFak2cgodQI4Auw
Miruna
haide, măi, tare m-ai emoționat. Sper să ajungi la fratele tău oricum ai face asta. Gânduri bune și succes!
Adriana
O imbratisare calda din Sibiu, Miruna! Multumesc, tare ma emotioneaza si pe mine ceea ce scrii! Te citesc de mult 🙂
Miruna
Adriana, nu am mai fost la Sibiu de câteva săptămâni întregi! Îmi e foarte dor, trebuie să schimb asta cumva. Te mai aștept pe-aici pe la mine. E și un pic de Sibiu.
Alexandra Brovchin
Mi-e tare greu să mă opresc la una singură, pentru că sunt o norocoasă care a avut parte de multe vacanţe minunate. Dar cum e musai să aleg, o să povestesc aici despre excursia mea în Portugalia, împreună cu doi prieteni dragi şi în vizită la o altă prietenă dragă, oamenii mei de suflet din liceu.
În vizită la Miga mai fusesem şi când locuia în Franţa, În Clermond-Ferrand, şi îmi propusesem să mă duc după ea peste tot pe unde urma să ajungă . Aşa că, în mod firesc, atunci când am aflat că se mută într-un mic orăşel din Portugalia, Guimaraes, am început de îndată să-mi planific vizita. Nu singură, împreună cu Andra şi Mish.
Pe 12 iulie 2013, ajungeam pentru prima dată (şi singura, până acum) în Portugalia, o ţară de care m-am îndrăgostit tare de tot, cam la fel de tare cum m-am îndrăgostit de Franţa pe parcursul anilor în care am studiat franceza, vreo 14 la număr, şi după prima mea vizită acolo, în Clermond-Ferrand şi oraşul meu de suflet, Paris. Doar că de Portugalia m-am îndrăgostit fulgerător, fără să ştiu prea multe despre ea dinainte. Şi de atunci, mi-a rămas în suflet.
A fost o vacanţă completă: 12 zile, Lisabona, Guimaraes, Porto, Braga şi iarăşi Lisabona + împrejurimi, prieteni buni, festival de muzică rock, viaţă la cort, multiculturalism, cea mai frumoasă vreme, cei mai prietenoşi oameni, pasteis de nata, vin de Porto, 5.000 de poze (mulţumim, Mish şi aparatul lui Mish!), amintiri frumoase cât pentru o viaţă întreagă (mereu mă surprind gândindu-mă la câte-un moment din acea vacanţă)…
Sunt sigură că cel mai mult a contat compania şi lipsa noastră de griji de la acea vreme, dar Portugalia în sine e o ţară frumoasă şi călduroasă, la propriu şi la figurat, şi m-aş întoarce oricând cu drag acolo.
Deşi am avut ocazia să vizitez nenumărate locuri, Parisul va avea întotdeauna un loc special în inima mea de călător, aşa că îl aleg ca destinaţie favorită, mai ales că iubitul meu nu l-a vizitat până acum şi mi-ar plăcea tare mult să-i fac o surpriză. Am găsit şi biletele (http://www.momondo.com/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=PAR&SDP0=28-04-2017&SO1=PAR&SD1=BUH&SDP1=02-05-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false), ţineţi-mi pumnii! 🙂
P.S.: Imediat ce termin de scris aceste rânduri, mă apuc de făcut bagajul, fiindcă mâine dimineaţă plec să o vizitez pe Miga în Frankfurt, pentru a treia oară. 🙂
Miruna
Salutări la Miga și la Frankfurt! :* Și drumuri deschise!
Miruna
deci tot Paris? Poate acolo te așteaptă Prințul!
