Începutul diversificării: cum să faci să nu înnebunești

diversificare

 

Pentru noi, începutul diversificării a fost un moment teribil de greu, care pe mine aproape m-a aruncat în depresie. Copilul nu mânca, nu deschidea gura, mă simțeam singură într-o luptă cu morile de vânt și nu-mi plăcea poziția asta de opoziție față de băiatul meu. M-am stresat mult, am citit o grămadă, m-am certat cu toți cei disponibili la certat, și, într-un final, am respectat un principiu bătut în cuie (acela de a NU îndopa copilul), ceea ce ne-a readus liniștea și armonia în familie. Vă recomand și dumneavoastră, cu căldură.

Aventura asta a diversificării îmi doresc să fie o altă expresie a frumuseții acestei lumi, care să i se descopere puiului meu în cea mai minunată lumină. Niciodată nu își va mai descoperi niște simțuri atât de copleșitoare prin varietate și combinație: mirosul și gustul. Și tare vreau să fie o experiență fericită, masa să fie o bucurie, o sărbatoare a propriului său corp, care e grozav de bine construit, încât poate face din hrană o adevărată plăcere. Nu vreau să forțez nimic, să stric în vreun fel această călătorie. Prin neîndemânarea mea, prin fricile mele de mamă, prin neîncrederea în copilul meu al cărui prim protector sunt. Momentan, Tudor mănâncă o combinație între autodiversificare (alimente oferite întregi) și diversificare clasică (alimente pasate și piure), înclinând mai degrabă spre autodiversificare (cu greu acceptată de toată familia, cu meciuri serioase, mai ales în capul meu).

Ca un părinte responsabil, am rugat-o pe dr. Camelia Bănuț, medic pediatru la Spitalul Militar din Cluj, să-mi lămurească anumite probleme legate de:

  • ce îi dau prima dată să mănânce,
  •  cât e adevăr și cât e hipstereală în curentul cu autodiversificarea,
  • ce greșeli să nu comit în alimentația copilului,
  • când știu că pruncul a mâncat DESTUL,
  • ce compromisuri pot face legate de sursa alimentelor pe care i le ofer,
  • dacă are nevoie de suplimente nutritive, etc.

Întrebări din astea de mamă nebună. Cum suntem toate (cele care-am ajuns cu lectura până aici), de ce să nu recunoaștem.

diversificare-bebelus

1. Citesc diverse păreri despre debutul diversificării: cu ce începem? Unii susțin morcovul, alții para. Noi ce să mai credem?

Din păcate, în diversificarea sugarului nu există un “șablon” sau o schemă fixă pentru toți sugarii. (ar fi fost simpu pentru toată lumea, inclusiv pentru pediatri). Organizațiile medicale internaționale fac anumite recomandări și emit ghiduri general aplicabile la toți copiii, iar apoi medicilor de familie și pediatrilor le revine misiunea de a adapta aceste informații la fiecare sugar în parte. În funcție de particularitățile fiecărui bebeluș (curba ponderală până în momentul diversificării, consistența scaunelor, alergii sau intoleranțe alimentare) dar și de sezonul în care debutează diversificarea, se va alege un aliment dintre cele permise a fi administrate la această vârstă. Acest aliment poate fi să fie o legumă (morcov, păstârnac, pătrunjel, dovlecel) sau un fruct (măr, pară, piersică) sau o cereală (orez).

Nu a fost demonstrată teoria conform căreia, dacă se începe diversificarea cu fructe, care sunt dulci, copilul va refuza legumele.
2. Sunt mulți pacienți/copii care ajung la spital fiindcă au aspirat alimente?

Aspirarea alimentelor/obiectelor mici în căile respiratorii ale copilului poate fi un eveniment grav, cu urmări nefericite, dacă respectivul aliment se fixează în trahee (care este un tub cu pereți relativ rigizi) și o obstruează complet. Sindromul de aspirație apare mai frecvent la copiii mici (sub 3 ani), față de copiii mari sau adulți, datorită imaturității structurilor faringiene și a insuficientei coordonări în procesul de înghițire. Cele mai “periculoase” alimente sunt cele mici, rotunde, tari: alune, nuci, semințe, popcorn, boabe de strugure, boabe de fasole, bucăți de fructe sau legume negătite, bomboane etc.

În serviciile de urgență pediatrică și în secțiile ORL se prezintă constant copii care au aspirat astfel de alimente, dar și bucați mici de jucării, bile, sau alte obiecte mici lăsate la îndemâna lor.

3. E acum curentul ăsta cu autodiversificarea, baby led weaning. Citeam într-un articol de specialitate că medicii care nu o recomandă sunt cei care nu au experiență cu acest tip de diversificare. Poate fi un pui de adevăr aici? Care e părerea ta?

Așa cum bine spui, este un “curent”. Atât OMS, cât și Academia Americană de Pediatrie, UNICEF, Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică recomandă începerea diversificării cu piureuri fine, acestea fiind cele mai apropiate ca și consistență și textură de lapte. Pe măsură ce bebelușul crește, piureul va deveni mai consistent, apoi apar bucățelele de mâncare.

