Sindromul cioara, la masculin

cioara

Mi-aș dori să pot înregistra într-un album de senzații toate trăirile din astea ultime aproape opt luni. Se spune că uiți cum arăta copilul tău când s-a născut, când avea una, două, trei luni. Confirm, mi se întâmplă.

12 months, 12 faces, nu așa se zice?

Când s-a născut, mi-l amintesc dintr-o poză. Din capul meu, nu prea mai știu. Mă uit la poze și la video-uri făcute acum 4 luni, nu acum 4 ani și mi se pare că oare cine-i băiețelul adorabil și de unde l-oi fi luat pe-al meu. Cred că una dintre explicațiile acestui fenomen al uitării este, pe lângă oboseala cronică, și faptul că nu ne privim copilul cu ochii, ci cu inima. Imaginea nu se formează pe retină, așa cum se întâmplă cu toate imaginile obișnuite, ci se formează o vibrație în suflet, așa cum se întâmplă cu cele mai minunate momente.

Da, cu copilul meu, momentele sunt minunate.

Plus că așa se explică și sindromul cioara. Apropo, pentru toți cei care n-aveți copii și vă întrebați așa cum ne întrebam și noi înainte: oare vom putea fi obiectivi sau ni se va părea automat cel mai frumos și cel mai deștept copil din lume. Fix așa vi se va părea. Ba pe când Tudor avea abia 3 luni împlinite și puțin mai multe fire de păr, bărbatu-meu tot îmi zicea:

-Uite, ce păr creț are!

Unde, bietul copil abia avea păr, ce să mai fie și creț la el! Faza funny e că, între timp, i-a crescut părul în niște cârlionți aurii adorabili.

Ghici cine-mi spune acum, ți-am zis eu?

Cioara!

imagine via Shutterstock, cioara

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

De ce îmi place să mă culc târziu

Articolul următor

Ieri mi-a fost rușine că sunt din Sibiu

19 Comentarii

  1. Nicoleta

    Cred ca atunci cand apare un copil in viata ta esti imediat spalat pe creier. Noua nu ni se parea Tudorul nostru cel mai frumos din lume, ci doar eram fericiti ca nu seamana cu o maimutica, precum ceilalti copii proaspat nascuti. Si ce sa vezi, la cateva luni distanta, cand ne uitam la pozele lui din primele zile de viata, fix ca o maimutica arata, ba inca una portocalie, de la icter. :))))

    • Haha, ma intreb daca urmeaza si la noi faza “maimutica” ? :))) sau o fi fost mai puternica spalara. Pe creieri, aia zic.

  2. Mie fiica-mea nu mi s-a parut cea mai frumoasa din lume. Chiar asa a fost. Jur! 🙂

    • Acuma na, mai sunt exceptii :)) eu totii zic sotului sa nu ne mai minunam atata cand Broscutul face chestii absolut normale sau banale. Doar ca .. E greu !

  3. Alta Miruna

    Ce tare. Credeam ca sunt eu dereglata de nu pot sa imi amintesc figura lor si ca mereu sunt surprinsa de fetele lor cand ma uit la poze din perioada de bebeluseala. Si da, si mie imi pareau cei mai cei. Acum, uitandu-ma la pozele din primele saptamani… mda, ce sa zic… am cei mai frumosi copii din lume:))

  4. Rusu Delia

    😂😂😂😂😂 H avea o intuitie care s-a adeverit. E normal ca orice parinte sa faca chestii de genul asta. Cred ca si ai mei am facut la fel. Va pupacesc pe toti 3!

    • da, fiindcă el are părul creț și știe cât de apreciați îi sunt cârlionții de către mine 😉

      • Rusu Delia

        Si tata are parul cret, iar cand am fost mica am avut parul cret. Acum mi se mai onduleaza la varfuri.

  5. Bianca

    Dupa ce s-a nascut fratele meu, asistenta i-a spus mamei mele: ‘ce baietel frumos aveti’, dar maica-mea jura ca nu a vazut bebelus mai urat :)). Noroc ca apoi s-a facut o frumusete de copil (de toata lumea credea ca e fetita), iar acum e un barbat chipes. Si da, eu am fost cel mai frumos copil din lume.

    • hahaha, atunci e sindromul cioara la reflexiv :))

    • Simo

      Haha!Credeam ca-i ceva gresit la mine.I-am zis barbatului ca mi-e teama ca,atunci cand va fi sa vina bebe,nu imi va placea fatuca lui/ei (stiu ca unii bebelusi nu-s chiar dragalasi la inceput,apropo si de maimutica de care spunea cineva mai sus) 🙂

  6. Mihaela M.

    Mi-ai adus aminte de momentul in care al meu sot le spunea tuturor sub forma de gluma ca el nu e tatal fetiței, ca e prea neagra cea mica. Avea parul negru, piele maslinie, in conditiile in care eu sunt blonda natural si sotul e cu parul foarte deschis, ochi albastri, piele alba. Mie nu mi se parea deloc amuzant. In plus, eu o vedeam foarte alba si abia acum cand ma uit la poze realizez si eu de cat de negricioasa era.

    • hahah, glumele astea nu sunt întotdeauna chiar potrivite :))) Tudor are părul blond. Soțul meu e brunet, eu sunt șatenă închis, blondă doar la vârfuri. Noroc cu soacră-mea care-a salvat situația și a zis că și bărbatu-meu a fost blond tare când era mic 🙂

  7. La cat de zbarcit era! Cum sa uit. Si cat de mic. ca un pisoi. Da, poate nu am retinut exact trasaturile, dar tot m-am gandit ca nu stiu cu cine seamana. Ma tot gandeam la bunici si alte matusi. Dar tot al meu e mai frumos…

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 171 queries in 0.476 s