Pentru prietenii noștri care nu au copii, aflați că bebelușul diversificat face caca ca un om mare. Știți viralul ăla video care circula pe facebook mai demult, cu un tată, care schimbă scutecul? Are aproape 2 milioane de vizualizări! Ei bine, și dacă-l știți, merită revăzute măcar primele 30 de secunde, ca să intrăm în atmosfera prezentului articol și ca să râdeți cu lacrimi, promit.
Prin natura profesiei mele de dentist, am fost expusă la (destul de multe) mirosuri și imagini care mai de care mai … interesante. Nu luam prânzul lângă piesele formolizate de la anatomie, dar nici nu am fost genul care să se ridice de la masă, când cineva pronunță cuvântul ”căcat”. Nu am leșinat niciodată dacă am văzut sânge, nu am avut sensibilități din astea ieșite din comun. Asta nu înseamnă că nu apreciez un deodorant bun și dușul nostru, cel de toate zilele.
În cabinet, cel mai greu mi-a fost când eram însărcinată. În perioada de început, eram deosebit de reactivă la mirosuri puternice. Culmea este că nu gurile nespălate mă trimiteau de urgență la toaletă, ci parfumurile puternice, aftershave-urile proaspete, odorizantele înțepătoare. Atunci când stai atât de aproape de om și de locurile în care cel mai probabil acesta poartă parfum, e greu tare să fii însărcinată…
Apropo: se pare că cel mai ascuțit simț al mirosului îl au nou-născuții și că își pierd cam 50% din el în primul an de viață.
Pontul meu pentru situații olfactive de urgență e următorul: respiră pe gură! Asta nu dă greș niciodată, am practicat-o de muuuulte ori în cabinet. Merge și la schimbat de scutece, recomand să încercați la nevoie.
Din ce am mai întrebat în stângă și-n dreapta, problema asta e mai degrabă gravă pentru tătici decât pentru mămici. Femeile ori au un spirit de sacrificiu mai mare, ori le e mai mult drag decât scârbă, ori sunt mai obișnuite să suporte rahaturi. Deși, din proprie experiență, declar că în familia Broscuțului nimeni nu dă bir cu fugiții în vremuri de răscruce.
Ce nu merge, deci să nu faci:
- Să nu porți mască pe față, ai toate șansele să sperii iremediabil copilul. Bine, exagerez cu iremediabil, dar vezi că relația părintelui cu scaunul copilului poate influența niște chestii la nivel psihologic. Nu e bine să ne exprimăm scârba față de el, să nu facem copilul să se simtă vinovat sau murdar sau în vreun fel anume. Scaunul este un fenomen normal și firesc, toată lumea face caca, iar mirosul de roze din baie vine de la deodorant, nu de la excrementele umane. De asta, e bine să ne exprimăm doar în termeni pozitivi, laudativi, prezența scaunului e o bucurie pentru fiecare dintre noi. Ia gândiți-vă ce coșmaruri dă constipația sau hai să vorbim cu o mamă de copil constipat!
- Să nu porți clipuri de nas, cică unora le-a dat și asta prin cap. Mai bine să-și bage dopuri în urechi. Sau să se lege la ochi. Efect garantat!
- Să nu dai cu spray de cameră ca un disperat. Nici înainte, nici după. Chestiile astea sunt niște chimicale îngrozitoare care întră direct în plămâni, evită-le ca regulă generală, dar mai ales în preajma copilului.
- Să nu folosești șervețele umede foarte parfumate, am citit că asta e o altă idee. Proastă, din fix aceleași motive. Șervețele umede -eventual- ca să-ți faci drumul până la chiuvetă mai ușor. Durează 20 de secunde treaba cu spălatul și toată lumea e mult mai fericită, mai ales copilul tău.
Ce ar putea merge și merită încercat:
- Respiratul pe gură, doar să nu trișezi!
- Mestecă ceva mentolat. Am o prietenă care garantează pentru metoda asta: zice că începe să mestece gumă, pe cea mai mentolată dintre mentolate și că îi dau lacrimile de la mentol, dar simte cum îi intră și-n sinusuri senzația aia rece, dar o preferă celuilalt miros 😀
- Gândește pozitiv. Pe asta o știu de la o infirmieră, care-mi povestea că ea mereu se gândește când are o treabă din asta mai delicată, ce bine se va simți pacientul la final. Așa să te gândești și la copil: ce frumos îi va mirosi apoi fundulețul, ce delicioase îi sunt bucile grăsane când au ieșit de la spălat, cam de pe unde le poți apuca să le cioflăi, doar cât să râdă copilul și tu să te topești de drag, nu să-ți verși mațele acolo, grămadă. Dacă un gând de iubire și blândețe ajută o infirmieră fără legătură sentimentală cu pacientul ei, îț dai seama ce minuni poate face același gând pentru un părinte și copilul său!