*întrerup aici un pic, pentru o precizare: OMS nu recomandă strict pireuri, ori nu am găsit eu unde, aș fi bucuroasă să văd sursa, fiindcă altfel am puricat ghidurile alea degeaba. OMS recomandă ca bebelușii să primească alimente adecvate din punct de vedere al nutriției și al siguranței (asta e o traducere aproximativă). Iată referința exacta: ”infants should receive nutritionally adequate and safe complementary foods while breastfeeding continues for up to two years of age or beyond.” sursa aici (punctul 10, rândul 5)

Și în metoda “clasică” de diversificare sugarul este îndemnat cu blândețe să guste, să miroasă și să se joace cu mâncarea, iar cantitatea consumată este stabilită tot de către acesta. Așadar, avantajele cunoașterii și împrietenirii cu mâncarea le avem și în acest caz. În plus, toată lumea recunoaște efectele benefice ale servirii mesei în familie.

Cel mai probabil medicii nu recomandă autodiversificare (baby-led weaning) în prima etapă a diversificării datorită incidentelor sau complicațiilor ce pot apărea: sindromul de aspirație a bucățelelor de mâncare în căile respiratorii, oferirea unor alimente din meniul familiei nepotrivite cu vârsta sugarului (situație întâlnită frecvent în practica pediatrilor!), apariția de deficite alimentare dacă se întârzie mult debutul.

4. Spune-mi cât ar trebui să mănânce un bebeluș (alăptat) de 6, 9, 12 luni, cantitativ ca să se hrănească suficient? Să fie mama multumită și să se cheme că ” mănâncă bine”.

Până spre vârsta de 1 an, baza alimentației va fi tot laptele de mamă (sau formula de lapte praf). Respectând regulile de diversificare, fiecare aliment va fi introdus treptat, crescând cantitatea în 2, 3 zile. După ce se constată că alimentul respectiv este bine tolerat (copilul nu este alergic, nu prezintă disconfort abdominal) cantitatea ce va fi consumată va fi strict stabilită de bebeluș!  Pentru că la această vârstă senzațiile de foame și de sațietate reglează foarte bine apetitul sugarului, iar acesta va consuma doar atât cât are nevoie organismul său pentru buna funcționare.

Recomadările Organizației Mondiale a Sănătății privind frecvența meselor sunt următoarele: între 6-8 luni, 2-3 mese de diversificare pe zi; între 9-12 luni, 3-4 mese de diversificare pe zi la care se pot adăuga una sau două gustări sănătoase dacă dorește copilul. (exemple de gustări sănătoase: bucațele de fructe sau legume gatite, biscuiți simpli, iaurt).

Cum ne dăm seama că bebelușul mănâncă suficient? Dacă acesta ia bine în greutate (după 6 luni sporul ponderal va fi cam de 250-300 g/lună) înseamnă că alimentele îi furnizează destulă energie (calorii) ca să crească. O creștere în greutate mai rapidă nu este recomandată pentru că favorizează apariția obezității mai târziu.

Ca o paranteză: mamele nu sunt aproape niciodată mulțumite de cum mănâncă puii lor. Întotdeuna consideră că se poate mai bine și mai mult, chiar dacă sugarul crește bine în greutate.
5. În practica ta, care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le observi la părinții pacienților?

Psihologii cunosc deja, de câțiva ani buni, cele două atitudini dăunătoare ale părinților față de stilul alimentar al copilului lor: cea permisivă și cea restrictivă.

Copiii care sunt lăsați să mănânce orice, oricând, vor ajunge foarte repede să consume majoritar alimentele preferate (normal, nu?), acestea fiind, de obicei, nesănătoase: dulciuri rafinate, alimente cu exces de sare sau grasimi, sucuri etc. Până la vârsta de școlar, acești copii ajung obezi și cu obiceiuri alimentare greu de schimbat.

Pe de altă parte, sunt părinții foarte stricti, care impun consumul numai a unor alimente (considerate de către aceștia sănătoase), eventual obligarea copilului (în special la vârsta de sugar) să termine toată mâncarea din farfurie. În aceste condiții pot să apară tulburări de comportament alimentar grave (anorexia nervoasă a sugarului), sau acumularea unor frustrări la copilul mai mare, acesta poate ajunge să mănânce pe ascuns, iar rezultatul final este tot apariția obezității.

Așadar, echilibrul reprezintă cheia succesului și în alimentația sugarului sau a copilului nostru.

6. Cât e de importantă sursa alimentelor, atâta vreme cât păstrăm un echilibru al proporțiilor? Adică, nu dau copilului  în fiecare zi doar carne de pui injectat cu antibiotic sau lapte îndoit cu aracet. Însă uneori e greu să mergi tu să culegi banana printre maimuțe și să pescuiești somonul să nu fie nici prea sălbatic (că are mercur), nici prea de crescătorie (că e cam tratat).

Răspunsul l-ai dat singură.

