Cum convingem copilul să vină la masă în 3 pași, via Otilia Mantelers

De curând am fost martoră la o scenă cu un copil de vreo 6-7 ani, poftit, invitat, rugat, implorat și ulterior amenințat de maică-sa să vină la masă. M-am recunoscut imediat. Eram eu acolo, toată în acel refuz, niciodată nu am înțeles când eram mică DE CE întotdeauna trebuia să renunț la cele mai frumoase jocuri și la cele mai interesante activități ca să…merg la masă!

Update: [Cei din Sibiu și București, citiți musai finalul postului.]

Acum știu. Fiindcă pentru mine masa nu conta, nu era importantă, în timp ce orice altceva era. Nu vreau să îmi imaginez cât de frustrant era pentru bunica sau pentru mama să reîncălzească supa de o mie de ori (că doar știm cu toții cât de bună e supa sleită, de ți se strepezesc buzele doar gândindu-te la ea). Acum, când sunt mare, încerc să nu iau personal fazele când eu îl strig, hai, iubitule, la masă și el îmi spune că stai să mă schimb, să-mi fac dușul, să-mi termin pagina de citit. I-am explicat omului că e un subiect sensibil, că o iau ultrapersonal, că a lăsa să se răcească ciorba încălzită cu atâta drag și greutate de mine e un atac direct, cam ca și când mi-ar da un pumn în burtă. El a înțeles și, gata, brusc nu mai are nici haine de schimbat, ba nici duș nu mai face. Însă cu un copil, cum raționezi cu un copil?

Asta am întrebat-o pe tocmai Otilia Mantelers (mamă de trei copii și o adevărată inspirație pentru multe dintre noi) fiindcă ea pare a avea toate răspunsurile simple la întrebări complicate. Iată ce mi-a răspuns:

”Încă din vremea când oamenii locuiau în peșteri, momentul mesei a fost unul din cele mai frumoase momente ale zilei, când toată familia se reunea și se conecta. De aceea, este firesc ca și noi să ne dorim această comuniune cu copiii.

Ceea ce unii părinți observă este că la momentul mesei copiii parcă nu vor să vină. Copiii mici își găsesc ceva de făcut și pur și simplu refuză. Copiii mai mari spun din start că nu le e foame. Atunci când refuzul este rar, părinții nu se îngrijorează, fiindcă pot înțelege nevoia copilului de a termina un puzzle, o carte, un joc pe calculator etc. Sau pot înțelege că nu le e foame fix la momentul mesei.

Părinții se îngrijorează, însă, atunci când copiii refuză mereu. Motivul pentru care ei protestează la momentul mesei este acela că sunt tensionați și că poartă un bagaj în care s-au adunat multe emoții grele, iar felul lor de a semnala că e nevoie de descărcarea lor este refuzl mesei. Cu alte cuvinte, ei au anumite frici pe care le proiectează asupra mâncării.

Nu toți copiii au acest mecanism de a arăta că au nevoie să se elibereze de tensiuni. Alți copii au alte comportamente nerezonabile, cum ar fi: aruncă cu jucării prin casă, se lovesc unul pe altul, se constipă, fac pipi noaptea în pat la vârste mai mari, fac crize de furie atunci când nu le cumpărăm jucăria preferată etc.

Acum mă voi axa pe felul în care îi ajutăm pe copiii care refuză constant să vină la masă:

