Am ajuns la aproape douăjde ani fără să ştiu ce-i ăla un brand. În primul an de facultate, când colegii mei vorbeau de ceasuri de firmă şi de noul magazin Lee Cooper din Cluj, eu luam notiţe. Fiindcă nu aveam nici cea mai mică noţiune despre asta.
Am constatat apoi, cu stupoare, că avusesem colegi de liceu (noi am fost doar 3 clase pe generaţie, deci eram ca un fel de monoclasă mai mare, toată lumea ştia pe toată lumea) , deci avusesem colegi de liceu, copii din familii cu mulţi bani, unii dintre ei chiar prieteni apropiaţi, iar eu habar nu aveam. Da, mă uitam la cum sunt îmbrăcaţi oamenii, dar nu la CU CE sunt îmbrăcaţi, dacă vedeţi diferenţa. Da, îmi doream şi eu un ghiozdan EASTPAK în clasa a 6-a, dar eu credeam că eastpak înseamnă că are un singur buzunar mare în faţă şi am fost aproape dezamăgită când mi-am dat seama că eastpak-ul meu albastru era , de fapt, un altceva de pe te-miri-unde. Ştiţi momentul ăla când îţi dai seama că nu toţi tenişii sunt adidaşi şi nu toate scutecele sunt pamperşi? Na, momentul ăla la mine a fost la douăjde ani.
Întâlnirea cu brandurile egal un şoc cultural pentru toţi. Preţurile la o bluză Lee Cooper în Cluj erau echivalentul banilor mei de buzunar pe-o lună. L-am păcălit pe tata să intrăm acolo o dată, am probat două bluze (DE TRENNING!!!), căci voiam să văd şi eu cum te simţi de special în asemenea scumpăciune, iar el cred că s-a simţit obligat cumva când m-a văzut mută-n magazin (ceea ce rar mi se întâmplă), de mi le-a cumpărat pe amândouă. Le am şi în ziua de astăzi, nu vă mint, una dintre ele e cu o pată mare de fond de ten pe piept şi o port prin casă. Şi le mai port încă vreo zece ani de-acum încolo, să ştie tata că şi-au făcut banii, mama lor de magazine scumpe! Pentru curiozitatea cititorilor cârcotaşi, aflaţi că, între timp, am mai achiziţionat articole Lee Cooper din Anglia, de la sports direct, cu 7 lire pantalonul, să-mi cadă faţa de uimire. Dac-ar şti tata…
A fost odată ca niciodată, o fetiţă bucălată în inima Ardealului, care făcea lucruri absolut banale, cam la fel de banale ca toţi ceilalţi copii bucălaţi sau slăbănogi, din inima Moldovei, a Munteniei şi Olteniei. Adică, mă uit la fiul meu şi constat că lucrurile nu se schimbă prea mult în esenţă, deşi noi tot ne plângem, că pe vremea noastră… Copiii şi în ziua de astăzi sunt mai atenţi la cum le zâmbeşti decât la ce culoare are părul tău. Ei vor ţine minte mai degrabă de-a ce v-aţi jucat, nu cu ce erai îmbrăcat. Pentru copii lucrurile sunt atât de clare, încât nu contează dacă eşti slab sau gras, dacă eşti la cravată sau în pijama. Pentru ei, contează cum eşti, ce faci, ce transmiţi.
Sunt momente în care Tudor (7l) doar se uită la mine şi începe să râdă cu hohote, fără ca eu să fi făcut ceva special. Câteodată, îl fac să chiuie de bucurie fără să scot un sunet, doar dintr-o mişcare. Iar, alteori, nu-mi iese schema nici dacă mă pun în cap. Explicaţia e probabil ceea ce transmit eu într-un moment dat şi felul în care este el pregătit să primească.
Cineva a pus de curând o întrebare, la care mă gândesc de-atunci (e vorba de Victoria Donoş de la Secom, în cadrul conferinţei Digital Parents Talks -înregistrarea aici): de când au început brandurile să existe? Dintotdeauna, veţi spune, dar de când am început noi să fim conştienţi de ele, să construim o relaţie cu ele?
De prea târziu.
Şi de asta suntem noi, românii, un pic disperaţi. Fiindcă şocul ăsta al avalanşei de firmă ne-a luat pe sus, cum ar veni. Vrem să arătăm că avem, că putem, că ne permitem. Şi dacă nu arătăm, nu mai vrem.
imagine via Shutterstock, femeie stilată
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Simo
Ca sa incep cu un compliment: e de bine daca te incap inca acele bluze de la tatal tau 😉
Chiar discutam si eu recent cu sotul despre treaba asta cu brandurile.In liceu sau facultate(cand,stii cum e cu banii) intram intr-un anume magazin (sa nu fac reclama) care,cica,avea reduceri de 50% dar cu toate astea cred ca dadeam o bursa pe 2-3 articole.Cred ca e cum zici tu,dadusera navala brandurile si incercam si noi sa fim in trend cat de cat.Acum cumparam mai cu minte,doar sa ne simtim bine in ele si fara sa facem gaura in buzunar.