Maria Cristina
Călătoria mea la care visez este acolo, în locația pe care o am ilustrată pe ceasul decorativ, pe așternutul de pe pat, pe tablourile din casă, pe șervetul de bucătărie. Am un flach back – de unde, nu știu- cum că sunt într-o ceainărie cu geam de lemn, din acela cu fereastră fragmentată de lemn, în surdină se aude o muzicuță specifică și eu beau un ceai admirând turnul. Am un magnetism aparte și cred că dacă aștept Prințul să văd Parisul, posibil să nu îll văd niciodată.
https://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=PAR&SDP0=16-12-2016&SO1=PAR&SD1=OTP&SDP1=18-12-2016&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false¤cy=EUR&source=google-brand&gclid=CJmG4_v8888CFZcW0wodmC8IRA&gclsrc=aw.ds&dclid=CILow_z8888CFYcIGQodJ6QOmw
Miruna
Poate acolo te asteapta Printul!
Irina Schmitz
Cine intra acum 9 ani pe un site de dating, invizibilă, ca ”să spioneze” pe iubitul unei prietene, care-și făcuse cont și se chat-uia cu domnițe? Cine? Cine? Da…eu! Nu pot să-mi las o prietenă la ananghie. Așa că repede am creat cont și dă-i și caută-l pe om. Și cum ne uitam noi două, de fapt trei, că mai era o prietenă cu noi, văd o poză de profil, cu-n zâmbet dintr-o ureche în alta, cu un moto în engleză atât de simplu și complex în același timp, care mi-a atras privirea, sau mai bine zis ne-a atras privirile.
Și vă puteți imagina la unison…printre lacrimile prietenei…se aude un ”ia, ia…ce-i cu tipul ăsta?!”. Intru pe pagina lui, mai avea încă cinci poze. Drăguț tipul…nu a avut niciuna nimic de comentat. Și apoi citind profilul, nu se pupau niște treburi…precum studii: liceu, în curs de terminare, deși omul părea să aibă 30+…mă rog…am concluzionat noi cu un aer de superioritate ”uite-l și pe ăsta…se dă mare vorbitor de limba engleză și n-are nici liceul” …
Luni, primesc un mail, în engleză, unde în multe cuvinte îmi mulțumește că i-am vizualizat profilul și că ar vrea să ne cunoaștem.
”Șoc și groază” ca să o citez pe Miruna … răspund fâstâcită pe la 10 pm, sec: ”mistake”. Fusesem invizibilă…hmmm!!! Primesc un mail înapoi, la fel de elaborat, în care îmi spune că el are profil premium și că poate vizualiza profilele persoanelor invizibile care îi vizualizează profilul și că, din nou, i-ar plăcea să ne cunoaștem.
Eu, care nu mă avusesem cu profa de engleză…și eram praf la scris…i-am spus că putem vorbi la telefon dacă vrea. Mi-a dat numărul, eu pe al meu și m-a sunat. Era 11 pm. Ce credeți…într-o engleză flawless…Shit…mi-am zis în mintea mea…l-am întrebat dacă vorbește română…mi-a zis că știe înjurăturile (că cică-s musai de învățat),fructele, legumele și ingredientele culinare. ”Bun așa, mi-am zis eu în mintea mea, taman cu profa de engleză nu m-am avut pe bune…!!!”
Long story short…ne-am întâlnit sâmbătă, pe 20 oct 2007 și de atunci…nedespărțiți.
….
Inițial am crezut că este extraterestru datorită calmității și bunului simț de care dădea dovadă zi și noapte.
Ulterior aveam să pricep că ăsta-i era neamul, când am călătorit în Noua Zeelandă, unde el fusese crescut. Ne-am dus acolo pentru a ne căsători…vizualizasem locația, în mintea mea, atunci când planificam nunta…mi-a spus că de fapt există, și e la poalele Muntelui Maunganui. Așa că într-o miercuri, pe la 2, pe 29 decembrie 2010 ne-am căsătorit la poalele muntelui, cu oceanul în față, pe o plajă, doar noi 2, un preot și o mână de prieteni. Ce am simțit eu când am pășit în Noua Zeelandă…este ceva greu de redat în cuvinte. M-am simțit pentru prima oară acasă. Tot visez la gândul de a emigra acolo…
Și totuși, într-o zi de iulie, în 2014, aveam să retrăiesc un procent mare din bucuria experienței mele din Noua Zeelandă, aici, în Europa când am vizitat VENEȚIA (http://bit.ly/2eEt3GU). M-a cucerit, fermecat, încântat, bucurat … Măreția, clădirile, poveștile … canalele, podurile, miile de povești de dragoste, iubiri trăite secol după secol, săruturi furate și plimbări pe ape …. Poezie! Mâncarea cu ingredientele ei simple ”and yet perfect”, Prosecco, rece și proaspăt, cafeaua (scurtă și la obiect :D) … și gelato … mama mia! Perfetto!
