Când am plecat din Anglia, băiatul nostru avea 1 lună și o zi. Fix acum 7 luni, în 15 martie 2016. Au fost multe cutii, multe bagaje, dar și mai multă bucurie. Am venit plini de entuziasm, Speranță era numele nostru mic. Aduceam cu noi atâta experiență, atâta muncă și cea mai mare realizare: 4 kg de bebeluș adorabil.
Filmul întâlnirii din aeroport l-am derulat de multe ori în capul meu și înainte și după faptele reale. În Anglia, îmi tot imaginam cum o să fie întâlnirea cu părinții noștri, bunicii lui, cine la cine se va uita prima dată, cine cu cine se va strânge în brațe mai întâi. Mă vedeam urcând scările să ajung la bunică-mea în casă, cum eu intru-n hol și ea nu mă aude, cum deschid ușa de la dormitor și îi pun surpriza cu ochi mari în brațele pline de dor. (În realitate, ea ne aștepta în fața porții, toată în lacrimi și zâmbete, oare cum am putut crede că ar avea răbdare să rămână în dormitor? :))
Pe taică-meu, cred că nu l-am văzut vreodată mai fericit. O să-l țin minte toată viața cum se uita la fiul meu în cărucior și parcă nici nu-i venea să-l atingă de teamă să nu se spargă vreo bulă și să se trezească din acest vis frumos. Îl văd și acum cum a pupat-o pe mama apăsat (ea venise cu noi din UK) și-a luat-o de mână și și-au zâmbit într-o complicitate copilărească. N-au fost multe vorbe în privirea aia, au fost numai bucurii. Din cele mature, din cele spirituale, din cele care contează cu adevărat pe pământ și în ceruri.
Șapte luni mai târziu, băiatul nostru are 8 luni și o zi, e 15 octombrie 2016. Încă n-am ieșit din cutii, viața noastră e tot prin bagaje. Dar sunt bagajele în care ne transportăm fericirea. De la București până la Sibiu. Și înapoi. În borcane cu zacuscă de casă și roșii grase din grădină, în aromă de găluște cu prune și mese cu familia completă. Da, bucuria nu mai e la fel. Ci mult mai grozavă, mai așezată, mai garantată. Weekend-ul ăsta n-am putut merge la Sibiu (pacienții lui H sunt tot un fel de familie a noastră și ei au avut mai mare nevoie de el), dar am reprogramat cu răbdare și certitudinea că suntem la câteva ore distanță.
Încă trăim din economii, dar aici ne îmbogățim într-o zi mai mult decât am fi câștigat acolo într-un an. Sau poate exagerez. Dar îl văd pe soțul meu cum înflorește printre blocurile din București, îl văd motivat, ambiționat, încurajat. Nu-l mai aud că se plânge, că-i irosit și nervos. Și mă văd pe mine cum abia acum simt că încep să trăiesc, de parcă acest copil m-ar fi vindecat de toți demonii care m-au bântuit vreodată. Mă văd mai frumoasă și decât eram la 15 ani, mai puternică decât în cele mai cumplite sesiuni, mai inspirată decât în cele mai negre tristeți. Și-mi văd părinții oricând vreau și mult mai des ca înainte.
Suntem împreună, Broscuțule.
Te iubește mama.
Cam aşa au fost primele noastre 8 luni împreună, despre primele 5 puteţi citi aici.
imagini via Shutterstock, fericirea făcută în casă și băiat fericit mașinuță
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Fata cu ochi verzi
Scuză-mă, poate nu am citit eu istoria voastră în Anglia, dar…chiar atât de rău a fost? Pentru că eu tot rămân fără prieteni pentru că emigrează în țări “calde” și le e bine. La voi ce n-a funcționat acolo?
cristina
Nu cred ca le-a fost atat de rau. Cred ca intre Romania si Anglia, au ales Romania *unul di motive fiind familia – si le e bine in Romania.
Miruna
Cristina, deocamdata da, e exact asa cum ai spus :*
Miruna
Fata cu ochi verzi, Nu ne-a placut. Eu am tot scris despre asta pe blog , exemplu: https://www.siblondelegandesc.ro/2016/05/03/de-ce-ne-am-intors-in-romania-de-tot/ , nu pot pune linkul de pe telefon. Ne-a fost mult mai bine profesional si financiar, dar nu sufleteste. Asa ca, ne dam un an sa vedem daca ne facem un rost acasa. Mai avem 5 luni.
Rusu Delia
Sunteti o familie superba! N-am mancat niciodata galuste cu prune, 😢😢😢dar cred ca sunt bune. Te pupacesc.
Miruna
Nu ai mancat galuste cu prune?! Cand vii la mine la Sibiu? Trebuie sa schimbam asta!
Rusu Delia
😂😂😂😂😂Vedem noi cand vin.
Miruna
Te astept cu cele mai bune galuste din lume!
Roxana
Sa va fie de bine aici!
Miruna
Doamne ajuta!
Albinutza
La multi ani broscut! Te asteptam sa iti vedem carlionti si falcutele dulci!
Miruna
Alinutzo!! Si noi abia asteptam sa le vedem pe ale voastre :))
Dana Elena
Ma bucur sa aud ca este bine acasa. Si eu sunt plecata de 6 ani in Olanda, uneori e bine, alteori mai putin. Cine stie ce ne aduce viitorul. Un weekend fain!
Miruna
Noi suntem de 7 luni in Romania si gandim la fel. Ne vom duce oriunde ne va fi bine!
Oana
Va înțeleg motivele intoarcerii acasa, sunt aceleași pentru care am vrea sa facem si noi pasul asta… Încă n-a venit zvâcul ala, dar nu se stie niciodată. Parca lucrurile nu-s rotunde fara familie 🙂
Miruna
Asa este. Si sa stii ca si la noi mai intai a fost un gand. Apoi am facut planuri, mult mai tarziu am avut curaj.
tot o blonda
La cati mai multi ani frumosi in Romania!
Ati daruit broscutului un start bun in viata, ati muncit si invatat pentru un nou inceput acasa, in sanul familiei si asta e cel mai important.
Miruna
Multumim, blondo.
Jia
Ma bucur nespus penru voi!
Miruna
❤️
Simo
La multi ani,Tudor!Succes in toate,mamica blonda! 🙂
Miruna
Multumim, Simo!
dia
Cel mai important e ca va e voua bine, orice ar zice lumea! E frumos ca in ziua de azi putem alege. România e clar câștigată cu voi acasă!
Miruna
Simt ca e alegerea mea din fiecare zi. Iar pe mine, sincer, nu ma intereseaza de Romania, ma intereseaza de mine.
dia
Pai cum nu iti pasa de Romania cand pornești campanii naționale de pro-alăptare? Cand pacienții lui Horatiu va sunt ca o familie? 🙂
dia
Ce vroiam sa spun e ca daca faci bine romanilor intr-un fel sau altul tara are de câștigat….
Miruna
Asa e. 🙂 cel mai mare bine il fac parintilor mei, apoi bunicilor, deci da, functioneaza !
Alta Miruna
Ce frumos. Tanjesc dupa reintoarcere.
Miruna
Haide!