O alimentație variată, cu alimente din toate grupele alimentare, reprezintă garanția unui aport optim de nutrienți, iar riscul de acumulare a unor produși toxici este mic.

Bineînteles că noi, ca mame, ne dorim numai ce este mai bun pentru copiii noștri, dar nu putem să cultivăm în balcon fructe și legume, să creștem păsări și apoi să plecăm la pescuit. Va trebui să ne adaptăm la societatea în care trăim și să încercăm să facem alegerile cele mai sănătoase dintre cele care ne stau la îndemână. Adică să cumpărăm mai ales fructe și legume de sezon, de la producători locali (eventual alternând sursele), iar carnea și ouăle să fie din sursă sigură (de țară, dacă se cunosc bine proprietarii și modul în care aceștia cresc animalele sau, dacă nu, mai bine din magazine). Și soiurile de pește ar fi bine să fie gătite alternativ, astfel scăzând riscul de acumulare a metalelor grele sau a altor compuși toxici.

7. Au copiii nevoie de suplimente alimentare?

Când vorbim despre suplimentele nutritive pentru copii ne gândim la vitamine și minerale, molecule esențiale în buna funcționare a corpului uman.

Laptele de mamă conține toate grupele de vitamine în proporție optimă pentru a asigura o creștere armonioasa a bebelușului. După debutul diversificării, necesarul, în creștere, de vitamine a copilului sănătos este completat, treptat, de către alimentele nou introduse.

Sugarii hrăniți cu formula de lapte praf beneficiază și ei de prezența vitaminelor care se regăsesc în compoziția acestora.

Excepția o constituie vitamina D, aflată în cantitate mică în laptele de mamă și care trebuie suplimentată pentru a evita apariția rahitismului. Așadar, preparatele cu vitamina D se recomandă la toți sugarii, zilnic, până la vârsta de 2 ani.

Mineralele se regăsesc și ele în laptele de mamă, iar formulele de lapte praf sunt suplimentate pentru a avea compoziția optimă pentru sugar.

Fierul este mineralul deficitar din laptele de mamă (formulele de lapte praf conțin fier suficient), bebelușii alăptați bazându-se, până spre vârsta de 6 luni, pe fierul acumulat în viața intrauterină. În aceste condiții, medicii pediatri pot recomanda preparate pe bază de fier administrate în doze mici, profilactice, la anumite categorii de sugari (prematuri, alimentație exclusiv la sân).

În concluzie, suplimentele de vitamine și minerale nu își au rostul în dieta unui sugar sănătos (cu excepția vitaminei D și eventual a fierului). Ele trebuie administrate numai la recomandarea medicului în cazuri bine justificate sau la copiii cu boli cronice (cardiaci, boli hepatice, sindroame de malabsorbție etc) unde deficitul de vitamine și minerale este, cu siguranță, prezent.

8. Trei super alimente care să nu lipsească din meniul copilului meu?

Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu există superalimente. Nu există nici un aliment care să conțină toți nutrienții de care avem nevoie pentru a funcționa normal sau care să asigure o creștere armonioasă a copiilor noștri. Și dacă ar exista un astfel de aliment, cred că ne-am sătura rapid de gustul său și nu l-am mai mânca. J

Așa cum am mai spus, o alimentație variată, diversificată, fără excese este garanția unui aport optim de nutrienți.

9. Ce consideri că este mai important: CE mănâncă un copil sau CUM mănâncă un copil?

Ambele!

Ce mănâncă copilul este important pentru a evita deficitele sau, dimpotrivă, excesele. Pentru că în această etapă a vieții deficitele pot duce la tulburări de dezvoltare și funcționare grave ce cu greu mai pot fi recuperate, iar excesul de calorii și nutrienți duce la obezitate cu toată suita de complicații.

Cum mănâncă copilul este la fel de important, momentul mesei fiind un bun prilej de învățare, de explorare (culori, gusturi, texturi) dar și de interacțiune și schimb afectiv cu persoana care îl hrănește (la început mama). De aceea, se recomandă hrănirea sugarului, apoi a copilului, la masă, pe un scaun potrivit vârstei sale, ideal împreună cu familia, într-un mediu calm, liniștit. Se vor evita distragerile de orice fel: televizor, calculator, jocuri pentru a facilita “apropierea” copilului de mâncare dar și pentru a-i da acestuia posibilitatea să simtă senzația de sațietate.

Principala resursă folosită: http://www.who.int/nutrition/publications/guiding_principles_compfeeding_breastfed.pdf


Mi-au plăcut mult răspunsurile, fiindcă mi-au confirmat niște bănuieli, niște instincte. Pe dr Camelia Bănuț o găsiți cu totul pe nutritiepediatrica.ro, un proiect personal de mare valoare informativă într-o eră în care prostiile circulă libere pe net. Articolele sunt scrise întotdeauna prin prisma referințelor științifice. Subiectele tratate sunt variate (mult despre diversificare) și foarte delicate, din categoria ”copilul obez” și ”calculatorul rapid al IMC-ului”, care ”se vor un sprijin pentru copiii cu probleme de greutate, regimurile speciale referindu-se la dieta ce trebuie urmată în anumite condiții de boală.”

