Sfaturi pentru cine vrea să dea la stomatologie, varianta actualizată

studenti stomatologie

Am scris acest articol în 2012, Sfaturi pentru cine vrea să dea la stomatologie. Articolul are peste 200 de comentarii şi încă adună vizite pe blog. M-am trezit că îmi scriu copii şi în privat, îmi pun tot soiul de întrebări, sunt foarte debusolaţi şi nu ştiu ce-i mai bine pentru ei. Ieri am primit din nou un comentariu. Și mi-am amintit că aveam articolul ăsta în ciorne mai demult.

Vreau să vă dau o veste bună: mi-au scris copii deştepţi. Isteţi, domnilor, cu toate vorbele şi virgulele la ei. Oameni care ştiu bine cine sunt şi ce vor, care îşi pun multe întrebări despre ei şi despre viaţă, copii care vor certitudini încă de tineri (clasele mici de liceu), care îşi dau seama cât e de preţios e timpul şi nu vor să alerge după cai verzi pe pereţi. Oameni care nu se feresc de învăţat, de învăţat mult şi greu, de sacrificat nopţi, vacanţe şi petreceri. Oameni care vor doar să ştie că direcţia în care se gândesc să o apuce e direcţia cea bună.

Dragilor,

  • după ce-am practicat stomatologia câţiva ani la foc continuu, vă spun că abia atunci m-am îndrăgostit cu adevărat de ea, când am practicat-o adică. Până nu lucrezi, nu ai de unde şti. Dar e important să îţi doreşti.
  • stomatologia nu e sacrificiul suprem (fiindcă trebuie să înveţi mult) pentru o viaţă mai bună. Iată că au mai absolvit-o şi alţii fără să se închidă în casă 6 ani de zile.
  • stomatologia nu se face pentru a avea un bilet de emigrare sigură şi pe bani mulţi
  • stomatologia e muncă fizică. Asta e cu două tăişuri: pe de o parte, e un serviciu care nu va fi înlocuit în viitorul apropiat de roboţei sau maşinării deştepte. Pe de altă parte, fix chestia asta presupune să stai tu cu mânuţele tale din dotare şi să prestezi. E muncă.
  • uneori te doare spatele, de cele mai multe ori te doare. Nu e chiar piece of cake.
  • nu vă gândiţi că vă face mama şi tata cabinet, imediat cum v-aţi scos dreptul de liberă practică de la colegiu. Treaba e mult mai complicată de atât. Din punctul meu de vedere, e mai bine chiar la început să nu te închizi singur într-o cameră cu un pacient şi-o asistentă şi să încerci să-ţi aminteşti ce-ai învăţat. Ar fi mai util să începi să lucrezi undeva, cu alţi colegi dentişti, pe care să-i întrebi, cu care să te sfătuieşti. Partea asta e foarte importantă. Nu vă feriţi să întrebaţi, cea mai mare prostie e să faci ceva fără să ştii ce faci sau de ce.
  • în România sunt foarte mulţi dentişti şi încă se produc. Anual, doar Bucureştiul scoate atâţia dentişti cât poate toată Franţa la un loc. E o piaţă foarte perstriţă, cu cabinete de parter de bloc şi clinici de mari pretenţii. Se fac multe mizerii, dar şi adevărate opere de artă. E o piaţă cu concurenţă neloială, tocmai fiindcă e suprasaturată.
  • pacienţii sunt o problemă. Fiindcă migrează foarte mult de la un cabinet la altul, tocmai fiindcă oferta e atât de mare. Tocmai fiindcă mulţi nu înţeleg că, în stomatologie, ieftin şi bun nu e întotdeauna posibil. Până să ai o listă stabilă de pacienţi, durează poate şi ani de zile.
  • dar şi zâmbetul unui pacient fericit e de nepreţuit
  • adrenalina pe care o ai când te lupţi să scoţi o măsea, să aşezi o matrice, să găseşti un canal, să salvezi un dinte, un zâmbet, o vacanţă. Valul de emoţie când şi reuşeşti.
  • lăsaţi-o pe aia cu “n-am văzut dentist să moară de foame”, că am văzut eu. Tocmai fiindcă sunt atât de mulţi.
  • însă dacă sunteţi pasionaţi şi motivaţi, harnici şi serioşi, asta nu o să vă sperie. E chiar mai uşor să te remarci. Aveţi doar grijă, că toţi eram pasionaţi şi serioşi, la început.
  • nimeni nu vă poate spune încotro. Nimeni nu poate decide în locul vostru, nici să nu căutaţi asta. Sunteţi oameni deştepţi, ascultaţi părerile altora trecuţi pe strada aia, investigaţi pe cont propriu, analizaţi şi decideţi. Apoi asumaţi-vă asta.