Na ja, cum ar zice neamțul…m-a luat cu furnicături pe șira spinării, mai vreau 🙂.
Miruna …. Ce bucurie că participi la acest concurs și că ai scos la iveală din multe inimi….multe povești…de dragoste.
Ti pup! Ti pup! Ti pup!
PS: prietena mea s-a măritat cu tipul respectiv, au și o fetiță, ce mai, un deceniu de iubire … fusese doar o exagerare din partea ei … însă fără de care poate nu mi-aș fi găsit perechea 😀
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=VCE&SDP0=14-04-2017&SO1=VCE&SD1=OTP&SDP1=19-04-2017&AD=2&CA=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Miruna
incredibil, ce frumos! Noroc că avea el cont premium :)))) tu îți dai seama????
Irina Schmitz
eu îmi dau seama…nu cred în deochi…în așa ți-e soarta/norocul…însă…tu-ți dai seama ?!!! când se aliniază ele planetele…OMG-dule 😀
Alina
Avem prea multe asteptari de la Paris.
Povestea mea e asemanatoare. Si eu am zis ca la Paris si la Venetia voi merge atunci cand voi fi indragostita. Parisul in februarie a fost oribil. Tot ce imi amintesc cand am urcat in turn e ca eram convinsa ca mi-au degerat mainile. Eu n-am vazut vreo mireasa, dar am fost eu mireasa in vara acelui an. Cred ca mai trebuie sa vedem orasul inca o data.
Miruna
cu siguranță! Dar nu în februarie.
Emi
Salut! Te citesc de ceva vreme, mi-au plăcut cel mai mult articolele pre-naștere și naștere, poate pentru că toate trei nașterile mi-au fost super, cu câte o May Williams a mea, toate super empatice. Și alăptatul în public! Câtă logistică mi-a trebuit câteodată să ajung să alăptez pruncul…petiția – semnată! Sper, să se schimbe mentalitatea.
M-am tot gândit zilele trecute, să comentez sau nu apropo de concurs, dar nu strică să încerc…
Prima dată am mers și noi în doi la Paris! Poveste asemănătoare, în studențime, cu bani puțini, dar planuri multe. Eu după un an universitar la Geneva, el la Cluj. În iulie 2006. A venit să petrecem ultimele zile împreună și să mă ajute cu bagajele – lucrurile se adună într-un an, în cazul meu cărțile și mai și. A venit cu trenul, eu aveam bilet dus-întors cu autocarul. Unde erau călătoriile cu avionul în Ardeal acum 10 ani?? Și banii pentru ei…Urma să se întoarcă în Maramureș, eu în Mureș. După un an de relație la distanță urma și o parte din vară. Dar aveam câteva zile, printre care trei la Paris – eram invitată, el m-a acompaniat. Prima dată într-un TGV de la Geneva la Paris – o minune, după pățaniile și întârzierile CFR. Am ajuns acolo într-o sâmbătă seara, aveam ocupată o cameră la un hostel mic, am ieșit la cumpărături, cu graba n-am dus de mâncare. Dar toate magazinele închise! Am dat de câțiva vânzători de fructe, pe cale să meargă spre casă – am luat o mică ladă de nectarine, cu discount și am găsit ceva brânză Roquefort – cina. Ne plac și acum! Duminica, prima din lună, intrarea gratuită la Louvre! Ne-am grăbit, dar în van, coada lungă de numai. Acolo, printre străini și turiști, am ajuns să povestim pe răspicate, întrerupți din când în când de vânzătorii de souveniruri ieftine (le-am adus rudelor). Într-un final am intrat! Decepție: coada de la Mona Lisa și mărimea tabloului. În rest, în fugă, am văzut multe, minuni din cărțile de istorie. Nici o săptămână n-ar ajunge să te delectezi în ritmul tău propriu, dar noi am avut doar câteva ore – după masă eram așteptați. Dar lunea ne-a aparținut, și am profitat deplin. Montmartre, aleea spre Moulin Rouge (o femeie mai în vârstă ne-a oferit