Declar că noi ne-am mai liniștit oleacă, pruncul mănâncă bine ce-i place și când are chef. Doar că nu îi place mereu ce vrea mă-sa și nici chef nu are când dictează ea. Ce să-i faci, decât să-l iubești și să te obișnuiești… 🙂

imagine via Shutterstock, diversificare

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

 

Articolul anterior

Știi că ai îmbătrânit atunci când partikipi cu plăcere la nunți

Articolul următor

Multitasking-ul, între aparență și esență

74 Comentarii

  1. Cris

    Ma bucur ca te-ai mai linistit.
    Recunosc ca si eu am fost putin stresata cand am inceput diversificarea, am mers pe cea clasica, treptat ea bagand manutele in farfuriile noastre. Acum la aproape 2 ani, mananca ce mancam si noi, dar adaptez mancarea noastra si pt ea (mai putina sare, caut carne bio/organica etc). Puica mea mereu se stramba la prima lingurica, indiferent ce era. dar deschidea gurita in continuare. a avut si zile cand a refuzat ce am pregatit, am avut si vreo luna cand nu a mancat decat lapte, insa i-a placut tare avocado la inceput si clasicele piureuri de legume (mai ales dovleac). Cred ca pe masura ce a crescut, a fost foarte atenta la noi, la ce mancam si cum, si ne imita mult, e foarte interesata sa manance ce mancam si noi, sa tina singura lingura sau furculita.

    • Vai, Tudor nu deschidea deloc gura. Prima zi a fost un succes, a deschis cat fix de 5 lingurite de morcov pasat. Apoi gata. Asta a fost. Mai deschidea doar cand eram si tata-sau si eu, de unul facea circ si altul baga copilului pe gat. Pana s-a prins, si nici cand radea nu mai deschidea gura. Nu am putut sa ii facem asta copilulu, asa ca am trecut pe blw, cu real succes. Acum, eno combinatie intre bucati si piureuri, fiindca am ajuns la faza in care isi duce singur lingurita preincarcata la gura. Si asa ii dau chestii pe care altfel nu le poate manca, gen iaurt etc

      • Cris

        da, recunosc faza cu pacalitul, pana s-a prins cred ca a functionat de 2 ori. Lasa-l sa se joace singurel, daca merge asta, poate are inclinatii spre blw, stie el ce vrea :). Mancarea oricum va ajunge peste tot, no matter what :)))

      • Bubu

        Pai pireul pe care il duce singur la gura cu lingurita preincarcata se incadreaza lejer la BLW, de ce zici ca nu? BLW nu inseamna doar finger food, inseamna ca bebe duce el singur la gura si gestioneaza singur mancarea cu minim de ajutor. Deci in BLW o sa pape si finger food si pireu si iaurt si apa si o sa invete cum sa le gestioneze 🙂

        Faceti f bine ceea ce faceti! Multa rabdare!

      • Marlanel

        Serios acuma, tu ai putea manca de buna voie si nesilita de nimeni, mai mult de 5 lingurite de morcov pasat ? Eu ma mir ca nu le-a scuipat afara.

        • Gustul meu ca adult e pervertit deja, fiindca eu mananc cu sare, cu zahar, o varietate mare. Papilele bebelusilor nu au maj vazut decat morcov la viata lor, deci nu prea au cu ce compara.
          Si sa stii ca eu intotdeauna gust inainte de a-i da copilului. Nu e chiar asa rau morcovul.

          • Marlanel

            Nu e nevoie sa compari un aliment cu altul, ca sa iti dai seama daca iti place sau nu. Iti place sau nu iti place.

            Sarea e normala si absolut necesara tuturor fiintelor, nu e deloc o chestie pervertita. Zaharul da, inclusiv cel din fructe si legume.

          • ba e foarte important să compari. Ia vezi cum ți se pare un măr după ce ai mâncat o lămâie sau după ce ai mâncat o prăjitură.

  2. Eu o sa fiu un sustinator al BLWului, indiferent de cati oameni vor sustine pireurile. 🙂
    Pacat ca nu ai fost pe faza cand a raspuns pe grupul BLW Gill Rapley si inca o doamna la intrebari… un interviul de genul asta merita facut si cu dansele. 😀

  3. Nicoleta

    Multumesc mult pentru articol, ai adunat informatii foarte utile. Chiar daca teoria si practica uneori nu se pupa cand vine vorba de Tudori nazdravani si cu personalitate, macar realizezi ca nu e dracul chiar atat de negru si ca diversificarea e o poveste complicata la inceput pentru toata lumea. Si e si firesc, treci de la bunatate de lapte la niste chestii cu gust si texturi dubioase, asa ca nu ai cum sa nu te simti tradat. Bebeluseste vorbind 🙂

    • Da, e ca o excursie in Tanzania, nu? ;))
      Mie mi-a fost teribil de greu la inceput si inca nu a trecut tot inceputul.
      Tudorii astia! :))

