De ce, ca dentist, nu pot face reclamă unui alt medic dentist

De-a lungul vremii am refuzat câteva oferte de a face publicitate pe acest blog contra unor sume frumoase. De exemplu, am refuzat să fac reclamă la țigări electronice, cazinouri, pornoșaguri și site-uri cu filme piratate. Nu am scris niciodată pe zece euro, dar nici nu am făcut compromisuri pentru sute de euro. Nici nu am participat la concursuri cu alte sute de mini bloguri apărute peste noapte, nu că ar fi ceva rău în asta. Doar nu e ceva ce mi-ar aduce valoare sau ceva ce dumneavoastră v-ar fi de folos. Săptămâna trecută tocmai am refuzat o ofertă de a publica niște link-uri pe blog, chestie care mi-ar fi luat maxim 2 minute și pentru care aș fi primit câteva sute de euro. De ce? Fiindcă respect pe fiecare om care intră aici și fiindcă nu văd cum acele link-uri ar fi fost relevante în vreun fel pentru cei care-mi oferă uneori câteva minute din timpul lor.

Fiindcă înainte de a face business-uri, suntem oameni cu toții. Iar ceea ce ne aduce împreună aici este tocmai calitatea de a fi oameni unii cu alții. Asta e ceea ce rămâne după ce banii sunt cheltuiți.

Indiferent de ceea ce aș recomanda, numele meu va fi pe acel ceva. Fiecare astfel de recomandare pe care o facem, oricât de publică sau privată, poartă cu sine o responsabilitate: înghețata pe care te trimit s-o mănânci, crema pe care îți spun să ți-o dai pe pantofi, pe bube, pe riduri. Așadar, nu pot recomanda ceva în care nu am eu însămi încredere, ceva ce nu cunosc, ceva ce nu sunt convinsă că s-ar potrivi. Oricând există riscul să nu fie ca mine, să fie ca altul, dar măcar pornim cu șanse mari de reușită.

Ajung la medicii dentiști. Am primit din nou un email cu propunere de scris reclamă pe blog. În afară de faptul că articolele cu expresii de genul ”implant perfect”, ”coroane de zirconiu ca la Hollywood” sunt mai mult decât penibile și (după părerea mea) fac mai mult rău decât bine, pe mine nu m-ar crede nimeni să vin dintr-o dată să ridic în slăvi niște iluștri necunoscuți. Fiindcă aici, în comunitatea noastră mică de blonde și consumatori ai lor, ne cam știm unii cu alții, avem dezbateri și poate păreri diferite, dar nu prea o dăm de gard, ca să mă exprim mai plastic.

Eu nu pot recomanda un alt coleg medic dentist doar fiindcă are un site pus la patru ace și pregătit de agățat pacienți de oriunde. Eu nu pot recomanda un medic dentist nici măcar că e băiat fain și zice glume bune, fiindcă nu cred că asta e o calitate principală când vrei un dentist bun. Ca să scriu pe blog despre un coleg necunoscut, ar trebui să merg să îl CUNOSC. Și nu mă refer la obișnuitele replici ”bună-bună, mă numesc.”

Vedeți, întotdeauna am considerat că le sunt datoare pacienților mei o informație completă. Ceea ce mie mi-ar fi plăcut să știu, dacă eram pacient. Astfel, le explicam toate opțiunile de tratament disponibile și potrivite lor, indiferent că le puteam face eu pe toate sau nu. Întotdeauna informam pacientul că s-ar putea pune un implant, deși nu l-aș fi pus eu și aș fi pierdut probabil pacientul. Fiindcă înainte de a face business-uri, suntem oameni cu toții. Asta e ceea ce rămâne după ce banii sunt cheltuiți. 

Sunt puțini dentiști pe care îi pot recomanda. Unul dintre ei este tatăl meu, pe care l-aș recomanda nu fiindcă am purtat mulți ani același nume, nici fiindcă m-a învățat chestii (ați fi uimiți cât de bine ne contrazicem pe teme medicale și cât de tare mă pot enerva), ci fiindcă i-am văzut lucrările, îi știu principiile de marketing inexistent (e old-school, nu crede că în medicină e loc de ”formă”, ci că totul ar trebui să fie ”fond”), îi cunosc pacienții și îi port plombele. De vreo 18 ani plus. Da, la el v-aș trimite.

V-aș mai trimite la o prietenă ortodont, o tipă pe a cărei traiectorii profesionale o cunosc îndeaproape. Știu și câți bani a cheltuit pe cursuri de specialitate, cam câte nopți nu a ieșit în cluburi și cam câte cărți i-am cărat din Anglia, fiindcă nu le găsea niciunde în România. Singura mea colegă care m-a rugat un astfel de favor. E vorba de Andreea Jianu, cea care mi-a răspuns la întrebările din articolul ”Deget sau suzetă?”. Da, la ea m-aș duce și eu (să-i bage mințile-n cap unui lateral mai rebel, care-a ieșit din rândul vecinilor săi).

Și mai am o listă nu foarte lungă de colegi prin Sibiu, Cluj și București. În rest, pot spune că am AUZIT de clinici, de cabinete dotate, de servicii oferite. Cât pentru dumneavoastră, am următorul sfat: Nu vă lăsați impresionați de OZN-uri cărora li se spune cabinet stomatologic, astea sunt mega ușor de obținut. Îți trebuie doar bani, echipament modern, nave spațiale. Țineți minte de la mine că poți învăța orice maimuță să opereze, însă nu o poți învăța CÂND să opereze. Alegeți-vă dentistul după recomandări și chimia personală cu el. Este ATÂT de important să aveți încredere în omul ăla! Căutați recomandări, întrebați-vă prietenii, cunoștințele. Iar dacă dentistul dumneavoastră nu explică ceva clar, reveniți la el și mai întrebați o dată. Sunt sigură că orice dentist se bucură să-și mai bată o dată gura decât să piardă un pacient bun, care avea încredere în el și mâinile sale. Și mai sunt sigură că orice pacient se bucură să nu fie nevoit s-o ia de la capăt la capitolul încredere și să rămână alături de cel care-i cunoaște fiecare punct forte. Sau nu 😉

imagine via Shutterstock, onestitate

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.