un menage a trois – aproape am fugit de acolo, roșie foc, cu băiatul viselor mele în hohote, că mi-a trebuit mie să văd Moulin Rouge), mi-am revenit cumpărându-mi o fustă (dacă tot la Paris eram, chiar și pe o străduță…o mai am). Arcul de Triumf, Champs Elysee, și Turnul Eiffel. Am trimis câteva vederi chiar din turn! Am urcat pe scări, eram amețiți până am ajuns sus, dar tot mai bine decât o altă coadă. Young and restless! Am plecat de acolo după ce s-a lăsat întunericul – încă mai văd înaintea ochilor cum sclipea tot turnul, iluminat. Ziua următoare ne întorceam cu TGV-ul, dar înainte, tot prin fugă, am văzut Muzeul Istoric – cu sarcofagul lui Napoleon (pasionat de istorie, băiatul visurilor). Am ajuns la gară în ultimele minute, abia am trecut de verificarea pașapoartelor la timp să urcăm în tren. Nu tocmai o escapadă d’amour la Paris, dar nouă e de neuitat! Peste doi ani, tot în iulie, am avut nunta, după încă un an la distanță, el deja pe câmpul muncii, eu în ultimul an la Cluj. Dar Parisul, văzut chiar și pe fugă, s-a dovedit să ne consolideze relația.
După opt ani de mariage, mă gândeam, de-aș avea ocazia, unde am putea merge – Viena, Praga, Milano, Geneva revăzută mi-au trecut prin cap…dar tot la Paris am rămas. De data aceasta însă în patru, cu copiii, și eventual Versaillesul :D. Mersi de posibilitate – a concursului, dar și prilejul unui remember!
Paris: http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=TSR&SD0=PAR&SDP0=04-09-2017&SO1=PAR&SD1=TSR&SDP1=08-09-2017&AD=2&CA=2,4&TK=ECO&DO=false&NA=true
Miruna
mulțumesc pentru susținere! Cât despre menaj-ul ăla ratat, hm, ce să zic, va veni o vreme când o să-ți pară ție rău :)))) îți dai seama ce poveste ai fi avut acum de băgat în concurs?! :)))
Irina
Cea mai frumoasă călătorie a fost, fără îndoială, cea în Orașul -ploilor-care-nu-se-opresc-niciodată, pe numele său de botez Manchester. Abia îmi terminasem studiile de masterat (finanțate de o fundație privată) și adaugasem din întâmplare pe Facebook pe câțiva dintre noii bursieri ai fundației. Just in case, mi-am spus, nu se știe niciodată unde te duce viața.
O lună mai târziu statusul meu culinar avea să îi atragă atenția unui student înfometat care ar fi făcut orice pentru o ciorbă aburindă. Inclusiv să invite la el o fată despre care nu știa mai nimic. După conversații nocturne în lunile ce au urmat, am acceptat w merg să îl vizitez în Manchester pentru o săptămână. Privind în urmă, doar o nebună de legat ar fi acceptat cu atâta încredere o propunere venită din partea cuiva străin, pe care nu îl mai văzuse vreodată si al cărui profil de Facebook era la fel de criptic ca si surâsul lui James Bond.
Vrând să evit comisioanele bancare, am plecat fara bani cash, doar cu cardul Internațional pe care îl folosisem până atunci fara probleme in Olanda. Pentru a nu-mi știrbi reputația de moldoveancă gospodină, înghesuisem în geamantan două tăvi de prăjituri producție proprie și două sticle de vin (pentru efectele benefice demostrate științific de cercetătorii britanici). Ajunsă in Londra, proaspătă ca o floare, mă îndrept spre primul bancomat ca să scot bani de tren. Si bancomatul îmi scuipă cardul cu ură înapoi, nema lire, kaput credit cum ar spune reclama la cartela Digi. Eu, fată perseverenta, mai încerc o data, si încă o dată, și încă o dată. Dupa care decid ca bancomatul e stricat și mă hotărăsc să intreb un nene care păzea si el ceva pe-acolo.