  4. Cristina

    Fain interviul,mi-a placut! Si site-ul dnei doctor e interesant. 😉

  5. Nu stiu cum sa fac sa nu para ca ma laud dar al meu la 6 luni jumate mananca bine. S-a cam autodiversificat singur putin inainte de 6 luni, furand castravete si morcov din mana lui taica-su, ceea ce am luat eu ca semn ca 1 e gata si 2 il mananca gingiile. Ieri, pe langa piureu de brocoli, conopida, cartof si morcov facut de mine, asta la pranz, la gustare i-a furat si gustarea lui frati-su adica au impartit un borcanel de piure de fructe si pufarina de aia de orez (care nu ii era destinata!) si seara i-a mai dat taica-su dintr-un borcanel de hipp cu ceva legume si iepure parca. In total cred ca a bagat 150 ml de piureuri si lapte de la maica-sa de o sa ma gasiti schelet. Nu e gras, cam 8 kile si 70cm, dar pleaca de la 4kg la nastere.

    Eu sunt pe principiul ca nu-i fortez la masa, copilul mananca daca ii e foame, nici nu ii infometez. Mancam impreuna, cel mare ma ajuta cu masa, la pregatirea alimentelor si pusul tacamurilor, cat se poate, aprindem o lumanare cand ne asezam (faceau asta la gradinita waldorf, mi-a placut), o stingem cand ne ridicam, mancam cam pe la aceleasi ore. Gustari cam uit sa dau, recunosc, dar nu cred ca e asa tragic, cel mare cere. Pranzul la 11.30-12 pentru ca asa se mananca aici, nu are rost sa ii creez alte obiceiuri decat la scoala.

    La primul m-am stresat si eu cu diversificare, dar pana la urma rezultatul e ok. Al doilea imi ia mana si isi indeasa lingurita in gura. Sunt copii si copii

    • sunt copiii si copiii mei cu 3 de i da, nu doi 🙂 si acum ca ma gandesc, cred ca a mancat mai mult decat am zis, dar sa fiu modesta

      • Auleu, taci acolo! :)) nu am incercat inca pireurile hipp, poate au succes. Cat despre lumanare, e o idee foarte buna. Eu marchez inceputul si finalul mesei cu spalatul pe maini, dar o sa aplic si faza cu lumanarea.

  6. Nicoleta

    Salutare! Am și eu un maimuț de aproape un an (peste o săptămână are prima aniversare). Legat de diversificare, al meu a vrut să mănânce singur la început, iar apoi am ajuns la o variantă combinată. Inițial nu accepta nimic de la mă-sa, pentru ca mai apoi să-mi lase plăcerea să îi mai dau iaurt și ce nu prea putea el gestiona. N-am făcut din masă un stres, l-am lăsat în pace când nu a vrut (este alăptat, deci nu mi-am făcut griji că ar muri odorul de foame 🙂 ) Cu suplimentul de fier am avut însă un stres. Pediatrul mi-a zis să îi administrez profilactic. Am încercat varianta de fier bisglicinat de la Secom, problema e că începuseră să i se coloreze dinții după 2-3 zile. Am renunțat la supliment și m-am bazat numai pe alimentație (oricum nu eram împăcată să îi dau suplimente de vitamine sau minerale fără ca niște analize să indice că ar avea nevoie). Acum, întrebare pentru specialist :), în caz că oi mai avea nevoie să îi administrez fier: ar putea să îi afecteze iremediabil dinții?
    Mulțumesc. 🙂

    • Nu iremediabil, fiindca ii pateaza din exterior si se pot curata prin periaj fie acasa, fie la dentist. Doar ca e mai greu la copiii f mici. Alta varianta e sa infasori o bucata de tifon pe deget si sa ii cureti dintii cu bicarbonat de sodiu. E mai abraziv si cu degetul ai precizie mai buna. Incearca asa dupa fiecare administrare de supliment si vezi daca reusesti.

  7. Noi mai avem un pic pana la momentul diversificarii si mi-e tare frica de blw – daca inghite bucata prea mare si se ineaca?
    Va trebui sa trec peste teama asta si sa incepem usor, usor.
    Blw as vrea si eu!

    • Adina, eu nu te pot incuraja, fiindca teoretic e un risc pe care doar parintele si-l poate asuma. Blw suna fain in teorie, dar practic iti sta inima in loc. La noi, copilul a ales. Azi-dimineata, de exemplu, totul a ajuns pe jos, din iaurt nici nu a vrut sa guste, dupa ce ieri a mancat tot borcanasul! Va doresc succes 🙂

  8. Alexandra

    Exista si cazuri mai nasoale. Al meu la 10 luni a inceput sa manance, desi incercasem pana atunci toate variantele de blw, piureuri si alimente. La piure inclesta gura si intorcea capul, iar la bucatele de legume/fructe/sufleuri manca 2-3 guri minuscule si apoi se plictisea. Era f frustrant pt mine sa pregatesc, iar el sa se mozoleasca si sa arunce pe jos fara sa manance nimic. Acum mananca piureuri de legume cu ou sau carne, in anumite combinatii. Lactatele sau fructele le refuza in continuare. Dar oricum sunt fericita acum ca mananca ceva dupa 4 luni de agonie. Continui si cu bucatele, desi se plictiseste repede si nu mananca prea mult.