Si mai aveam “problema” cand colegele de facultate luau fiecare magazin “de firma” la rand in discutiile lor,stiau toate produsele din toate sezoanele si preturile…iar eu ma uitam crucis(ca nu aveam pasiunile lor si preferam sa vorbesc cu baietii) :))
Miruna
Dada, cu baietii e viata intotdeauna mai simpla! :))) cu timpul cred ca ne-am mai revenit din soc, am inceput sa ne relaxam, sa apreciem calitatea mai mult decat eticheta si etc. Nu pot sa nu-mi amintesc de pantalonii mei Tommy Hilfiger care m-au colorat cat mi-s picioarele de lungi si altele. Ne inteleptim cu varsta, Simo.
Si, da, bluzele alea ma mai incap! :))
Lorelai
In liceu, in orasul mic unde m-am nascut, cel mai cool lucru ce il puteai avea erau adidasii puma albi cu talpa care se ingalbeneste dupa cateva purtari ( cred ca era inceputul trendului cu conversii care nu se spala :)) ) si blugi elastici (nu imi amintesc sa fi fost vreun brand). Mi-au luat ai mei de amandoua, le-am purtat pana nu au mai fost purtabile. Cand am ajuns la Cluj la faculta am fost total depasita, magazine de brand, oameni cu bani…si vizitand cateva am apreciat tacit noua revolutie in materie de design dar am observat ca majoritatea sunt Made in china oricum, nu am mai inteles nimic. Cred ca sunt branduri care se respecta si fac calitate la ele acasa, nu outsource-seaza, dar e tot mai usor sa pui stampila calitatii pe un made in china. Pana la urma noi oamenii crestem un brand, prin importanta pe care i-o atasam, oamenii fac branduri pt ca se cere, oamenii au nevoie uneori sa se simta speciali prin lucruri si nu prin ei insisi. Cand o mai aud pe mama zicand “i-am luat la taicato o bluza de la second, e de foarte buna calitate, e nike!”,accentul fiind pus pe nike. Inteleg ca nu isi permit un trening nike nou si atunci e f ok cel de la second (si de multe ori chiar e, sunt pro secondhands) pt ca nimeni pe strada nu o sa stie ca nu e nou. Cred ca brandurile au inceput cu buna credinta, facut de mana si cu suflet in garaj, unde toate povestile de succes au inceput 🙂 dar odata cu cresterea cerererii…ceva se pierde, dar ramane sau creste interesu.
Miruna
Adidasii puma! Ataaaat! :)))
Rusu Delia
Buna,Miru! Dupa cum stii din articolul trecut, eu sunt o “copila blonda” ca si tn (btw sunt blonda, dar o culoare speciala, care toata lumea spune ca e foarte frumoasa, dar mie nu imi place) si imi doresc si eu numai haine de firma, ca si colegii mei care se duc in fiecare luna la mall, dar eu imi cumpar din orasul meu, in care nu exista niciun mall si nici haine de firma. Eu zic ca nu conteaza daca ai haine de firma, pt ca nu mergi cu eticheta pe afara, ci conteaza cei 7 ani de acasa.Te pupacesc si de-abia astept tragerea la sorti! Pup mult pe tn, Horatiu si pe Tudor!
Miruna
Știi ce contează? Ce rămâne seara, după ce-ți dai jos toate hainele de firmă sau nu, toate bijuteriile scumpe sau nu. Ce rămâne atunci…aia contează! Ești o super, îmi place mult de tine!
Rusu Delia
Si mie foarte mult de tine! Suntem de aceeasi parere si asta imi place foarte mult! Eu am o colega la scoala care are foarte multi bani, deoarece parintii ei au o firma si produc multi bani. Eu nu sunt materialista. De exemplu, eu nu mi-am serbat niciodata ziua de nastere printr-o petrecere sau ceva de genul asta. Am stat cu ai mei si mancat un tort facut de manutele mamei mele (care este mai bun decat toate torturile din lume) si nu am facut nicio petrecere. Te pupacesc mult!
bunica cu bundita
Dragutele mele,adevaratele branduri sunteti VOI!Restul sunt strategii de marketing,intr-o societate de consum.Sa consumam cat mai mult, cat mai scump!
Cris
Si eu tot in timpul facultatii, cand ne luasem job si eu si sora-mea, si dupa primul salariu ne-am luat primii adidasi de firma (ea nike, eu leonardo pffff)… doamne ce incantate eram! si acum totusi, 10 ani mai tarziu, nu ma mai atrag brandurile, prefer sa fie de calitate si sa ma simt bine in ce port. Aici unde locuiesc sunt multi oameni care trebuie sa aiba eticheta in piept, sau nu pot cumpara decat de la X, si cumpara cumpara in disperare. Mama inca imi gaseste fuste plisate la SH, care sunt fenomenale!!!
Miruna
Uite, magazinul meu preferat din UK este tk maxx, un designer outlet minunat. Unde gasesti sutien cK la 7£! Deci chiar merita! Si-s multe lucruri la preturi normale, de calitate superioara. Am dat exemplul cu sutienul, fiindca colo chiar nu se vede eticheta