A, şi încă ceva. Nimeni nu a ştiut la vârsta voastră 100% ce să facă. Faptul că vă puneţi întrebări e grozav. Acum sunteţi în căutări; are şi acest zbucium un farmec. Vă consumă în cel mai frumos sens posibil. E viaţa voastră şi sunt sigură că veţi lua cea mai bună decizie pentru voi.  Eu vă doresc succes, scrieţi-mi dacă vă pot ajuta cu ceva, dar nu mă întrebaţi din ce manual de chimie să vă pregătiţi, că nu mai ştiu asemenea detalii. Sunt foarte mulţi ani de când am dat eu la facultate, pe cuvânt.

imagine via Shutterstock, studenţi stomatologie

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Începe săptămâna mondială a alăptării

Articolul următor

Semne de civilizație, pe care mi-aș dori să le avem și noi

33 Comentarii

  1. Amy

    Admir persoanele care si-au ales sa practice aceste meserii din pasiune, si nu pentru bani. Atunci cand iti place ceea ce faci, cred ca este imposibil sa nu fii bun in domeniu.

    Off topic: De ceva vreme tot zic sa-mi fac putintel curaj pentru a merge la dentist. Am mici problemute, dar mi-e teama. Nu de durere, ci de faptul ca m-as putea pricopsi cu vreo boala cauzata de ustensilele nesterlizate. 🙁 Nu stiu incotro s-o apuc si unde sa ma duc.

    • pfff, ce să zic, sper din tot sufletul să nu mai fie cazul în bunul an 2016 de asemenea nenorociri! Dentiștii trebuie să respecte niște standarde destul de clare pentru sterilizare, trebuie să îți păstreze dovada că au sterilizat instrumentarul în ziua și ora cutare, nu e un proces făcut tocmai după ureche. Eu zic să ai încredere și să te duci, că până la urmă tot acolo ajungi, doar cu probleme mai mari. Eu nu lucrez încă. Te-aș fi luat la mine.

      • Amy

        De-ai fi lucrat si stat prin apropiere, as fi venit cu drag si incredere. Dar cred ca sunt vreo cateva sute de kilometri pana la tine. 😀
        Gata, imi fac curaj, trebuie sa merg, pentru ca nu-mi doresc sa las sa se agraveze. Am niste carii, momentan nu ma dor, dar vreau sa previn noptile nedormite.

        • Io zic că nu-i de glumă. Caută pe cineva să-ți recomande un dentist de încredere și go, girl!

          • Amy

            Gata, joi la 18 am programare! Multumesc pentru incurajare, sper sa fie bine! 😀

      • Miruno, nu imi vine sa cred, ai oferit consultatii si online 🙂
        Felicitari!!

        • Amy

          Daca nu era ea, acum inca stateam pe ganduri “sa ma duc, sa nu ma duc”. 😀

          • prăjiturile să le trimiteți pe adresa redacției :)) noi ne permitem să mâncăm, avem mulți stomatologi în familie 😛

          • Amy

            Poate ajung in Sibiu si ti le inmanez personal, nu-i mai bine asa? 😀

  2. Larisa

    Buna Miruna! Articolul tau imi aduce aminte de vremuri frumoase. Eram clasa a 12 si imi puneam aceleasi intrebari.
    Dupa ce am citit articolul tau si m-am documentat mai bine, am ales calea stomatologiei. Acum sunt anul 3 si nu imi pare rau deloc! Te pup!

    • Doamne, nu îmi vine să cred! M-ai emoționat. Deci îți pare bine! Ce mă bucur! Mai ales că primii 3 ani nu-s chiar cei mai frumoși din punct de vedere al materiei… știi tu ce zic. Succes mai departe! Și să nu mă uiți. 🙂

  3. Ela

    Si mie imi scriu pentru a ma intreba de Facultatea de Marketing, imi place ca se intereseaza. Noi faceam asta oare cand eram in liceu? Nu cred, desi nici Facebook nu aveam sa fie asa usor. Tin minte ca am fost o gramada care am schimbat facultatea dupa primul an, (Limbi Straine fusese prima mea alegere) si am invatat prin trial and error unde e bine.

    • Ela, eu am căutat mult după răspunsurile la întrebări încă din clasa a8a. Aveam listă cu pro și contra, dacă să merg la profil uman sau real. Că înclinații aveam mai mult umane, dar bănuiam că voi face stoma la facultate… mă durea capul dinainte de a-mi face buletin, ce să mai zic. Doar că întrebările astea nu ți le poate răspunde nimeni în locul tău, doar știi. Cine ar fi putut ști pentru tine, că prima alegere nu va fi cea permanentă?