    • A, pai asa e si la noi! Sa nu iti imaginezi ca devoreaza ou intreg sau tot morcovul. Adevarul e ca e si greu sa iti dai seama, la cate ajung pe jos. Cel mai mare succes l-a avut branza de vaci cu mar ras si scortisoara, servita cu lingurita. Yey! Sa nu disperam. Eu te inteleg perfect.

  9. dia

    Recunosc ca imi e teama de bucatele de alimente la început.. Acum cateva luni am avut internat un baietel de 8 luni care lângă mama lui a aspirat o bucățică de para si a facut anoxie cerebrala… Imi place conceptul de BLW dar piureuri deocamdată….

  10. dia

    Dar am citit o gramada de chestii negative si cu co-sleeping-ul… Dar il practicam fericiti de atâtea luni..

    • Da, exact! Nu vrei sa stii cum am stat cu inima cand manca copilul. Inceputul a fost mai greu, acum le gestioneaza bine. Dar stii cum e, o data se intampla… Doar ca nu am avut incotro. Singur mananca, e singura varianta. Va dorim succes, credeam ca ai inceput deja.

      • dia

        Săptămana viitoare😂Doar săptămana asta face 6 luni.. Si începem săptămana viitoare ca sunt liberă….

        • dia

          Dar deschide gura la orice, bagă mâna in mâncare, a lins gulii si ceapa pana acum cu o pofta mare😀

          • dia

            Poate scrii la un moment dat si despre importanta enorma sa stie cei implicați in creșterea lui bebe manevrele de resuscitare… Eu i-am instruit pe bunici si pe tatăl.. Aveau fetele picate de spaima dar informarea salvează vieți!! Asta nu are legătura neaparat cu BLW-ul, vroiam de mult sa iti scriu

          • mă crezi că îmi e frică de așa ceva? Ai vrea să scrii tu despre asta? Eu am impresia că toată lumea știe. Noi făceam în UK cursuri de prim ajutor în fiecare an…

          • păi înseamnă că ați început un pic diversificarea! Ha, la asta nu te așteptai :))

          • dia

            Te asigur eu ca lumea nu stie.. Sau daca stie mama, nu stiu tatăl si bunicii si altii care au grija de bebe….

          • Pai hai sa facem o postare.

      • dia

        Spre BLW mergem si noi se pare😂

  11. Mamă Miruna…Isabella are 5 luni și jumătate și am început de vreo 7-10 zile ”să-i dăm să mănânce”.
    Schmitzy gătește zilnic și Isabella e lângă el, într-un scaun de mașină…urmărindu-l … asta de vreo 2 luni deja.
    Dacă nu dormea noi am luat-o la masă mereu, în brațele mele, iar de vreo lună și-n poala lui tati. Ne urmărea, se uita la noi, la gurile noastre, încet încet a început să se întindă după farfurii.
    Apoi a venit perioada în care am lăsat-o să-și bage mâinile în mâncare. Îmi amintesc un episod acum vreo 3 săptămâni, la bunici, care nu consumă sare. S-a jucat cu mânile într-o salată de sfeclă roșie cu morcov…îți imaginezi ce era pe ea…apoi a luat o bucată de ficat de pasăre și l-a lins la greu..a băgat și sfeclă și morvov ras în gură…i le-am scos pe care le-am văzut. Bunicii erau speriați…eu nu.
    I-am dat avocado, brânză moale de capră, iaurt de capră, smoothie de măr cu banană, suc de roșii, gălbenuș de ou și unt de arahide (la care ar trebui expuși între 4-6 luni ca să nu dezvolte alergii), zeama de poridge (îl facem cu apă)…toate în cantități mici, mici mici, un vârf de linguriță.
    Când gătește Schimtzy îi dă o bucată de morvoc pe care-l poate ține în mână și-l suge ca pe o acadea.
    I-am dat și castravete, dar pe ăla a reuțit să-l muște și a trebuit să-l vânez din gura ei. Ardeiul gras…încă nu reușeșete să-l rupă, dar îl mocirlește.
    Acum două zile i-am dat morvov pasat, fiert. Ei bine … s-a constipat…azi e a treia zi fără caca, nu s-a mai întâmplat până acum. De pe la cinci luni maxim o zi…cică-s calmă…că e firesc…nu pare să o doară burta.