- Oboseala olfactivă: după o vreme, nasul (de fapt, creierul) se obișnuiește și nu mai simți. Asta era salvarea mea în cabinet! Când nu mai puteam și nu mai puteam, îmi ziceam în gândul meu, răbdare, Miruno, mai sunt 7 minute și ai scăpat. Nu de pacient, ci de miros. Habar n-am de unde cele 7 minute…cert e că, până una-alta, mă luam cu altele și uitam.
Dacă aveți propriile tehnici de ieșire din criză, știu oameni care ar plăti pentru așa ceva. Acum să vă văd, săriți cu recomandări de bonă! 😉
imagine via Shutterstock, scutec puturos
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Cris
Eu am fost ca in video, jur, la primul scutec :))) Radem si acum cand ne amintim :)))
Miruna
Tu ai fost??? :)) deci se infirma teoria ca mamele sunt mai rezistente!
Ioana
Ciudat e ca caca de bebe hrănit exclusiv,la san nu miroase chiar ataaaaat de naspa, acum mi-e dor de ala. Dar mai naspa decât caca de bebe diverificat mi se pare caca de toddler la olita mai ales când face niste monstri de te întrebi cum a putt un trup asa mic sa scoată atâta mizerie.
Miruna
Hahah, monstri zici! Noroc ca ai timo sa te antrenezi inainte 😉
Andreea D
Cu mirosul, nu am avut probleme, desi eu cam vomit la mirosuri si povesti. Eu nu reusesc sa-l fac sa stea cat sa-i schimb scutecul, mai ales acum de cand a plecat pe propriile picioare si exerseaza mersul biped. Am incercat cu tot felul de jucarii si alte asemenea, cantecele, pupaturi si implorat. Mai sta cand ii dau orice nu e jucarie, dar trebuie sa ma misc repede. ;))
Miruna
Ohooo, noi nu am ajuns inca acolo!
Andreea D
Aaaaa, si sotul din dotare e de parere ca tot ce iese din ficior-su nu miroase urat, indiferent ce mananca. :))) Asa e cu ciorile astea.
Miruna
Hahaha, asta-i culmea cioritului cred!
Marlanel
De ce nu il dresezi sa se ceara la olita ? La 2 ani deja e copil mare care ar trebui sa stie atat lucru.
Andreea D
Asa e, la 2 ani. 🙂 Dar Matei nu a implinit inca 1 an.
Andreea Ilie
Eu sunt foarte sensibila la mirosuri, de felul meu. Însă oricât de scârbos ar fi fost scaunul copilului meu, nu am avut nicio treaba. Și să vezi cum e sa schimbi scutec de toddler de 2 ani care face caca cam de 4-5 ori pe zi! Plus încă vreo 8 scutece pe zi ale unui bebeluș nou născut adorabil!
Miruna
4-5 ori pe zi?! Wowzer!
o femeie
eu am un simt al vomitatului mai activ ca media. Adicalea in sarcina chimicalele m-au terminat (parfumurile, dada). La fiecare schimbat de scutec aveam reflex de voma, noroc ca in primele 5 luni aveam o vizita de la nenea nelu kakanelu la 2-3 zile, dar si cand venea….
Si prima portie de carne a schimbat mirosul…. evident nu uit nici primul ou servit 😀
Deseori schimbam direct in baie, cu spalat la chiuveta, cu geamul deschis 😀 😀
Miruna
Geamul deschis, daaaa! Face minuni! Nenea nelu kakanelu? Hahahha :)))
Cricket
Eheee…eu ma gandeam cu groaza cum va fi treaba asta de cand eram insarcinata. Realitatea nu a fost atat de dura, acum nici miros de levantica nu e, dar ma bucur cand face in fiecare zi…si o incurajez ca pe stadion pt ca e foarte important. Mai la inceput avea o usoara tendinta spre constipatie asa ca pt noi caca e una din micile victorii ale zilei. Plus ca avem caine (mare) si eram obisnuiti cu adunat si examinat de caca.
Miruna
Dada, examinarea a fost una dintre primele lectii pe care ne-a invatat mama. O aud si acum: intotdeauna examinezi!
maddy
pot sa jonglez cu caca uman dar tot imi vine sa vars cand trebuie sa strang caca de pisica din curte. si spre deosebire de omuleti, eu nici macar nu am pisica!
Miruna
așa curte faină ai, de trag pisicile la ea?!