De ce cred eu că discuțiile pro-mamografie sunt degeaba

Poate ați auzit că a vuit internetul pe tema unui articol apărut recent, care explică printre link-uri la studii științifice scoase din context că, țineți-vă bine, cancerul la sân se vindecă dacă îl lași în pace și că mamografiile în sine sunt ceva extrem de periculos.

Eu nu discut despre nevoia de a face mamografie sau nu, despre cât sunt ele de periculoase ori de necesare, fiindcă asta nu e treabă pe care consider că trebuie s-o auziți de pe bloguri, ci de la medicul dumneavoastră. Doar el poate considera necesară o astfel de investigație, cunoscându-vă istoricul medical, predispozițiile genetice, contextul social etc. Eu vă pot trimite la un control de rutină, la baie să vă palpați regulat sânii, da, asta pot face. Dar de alte sfaturi din astea de specialitate, să fugiți ca dracul de tămâie.

Sub umbrela lui ”tratăm abdomenul acut cu mămăligă vârtoasă”, discuțiile de acest gen sunt nesfârșite, dragii mei. Și degeaba ne dăm noi coate și ne facem cruci, aberații apar în fiecare secundă pe net. Cu cât le dăm mai multă atenție, mai multe link-uri, cu atât ajutăm la creșterea fenomenului. Adepți ai noii medicine germanice și altor dogme din astea spălătoare pe creier există, ei sunt o realitate. Credeți că îi convingeți cu un articol? Cu o postare de indignare pe facebook? Cu o palmă peste față? Cu un scuipat între ochi? Ce credeți că influențează pe unul care crede în puterea dătătoare de viață a mămăligii vârtoase, ce au scris câțiva oameni cu scaun la cap într-o zi de septembrie, la ei… pe blog? Pe facebook?

”Scapă cine știe” e noua variantă a lui ”scapă cine poate”

Era una de care citeam la un moment dat, care pretindea că se hrănește exclusiv cu prana, cu energie solară, că nu bagă nimic la ghiozdan, adică un fel de fotonsinteză, varianta modernă. Avea o teorie din asta despre integrarea în absolut și mulți o credeau. A scris niște cărți, a ținut niște conferințe, a mâncat o pâine. Metaforică pâine, desigur. E drept că niște paparazzi au fotografiat-o noaptea la șaormărie, dar, nu-i nimic, ea și-a convins fanii că-i făcătură. Doar fotosinteza este un adevăr general, cine sunt niște poze cu-o șaorma să spună contrariul! Și na, au murit oameni! Adică, au murit pe bune, fiindcă au refuzat să mănânce altceva decât soare pe pâine. Și nu unul, nu doi. Sunt cazuri de care am citit în presă. Adică, dacă nici atunci când mor oameni, pentru alți oameni ăsta nu e argument, mai are rost să dezbatem? Și oamenii mor, credeți-mă, e singura certitudine pe lumea asta. E drept că unii mai devreme, alții mai târziu. În funcție de ce bloguri citesc pe internet și cin, cu ce îi spală pe creier.

Lăsând gluma la o parte, nu are nici un fel de rost să discutăm noi între noi despre lucrurile astea. Mămăliga vârtoasă nu te scapă de bisturiu, dacă tu chiar ai nevoie de el. Vedeți, și eu cred că psihicul e important și putem face lucruri care să ne ajute în boli, dar nu atât de tare încât să cred că medicina modernă e cea mai complexă teorie a conspirației. Poate profesia mea nu mă lasă să gândesc liber, poate nici conversațiile pe care-l mai aud pe bărbatu-meu că le are cu pacienții la telefon nu mă ajută. Nu vă povestesc, fiindcă respect intimitatea oamenilor, deși nu îi cunosc, iar el nu prea îmi dă detalii. Știți de ce? Fiindcă unele sunt GROAZNIC de dureroase.

Singurul contra-argument găsit de mine pentru e pseudoechilibru în acest articol este că, într-adevăr, în România există o tendință spre exagerare cu investigațiile medicale. Unu-doi, hop-țop, ne facem un RMN. Sau un CT la cap, de control așa. Nu vă spun câte filme a interpretat bărbatu-meu în ultima vreme, făcute așa, ”de curiozitate”.

Și l-am întrebat: ți-ai făcut vreodată un RMN la cap? (omul e neurochirurg) Mi-a zis că nu, normal că nu. Aș fi crezut că cei care au acces la aceste aparate sunt curioși. Iar el mi-a explicat că această ”curiozitate” poate fi periculoasă, fiindcă poți găsi/ afla chestii care nici nu strică, nici n-ajută.

Primul exemplu care-mi vine în minte este un anevrism găsit întâmplător, adică un vas de sânge care se poate rupe oricând. Ce faci, îl operezi, cu risc să se rupă și să te omoare pe masă ori îl lași, cu risc să nu mai ieși din biserică? Când peste tine poate da o mașină, fiindcă nu erai atent când treceai strada, te gândeai la ce investigații să-ți mai faci.

În cele mai multe cazuri, cancerul nu trece de la sine. Mai ales cel de sân poate fi VINDECAT dacă e depistat devreme. Aveți grijă de dumneavoastră și hrăniți-vă cu informație corectă și gânduri bune.

imagine via Shutterstock, ignoranță

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.