    Legat de cantitate..îi dau o linguriță de iaurt de capră cu un pic de banană pasată…ce-i drept vânează linguriță, deschide gura…she dives for the spoon…nici nu se murdărește la guriță…cam ăsta a fost planul nostru…să învețe de la noi cum să mănânce…noi luăm de trei ori masa pe zi, împreună…uneori ea nu servește cina…că doarme deja…
    Nici eu nu știu ce-i mai bine…însă mi-am propus să nu o forțez, să nu mă stresez, să o las să descopere, să ceară, să-i introduc și fructele și legumele…până una alta țițisul rămâne la putere și cred că autodiversificarea va veni de la sine … pentru că nu mi-e frică, știu cum să-i dau primul ajutor, cum să-i scot mâncarea din gură… și stau cu ochii pe ea, adică o observ … Poftă bună and chill! Kids are smart, ne copie pe noi 😀

    • Vezi sa nu infunzi mai tare cand pescuiesti bucati din gura ei. Si o lingurita doar mananca ? Ma mai linistesc, in cazul acesta 🙂

      • pai nu bag degetul pe mijlocul gurii…bag degetul mic, dinspre un obraz, în formă de cârlig…și-n seara asta am pescuit o bucată de castravete, de la frigider, … că i-am dat să-și calmeze gingiile…și deși i l-am tăiat doar în jumate (data trecută e fost feliat în patru) tot a reușit ”să muște” după ce la ciolfăit câteva minute…O să fac și eu o postare despre asta…cu poze 🙂

  12. Oana

    Hei, cat am asteptat un articol de-al tau legat de diversificare sa ma inspir! Fetita mea e cam de-o seama cu Tudor al tau si eu, alaptand, am fost foarte stresata cu diversificarea. Dar foarte. Pentru ca Lucia nu voia sa manance. Si eu ma dadeam peste cap sa fac piureuri si a avut vreo 7-10 zile cand n-a vrut sa deschida deloc gura. Dupa ce o perioada mancase cat de cat cand faceam ca la zoo. Apoi s-a plictisit.
    Ce a functionat la ea? Am lasat-o sa-si puna castronul cu piure in cap, adica sa se joace cu mancarea. Apoi a devenit mai cooperanta. Am cochetat cu blw, dar mi-a fost frica.
    Acum mananca cat de cat. Fructele mai cu tragere de inima decat legumele.
    Pe mine m-a mai relaxat cartea lui Gonzales pe care am cumparat-o pe Kindle si am citit-o dintr-o rasuflare. Lucia nici nu a luat in greutate vreo luna jumate.
    Acum suntem mai bine.
    Unii bebelusi sunt niste figuri. Sau o fi de la zodie. Glumesc, dar empatizez cu tine. Ajunsesem sa iau foarte personal refuzul ei, desi ea, saracuta, nici nu-si dadea seama. Dar trebuie sa faci un pas in spate si sa reevaluezi lucrurile ca sa n-o iei razna. Succes! It gets better!

    • O saptamana fara mancare?! Groaznic! Revin cu un articol si despre pericolul real din blw

      • Oana

        E alaptata inca. A fost o saptamana fara solide doar.

        • Dada, asta am înțeles. Dar o fi fost o săptămână în care tu ai pregătit solide zilnic, eu la asta mă refer. Nu?

          • Oana

            Da.
            Ar fi interesant de discutat cum previi/surmontezi pericolele blw. Noi ramanem la varianta clasica.
            Oricum concluzia mea de mama trecuta prin diversificare este ca diversificarea e un proces. Cu incercari si esecuri. Abia dupa 2 luni am constientizat asta desi teoretic stiam.

          • dada, așa cum, teoretic, știam și eu.

  13. sorina

    mi-ar placea sa o vad si pe fetita mea ducand la gura sau molfaind ceva …in ideea unui blw. cred ca e un copil atipic, nu e tentata de nimic, nici de morcovi, nici de jucarii… asa ca la noi merge diversificarea clasica.

    • E mai bine așa, cred eu. Sunt mai puține riscuri cu pireurile. Dacă acceptă copilul, go for it! Se poate respecta voința copilului și în varianta clasică, pur și simplu nu îl îndopi. Încerci de 2-3 ori după ce nu mai deschide gura și aia e. Fără cântec, fără circ.

      • sorina

        cantecul si circul e inainte de masa: a devenit nerabdatoare si tipa sa ii dau mai repede sa manance cand ma vede ca ii pregatesc mancarea. daca ii place mananca, alteori e dezamagita de gust, asa ca, intr-un final incepe sa imi dea peste lingura sau sa scuipe. atunci ma opresc.
        usor, usor a crescut cantitatea, dar nu am ajuns la gramajul recomandat de pediatru. si nici sporul ponderal nu e conform graficelor.
        si atunci intrebarea e urmatoare: nu indopam copiii, dar caloriile cum se aduna, daca nici laptele matern nu mai compenseaza la varsta asta?

      • Bubu

        Realist vorbind riscurile de inec sunt la fel indiferent de tpul de diversificare.

        Va propun ca la urmatoarea masa sa va lasati hranite de soti cu lingurita sau furculita. Sa vedeti acolo senzatii tari.

        Copiii se pot ineca in egala masura cu finger food, pireu, iaur, lapte si apa. Pana la solide chiar nu s-au inecat deloc cu lapte fie el matern sau praf? Mi-e greu sa cred.

        Asa ca e bine sa facem un curs de prim ajutor special pentru bebelusi.

        statisticile spun ca riscul cel mai mare de inec e intre 1-3 ani cand o iau la fuga cu mancarea in gura.