– If you don’t mind, Sir, care e problema cu bancomatul? Că știu sigur că am bani pe card!
Nenea îmi ia cardul, il suceste pe toate partile, dupa care îmi raspunde flegmatic.
– Păi, domnișoară, cu cardul asta nu o sa puteti scoate vreodată vreun cent pe teritoriul Marii Britanii. Nu e semnat pe spate!
Moment în care am simțit ca ma fac, literalmente, verde. Apoi albastră. Apoi verde. După care nu am mai stat sa număr culorile, ci am început sa caut frenetic prin bagaje orice monedă rătăcită, oricât de mică, ca să adun 7 lire pentru autobuzul care ne transporta de la aeroport in centru. În filmele siropoase, Fat-Frumos ar fi venit călare pe-un cal alb să îmi plătească biletul. În viața reală, nu s-a putut opri din ras zece minute când a auzit cât ghinion am avut și mi-a transmis sa fac bine să ajung până în Manchester cumva, că biletele de tren pot fi foarte scumpe atunci când le iei din scurt, așadar o cheltuială neprevăzută care poate zdruncina temeinic bugetul firav al unui student modest.
După un sfert de oră de căutat prin bagaje și schimbat toți eurocenții rămași de la excursii precedente, ajung și eu in centrul Londrei, cătrănită de cât ghinion am avut. Dar Dumnezeu îmi trimite gândul cel bun sub forma unui bancomat RBS, care, fără să facă mofturi și fasoane precum cel de dinainte, mă umple de hârtii foșnitoare. Niciun manelist nu a sărutat mai infocat vreun teanc de lire cum am făcut-o eu in seara aceea…
Vă așteptați, probabil, să spun că i-am sărit deja în brațe încă de când trenul nu se oprise bine (siiiguuur, încercați numai să faceți asta într-un tren englezesc!). De fapt ne-am căutat jumătate de oră prin gară ca orbeții. Mă rog, așa pățești când, de dragul romantismului și al misterului, ai o idee extrem de vagă despre cum arată celalalt. Adevărul e că în seara aceea am fost la fel de frumoși precum Shrek și Fiona. Eu slăbisem probabil instant vreo 3 kilograme după șocul cu cardul iar el tocmai terminase sesiunea de examene. Nu mai zic de faptul că reacția lui entuziastă la vederea prăjiturilor a fost “Foarte bine, pune-le la frigider, te rog.”
În zilele următoare a plouat întruna si mai că îmi venea sa aplaud când intrezaream soarele “ca un vis de tinerețe printre anii trecători”. Ne plimbam prin ploaie în timp ce el îmi ținea galant umbrela. Doar că, după vreo oră de mers cu mâna ridicată, până și James Bond mai obosea și îmi dădea din greșeală cu umbrela în cap. Mâncam sandvișuri ieftine cu nume de telenovelă indiană și mergeam la muzee, mai cumpăram câte un fular de pe stradă atunci când garderoba mea estivală nu făcea față. Și ne iubeam prin mansarde mai ceva ca în melodia Paulei Seling. Doamne, frumos a fost. Și e la fel de frumos și acum, deși fără ploaie (Slavă Cerului, altfel nu mai rezistam la atâtea lovituri în cap cu umbrela)
Am călătorit în multe locuri împreună dar niciodată nu am reușit să ajungem în Barcelona (parcă merge puțin soare după atâta ploaie, nu?) De aceea aș alege Barcelona pentru o vacanță romantică și însorită, cu aromă de creveți și chorizo.
http://m.momondo.ro/results?cur=EUR&o=TSR&d=BCN&dd=2017-03-31&rd=2017-04-08&a=2&ca=1&ti=ECO&stops=any
Monika M.