      Uite, și eu am intrat la jurnalism în Cluj, dar în anul 1 am ales medicina, că am zis că e greu cu 2 în paralele, mai ales una fiind așa mai grea. Apoi, în anul2, m-am înscris la jurna în Cluj, la taxă (nu puteam fi la 2 facultăți la buget ) și ghici ce, dezamăgire totală! Era o debandadă groaznică acolo. Profii nu veneau la ore, ajungeam la cafele cu colegii, fugeam între facultăți… nu mi-a plăcut. am abandonat. Apoi, am lucrat în presă și fără facultate, uite, am blog, deci se poate. Invers nu mergea, să fiu dentist cu facultate de jurnalism :)))

  4. Ce plesnesc de invidie că, înainte să-și facă programare la unghii, la saloane de parter de bloc, nimeni nu-și pune problema hepatitelor sau a dezinfectanților. De enervare când îmi văd pacientele ferchezuite, cu unghiile îngrijite milimetric și cu dinții lipsă. Pfff, ce m-am aprins.

    • Cris, eu niciodată, dar niciodată nu mi-am făcut manichiură sau pedichiură la salon. Fix din cauza asta! O singură dată le-am lăsat să îmi dea unghiile cu ojă, atât.
      Și mie mi-e ciudă când tot aud, cutare are hepatită C, precis luată de la dentist. Apoi, eu cred că mulți merg mai des la manichiură decât la stomatolog. Să fim serioși!
      Hai că m-am enervat și eu.
      Știi ce zic ăștia la saloane? că ei ”sterilizează” instrumentele cu soluție. Și, dacă arată totul blitze-blank, clienta are impresia că e ok, că doar virusul C se vede cu ochiul liber cum zburdă pe lama forfecuței.
      of of

      • Tequila

        Și eu sunt înfricoșată de posibilitatea transmiterii de Hepatită B, C sau HIV. 🙁

        Merg de ceva ani la pedichiură pentru că am nevoie (fac niște bătături pe sub unghii, în fine) și am văzut că au un aparat cu care sterilizează instrumentarul în fața mea, se pun instrumentele într-un vas din aparat care are niște biluțe și care se încălzesc la mai multe sute de grade.

        Genul acesta:
        http://www.kitunghii.ro/cumpara/sterilizator-ustensile-manichiura-cu-quartz-6194744

        În schimb, la cabinetul stomatologic la care merg de mulți ani, am o doctoriță tare ok, n-am văzut niciodată cum sterilizează ei instrumentarul 🙁 sper din suflet să îl sterilizeze așa cum trebuie.

        • Cabinetele stomatologice sunt obligate să aibă o cameră de sterilizare separată, unde pacientul nu are acces. Sunt sigură că doctorița ta îți poate arăta cum e acolo, dacă îi vei cere acest lucru.
          Iar despre aparatul ăla care costă 79 de lei…hm, nu am ce zice, fiindcă nu îl cunosc. Dar, dacă îți faci astfel de griji, întreabă pedichiurista dacă acceptă să îți lucreze cu forfecuțele și ustensilele tale. Așa, știi că le iei acasă și gata.

          • Tequila

            Mulțumesc pentru răspuns. 🙂
            În ceea ce privește ustensilele pentru pedichiură eu nu am acasă 🙁 pentru că nu mă pricep să le aleg, nu ștu exact ce îmi trebuie. Dar este categoric o variantă de luat în considerare pe viitor. 🙂

    • Amy

      Mi se pare ca ai fost putin cam rea…poate n-ai fost, si mie se pare, dar te-ai exprimat dur! Cine a spus ca nu m-am gandit si la chestia asta? Treaba cu transmiterea bolilor m-a pus serios pe ganduri in momentul in care am aflat ca o prietena foarte buna a luat hepatita, cel mai probabil de la salonul unde-si facea unghiile. Pana atunci, nu ma gandeam ca se poate intampla, dar am deschis ochii si sunt mult mai atenta la tot ce fac, motiv pentru care am ales sa renunt si eu complet la serviciile saloanelor de infrumusetare. Din poseta nu-mi lipseste niciodata dezinfectantul (asta pentru cazul in care ma apuca foame prin oras), iar apa nu beau decat dupa sotul meu. E normal sa-mi fac griji si pentru dentist, nu crezi? Pana la urma, traim in Romania, aici se poate intampla orice!
      Am raspuns, pentru ca mi s-a parut ca faci referire fix la mine.
      O seara buna!

      • nu cred că a făcut referire la tine, chiar deloc. Vorbea de o chestie pe care o vedem frecvent în cabinet: pacientele nu a bani de dinți, dar sunt toate cu unghii false și părul vopsit :))

        • Amy

          Stii care-i faza? Ca nu mentionase nimeni de boli si alte chestii in afara de mine, iar ea s-a luat fix de asta. 🙂
          Poate n-a fost asta intentia, dar na’, m-am simtit vizata.