        • hm, se îneacă și cu pireu și cu apă, e clar, doar că pe astea le pot tuși, nu se moare de la înecat cu apă, nu cred că a pățit cineva. În schimb, de la o bucată de măr/morcov etc, ohooo. mi-e și frică să scriu lucrurile astea.

  14. eu n-as mai rezista psihic la diversificare 🙂

  15. Crisa

    La fiica mea (1 an) cand refuza piure/arunca mancarea pe jos, a functionat sa ii dau cu mana mea bucatele mici. Totodata, in jurul varstei de 8 luni, nu i-am mai dat lapte ca supliment dupa fiecare masa si astfel a mancat mai bine solidele.
    Este alaptata exclusiv la san, si de atunci practic bea lapte doar seara, dimineata si peste zi doar cand o adorm.
    Felicitari pentru articol!

  16. Oricum ar fi, iti vor manca urechile! 🙂

  17. Crisa

    Citisem undeva si a fost destul de dureroasa ideea ca, mama, odata cu inceputul diversificarii se retrage usor din relatia cu bebelusul. Lasandu-l astfel sa exploreze noi gusturi, texturi etc. De la 6 luni la 1 an se face aceasta tranzitie, astfel ca dupa 1 an, cand si dantura se formeaza sa devina cat de cat autonom.
    Oricum daca bebelusul ia in greutate, nu mai conteaza ponderea lapte/solide.

    • sincer, eu deja profit altfel de fiecare alăptat, mă uit la el și îl fotografiez cu ochii minții, știu că momentele astea sunt numărate. Nu mi-a fost greu nici o clipă să-l alăptez, ba mi-a fost super comod, mi-a fost un mega drag și încă îmi este. I-aș da până la 18 ani sau până la 100 dacă aș putea și dacă ar vrea și dacă n-ar fi ciudat :))

  18. Oana

    Buna, noi avem o fetița de 1an si trei luni, e deja la creșa de la 6 luni (din păcate, locuind in Belgia, suntem departe de familie si concediul de maternitate aici e f scurt, maximum 6 luni, cu multe artificii).
    La creșa mănâncă super bine solidele (piureuri, carne, fructe etc), acasă abia in ultima luna am început sa văd “cantități” dispărând din farfurie; altfel e in grafic cu greutatea, e super activa, ii dau inca zilnic înainte de culcare un biberon de lapte-formula si peste noapte de 2-3 ori e alaptata.
    Recunosc ca ma stresez ca nu mânca si acasă așa bine ca la creșa, poate acolo se “inspira” de la ceilalți copii, poate educatoarele au alte metode, nu știu, dar intr un final cred ca trebuie sa accept ca, atâta timp cât e ok ca greutate si comportament, totul e bine!
    PS super blog, te citesc cu drag, mai ales ca mi e dor de RO (n-m mai fost din 2014 :(((( )

    • Macar mananca la cresa, tot e bine! Hai acasa, de ce n-ai mai venit? 🙁

      • Oana

        Complicat, plus ca soțul e grec si când plecam in vacante preferam Grecia, si de paste si vara!
        Poate când mai creste miss, sa am ce sa ii arat in București, ca de acolo sunt, nu avem rude apropiate in zone mai calme, si vara pe asfalt nu mi surâde…
        Nu am plecat inca nici o noapte de lângă ea, așa ca nici singura nu pot da o fuga, dar asta e, pt moment ne adaptam situației :))
        Talking about life changing experience!!

  19. Jual

    Copiii nu sint la fel, ce merge la primul, da chix la al doilea si vice-versa. La mine primul minca foarte bine piureurile facute cu minuta mea. Al doilea, nici vorba, a preferat intotdeauna borcanasele. Un lucru pe care l-am auzit de mai multe ori pe aici (Fr) este ca nu trebuie sa te descurajezi dupa primul refuz. Cu alte cuvinte, daca a refuzat o data piureul de morcovi trebuie sa-i mai dai de 4 ori, la intervale diferite de timp, pina sa pui eticheta definitiv ca felul asta de mincare trebuie evitat. In ceea ce priveste diversificarea, eu am facut o alternanta – morcov 2 zile, apoi fruct 2 zile (cred ca mar sau para), apoi alta leguma, etc.
    Jual

    • Nu renunti, problema e ca te ia cu transpiratii pe sira spinarii. O iei personal. Stiu toate lucrurile astea, o sa ajung sa le si practic cu calm.

  20. Gabriela

    Despre autodiversificare… De fapt, sindromul de aspirație a bucățelelor de mâncare în căile respiratorii , dupa cum se explica in cartea de baby led weaning apare la copii care au fost hraniti anterior cu piureuri. Copii alaptati la san vor molfai mancarea pentru ca asa fac si cu sanul, ei nu sug, ci maseaza cu gingia pentru a extrage laptele.

    • Ei nu sug?! Adică, tu îți imaginezi că e practic strict o mișcare de muls cu gingiile. Gabriela, nu crede tot ce citești, doar fiindcă scrie într-o carte.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 288 queries in 0.252 s