C ând eram în clasa a XII-a,
E ram membră a unui cor și dintr-o dată hopa
A m plecat în turneu în Europa!
M ulte țări frumoase am vizitat,
A ustria, Elveția și Franța m-au marcat,
I ubite și prea frumoase amintiri am adunat!
F iecare zi era una specială,
R eprezentațiile se țineau cu plină sală!
U na dintre zile a fost totuși memorabilă!
M ajoritatea dintre noi fiind într-un hostel cazate
O h, am uitat să vă spun că eram un cor de fete!
A m întâlnit o gașcă de băieți spanioli,
S panoli care aveau chitare la subțiori,
A u dat o serenadă că am rămas cu gura căscată!
A m fost toate foarte impresionate,
M ai ales de Juan care a început să cânte,
I nvitația la dans n-a fost cireașa de pe tort!
N avarro a vrut să ne-arate tot!
T impul s-a scurs, iar el striptease ne-a propus.
I mediat, aproape toate ne-am rușinat,
R epede el până la boxeri s-a dezbrăcat 😉
E bine că profa a intrat și la idee a renunțat!
D e seara aceasta niciodată nu voi uita,
E ra foarte amuzantă, noroc că am fost salvată!
C ând au văzut profa, spaniolii s-au cumințit,
A u îngenunchiat în fața ei, dar nu au amuțit!
L -au înconjurat și o serenadă i-au cântat,
A tunci ea s-a înduioșat și pe Navarro l-a iertat!
T oate am zâmbit și mai bine ne-am simțit,
O seara minunată a urmat,
R âsete și cântece l-au înfrumusețat,
I ndiscrete conversații am purtat
E posibil că o iubire s-a înfiripat.
M ai departe a doua zi am plecat ,
O nouă reprezentație ne aștepta într-o altă locație.
M inunatele clipe totuși nu le-am uitat,
O sărutare secretă în inimă am păstrat.
N imic nu poate șterge amintirea ei
D eoarece era primul meu sărut,
O h, despre asta nici ai mei n-au știut 🙂
. Punct și de la capăt, doar atât să spun am vrut,
R ămâne cea mai frumoasă amintire de călătorie
O poveste de dragoste neîmplinită, în inima mea vie!
Iată 3 fotografii cu spaniolii mei 🙂
Unu, doi, trei!
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381530082796&set=a.10200381472601359.1073741848.1291702046&type=3&theater
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381528922767&set=a.10200381472601359.1073741848.1291702046&type=3&theater
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381528362753&set=a.10200381472601359.1073741848.1291702046&type=3&theater
De atunci visez la Spania pe care niciodată nu l-am vizitat,
Prima ofertă de pe Momondo sună tentant!
Chiar și o cazare excelentă pe Momondo am aflat!
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=CLJ&SD0=BCN&SDP0=10-04-2017&SO1=BCN&SD1=CLJ&SDP1=14-04-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
http://www.momondo.ro/hoteluri/s/barcelona?checkin=2017-04-10&checkout=2017-04-14&rooms=2&overview=false&context=35132-1
Gramescu Alin-Gabriel
Super! M-a inspirat povestea ta și știu că o să aibă o continuare. Momondo.ro mă provoacă să fac primul pas. Îmi plac oportunitățile și cea mai frumoasă amintire este aceea care mă conectează cu viitorul. De fiecare dată. De exemplu, mi-a rămas în minte un concept car. A fost ca o invitație la duel. O provocare care te invită să scoți tot ce este mai bun din tine, să-ți depăsești limitele. Provocare acceptată. Am spus în acest video de ce: https://youtu.be/dG_FvCHtIWg
Următoarea destinație vreau să fie Stockholm. Combinația aceasta de frig și optimism mă provoacă să trăiesc prezentul.
http://www.momondo.ro/zboruri/sto/bilete-avion-stockholm.html
Miruna
Uăăăău, un comentariu video! Bravo, măi, călătorule!
Gramescu Alin-Gabriel
Îți mulțumesc! 🙂 Acum și în varianta facebook: https://www.facebook.com/gramdeimaginatie/videos/1786593154942060/