      • Dacă mie mi se adresează reacția, consider că sunt realistă și îmi pare rău dacă ai luat lucrurile personal. Nu știu despre unghiile tale, nici nu contează, pur și simplu, comentariul meu vizează o realitate din cabinet, dintre prejudecățile relației medic- pacient. E frustrant să încerci „să salvezi un dinte, un zâmbet” (cum zice Miruna) și să te lovești de rezistența și reprioritizările pacientelor, care altfel investesc în ele (și aspectul lor fizic).
        Mie, personal, mi se pare un subiect mult prea delicat treaba cu bolile la dentist, dincolo de etică și cum dorm noaptea, dacă nu iau măsurile necesare, eu îmi sunt prima victimă, nu-i așa? E o generalizare unidirecțională (greșită?), întotdeauna hepatitele se iau de la dentist, niciodată prin alte mijloace de transmitere.
        În altă ordine de idei, sper să-ți găsești medicul în care să ai încredere și cu care să discuți deschis grijile și curiozitățile tale.

  5. Carmen

    Am un amic pe care îl cunosc de când era proaspăt absolvent al facultății de stomatologie. Acum are clinică și este cunoscut. Nu, nu-i bătrân. Pune suflet în tot ce face, lucrează cu pasiune, vorbește cu drag de meserie, pacienți, aparatură, materiale…observ că nu-i trece.
    Miruna, pe tine te-am descoperit la o postare despre spălatul corect pe dinți…

    • Și, ai aplicat ce ai citit? Dinții la control! :)))
      Uite, normal că sunt și excepții. Pot și eu să-ți povestesc de colegi de-ai mei cărora le merge foarte bine, dar și muncesc de le sar capacele. Însă cazurile astea fericite nu-s cei mulți. Nu-s ăia 3-4-900 de copii care termină anual facultatea. De asta vreau să îndemn la realism.

  6. Tequila

    Iar sterilizatorul acela pentru instrumente mani-pedi cred că este așa ieftin pentru că nu are decât o singură funcție: să încălzească biluțele de quartz la mai multe sute de grade.

  7. Am fost si eu asta-toamna la cineva si initial mi-a placut asa ca l-am chemat si pe sotz acolo. Cum el a lucrat o vreme la Bals si a vazut destule pe acolo, desi si fara Bals tot ar fi intrebat de sterilizare. Nu iti spun cat a putut fi doamna doctor de ofuscata. Eu chiar i-am reprosat lui Mihai ca a intrebat-o, ca este firesc sa sterilizeze instrumentarul, dar el a tinut-o sus si tare ca intrebarea lui a fost absolut normala si ca reactia ei a fost foarte ciudata, motiv pentru care m-a invitat sa caut un stomatolog “normal la cap”.

    • Da, cred ca s-a simtit ofensata, a fost ca si cand iti iei nevasta virgina si o verifici in ziua nuntii :))) ce comparatie. Orgoliile medicilor romani pot fi mari, dar asta nu inseamna ca ea nu e un medic bun si tu trebuie sa schimbi dentistul. Ea te-a trimis la altcineva sau dl sot?

  8. Razvan IASI

    Buna! Am vazut ca esti foarte activa aici!Felicitari pentru ceea ce faci,as vrea sa te intreb cum de ai reusit sa pleci in afara ,fara experienta,imediat de pe bancile scolii?Si ce ar trebui sa fac legat de acest realism de care tot zici?Sunt un om muncitor care isi doreste sa ajunga ortodont,am intrat vara asta la stoma, dar influentat de toti cei din jur ca este greu sa iti deschizi cabinet si sa faci pacienti etc.Sunt foarte demoralizat!

    • Răzvan, ți-am scris în privat pe facebook, ai văzut? Te înțeleg perfect. De ce ai dat la stoma? Care au fost motivele? Dacă ele stau în picioare, restul detaliilor se vor pune la punct de la sine. Vezi că ți-am scris acolo cum 😉 Hai, capul sus!

  9. Elena

    Draga Miruna, scrii minunat. Astept cu interes si un articol despre anii de facultate si ce imedimente au aparut,ce experiente interesante au aparut si ce prieteni ti-ai facut? Multi doctori spun ca desi sunt 6 ani, sunt calmul dinaintea furtunii, sunt plini de informatie, uneori obositori, complicati dar si minunati datorita oamenilor si conjucturilor si trec destul de repede. Se merita sa faci dupa facultate chirurgia? E o specializare in plus dar cu ce m-ar ajuta? Multumesc anticipat

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 201 queries in 0.200 s