• Primul pas pe care l-aș face ar fi să mă conectez cu el. Mă duc lângă el și sunt atentă la ceea ce face el în acel moment, îi admir implicarea în activitatea lui și apoi îi spun că a venit momentul mesei. Dacă asta nu merge, atunci trec la pasul 2.
• Pasul 2 – Îl invit jucăuș la masă. Fac un joc prin care mă conectez cu el și, ideal, îl fac să râdă. Fiindcă râsul descarcă o parte din acel bagaj emoțional. Spre exemplu, îi pot spune: O Doamne, au ajuns la masă Doamna Păstaie, Domnul Brocoli și Doamna Carne. Îi aud acolo cum șușotesc și au zis că dacă mă duc la
  masă o să fugă din farfuria mea direct jos pe covor. Și o să facă dezastru pe jos. Și de-aia nu mai vreau să mă duc la masă. Mor de fircă la domnii și doamnele astea zăpăcite!
  Acesta este un început de interacțiune jucăușă și frumoasă, care poate fi continuat cum vrea copilul. De multe ori, el va veni la masă și se va bucura de mîncare. Dacă însă nici după un astfel de joc nu vine, înseamnă că el are nevoie de o limită. O limită care îl va confrunta cu emoțiile pe care le simte și pe care, instinctiv, vrea să le elibereze. Acest fel vindecător și blând de a pune limite este descris de Patty Wipfler, fondator al Hand in Hand Parenting drept abordarea în trei pași: ascultă, pune limita, ascultă. Pași pe care îi descriu mai jos.
• Pasul 3 – Punem limita blând. Observați că, înainte de a pune o limită, ne-am apropiat mult de el. Am evaluat dacă e nevoie de ea sau nu. Când punem limita, ne apropiem de copil, îl privim în ochi, îl mîngâiem și îi spunem: „E vremea să mergem la masă”. Și ascultăm. Această ascultare este tare importantă în procesul de vindecare a emoțiilor copilului. El va protesta, va începe să țipe, să arunce cu
  lucruri, sau pur și simplu să plângă. Iar plânsul este binefăcător, descarcă ce e mai greu în acel bagaj emoțional.
  În timp ce ascultăm, nu vorbim mult, nu raționăm cu copilul spunându-i că are nevoie de vitamine și proteine. Doar ascultăm, cu mângîiere, amintindu-i că e timpul să mergem la masă. Plânsul va dura mult. Poate 20, poate 60 de minute. Oricât de mult poate asculta părintele, și el cu siguranță tensionat și îngrijorat. Când copilul se oprește, el poate fie să meargă la masă, fie să nu vrea la masă în continuare. În primă fază nu e important să ne atingem scopul, ci vindecarea lui emoțională.

Experiența mea cu copiii este că mai toți vor veni la masă dacă părinții se dedică unui proiect emoțional pe termen lung, poate 1-3 săptămâni. Nu aș uita de emoționalul părintelui – și el are nevoie de suport! Astfel, îl ajută și pe el să povestească cu un adult despre experiențele lui din copilărie legate de momentul mesei. Cum era acest moment pentru ei? Ce fel de conversații au avut loc la masă? Era obligat să termine tot din farfurie? Părintele și copilul se pot vindeca simultan și se pot regăsi la….masă!”

Întâlniri cu Otilia față-n față, în București și…Sibiu!!!

Pe Otilia o puteți asculta sâmbăta aceasta, în București, în cadrul unei întâlniri despre setarea limitelor, cu blândețe. Prețul unui bilet este 120 lei/persoană și 200 lei/cuplu. Detalii găsiți aici.

ȘiBlondeleGândesc.ro e partener al evenimentului, însă blonda de serviciu va fi la o nuntă în Alba Iulia pe 1 octombrie, așa că vă trimit pe dumneavoastră în locul ei. Am 2 invitații pentru dumneavoastră. Dacă vă doriți și puteți participa sâmbăta aceasta, vă rog să îmi lăsați un comentariu în care să vă exprimați dorința.

Dacă vor fi mai multe comentarii, știți deja, tragem la sorți. Am rugămintea ca, atunci când vă înscrieți, să fiți siguri/sigure că aveți liberă după-masa de sâmbătă și disponibilitatea de a participa.

Cealaltă veste bună este pentru consătenii mei din Sibiu: Vine Otilia și la noi acasă! Pe 22 octombrie, e totul aranjat. Va vorbi despre cum să îi ajutăm pe copii să obțină toate lucrurile pe care ne dorim să le aibă: putere interioară, un înțeles al existenței, relații pline de sens cu cei din jur, succes la școală și la locul de muncă. În principal, fericire! Biletele costă 120 lei/persoană și 200 lei/cuplu, iar până pe 1 octombrie puteți beneficia de oferta EARLY BIRD : 100 lei/persoană și 160 lei/cuplu. Sfatul meu e să mergeți, să îi luați și pe domnii tați cu voi, aceste întâlniri fac un bine incredibil sufletului și oferă instrumente simple de a ne îmbunătăți relația cu copilul și de a-i oferi exact ceea ce ne dorim pentru el și nu știm exact cum să obținem. Să vă grăbiți, fiindcă, din experiența acestui gen de evenimente, am auzit că biletele se dau în câteva ore. Detalii găsiți aici.

imagine via shutterstock, copil refuza mancarea

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Later edit: câștigătoarele sunt PS și Elena Cosma, link-ul extragerii e aici. Veți primi un email cu detaliile. Celelalte doamne sper să nu fie dezamăgite. Vă reamintesc că încă mai puteți cumpăra bilete pentru sâmbăta aceasta. Prețul nu e mare, e cam cât lași la supermarket pe o plasă obișnuită.