Cum a fost la Social Media for Parents 2016

13694190_10153555119055806_1060311889_o

S-a terminat şi Social Media for Parents 2016, sper că nu v-am umflat capul pe facebook. Eu am fost cu Tudor şi mama mea, care au stat pe-afară, la aer. Evenimentul a avut loc într-un spaţiu tare frumos, hotel Caro Parc. Vremea a ţinut cu noi, astfel încât copilul meu şi-a petrecut întreaga zi în aer liber, pe terasa de deasupra râului. O să vedeţi în poze.

Pun câteva idei cu care am plecat eu de acolo:

Mihaela Bilic: nu îndopaţi copiii, ei vor cere singuri de mâncare când le va fi foame. Grăsimile sunt importante în alimentaţia unui copil, nu există aşa ceva precum “cură de slăbire” la un copil, e bine să fim foarte atenţi ce relaţie dezvoltă cu mâncarea. Şi, în nici un caz, produse fără grăsimi la copii! Nu ştiu să fi zis ceva senzaţional de nou şi de nemaiauzit, însă e bine să repetăm aceste informaţii din când în când. Stăteam lângă Sofia Frunză pe scaun şi îi spuneam că vreau s-o întreb pe doamna doctor ce părere are despre autodiversificare, când am concluzionat cât e de complicat să-ţi hrăneşti puiul! Eu mai am câteva săptămâni de exclusivitate la sân, apoi să mă vedeţi! Nu am mai apucat s-o întreb, va trebui să-mi găsesc singură răspunsurile.

Oana Moraru: luaţi copiilor papuci cu şireturi! Şi puneţi-i să se lege singuri! Astfel îşi dezvoltă aptitudini manuale. Zicea că e foarte important să nu facem pentru copil lucruri pe care le poate face şi singuri. Mi-a plăcut mult, tocmai în contextul în care noi, ca părinţi, vrem să le oferim totul, dar ei nu au nevoie de totul, iar astfel riscăm să creştem nişte handicapaţi. Ei au nevoie doar de încrederea în ei că pot face lucruri, fiindcă ei chiar le pot. Iar asta se câştigă în primii 6 ani de viaţă.

Oana mai spunea că suntem mult prea preocupaţi să dezvoltăm inteligenţa emoţională a copiilor noştri, uitând că şi cealaltă e la fel de importantă. Să ştie copilul chestii. Să înveţe să numere, dar nu mecanic. Şi povestea de întrebările alea de la mate, unde explici felul în care ai ajuns la soluţie punând întrebări. Cică sunt copii, care se blochează la un moment dat. Pur şi simplu, spun “nu mai ştiu mai departe”. Mai sunt alţii care nu au răbdare să facă lucruri: să potrivească piese, să sorteze pe culori, să facă legături de cauzalitate. Nu e că sunt proşti, doar că nu au un creier antrenat pentru asta. Repet, cică până în 6 ani se poate creşte acest muşchi la “descurcatului” la copil.

Tot ea a explicat cum copiii au nevoie de imagini ale succesului. A povestit despre o fetiţă care nu ştia să citească. Şi profesorul ei i-a arătat o carte groasă şi i-a spus aşa: În 2 luni, vei citi singură toată cartea asta. Tu vei face asta! Tu singură! Se pare că asta e motivaţia, nu o notă bună, nu un premiu la mall. Sentimentul ăla de succes personal e empowering.

Şi a mai zis ceva, de mie mi-au dat lacrimile, să-i spui copilului aşa: Eu nu te las! Orice-ar fi, eu nu te las! Plângi, eu sunt lângă tine, te ridic. O auzeam pe maică-mea spunându-mi exact vorbele astea, pe vremea când eram eu grasă sau mă simţeam aşa (nici acum nu-s vreo slabă, doar că o scuză cât un copil). Mama mi-a spus vorbele astea, fiindcă aşa a simţit ea. Şi în multe alte ocazii, i-am simţit durerea ei pentru mine mai mare decât era durerea mea iniţială. E grozavă mama mea, pe măsură ce trece timpul nu mă mai pot minuna.

Mirela Retegan: nu-i spuneţi copilului “fii cuminte”, ci “fii fericit”! Jucaţi-vă cam tot timpul: în casă, în trafic, la cumpărături. Nu transformaţi timpul petrecut cu copiii în comenzi: trezeşte-te, spală-te pe dinţi, îmbracă-te, mănâncă, dezbracă-te, mănâncă, spală-te pe dinţi, te culcă. Surprindeţi copilul, nu mai fiţi aşa serioşi (de fapt, cred că voia să spună preţioşi 😛 ). Faceţi totul cu bucurie. Şi mai zicea ceva de jocuri de jucat în trafic. Plus, 2 recomandări de filme: Room şi La vita e bella.

Pe Mirela promit să o mai întâlnesc, m-am dus pregătită să îmi placă de ea, dar nu chiar atât de tare 🙂

 

Gaspar Gyorgy: e foarte important să ne străduim să înţelegem DE CE plânge copilul când mergem să îl liniştim. Plânge de foame, de sete, de frig, de teamă, de durere, de ce? Şi este important pentru copil ca noi să încercăm să-l înţelegem dar nu cognitiv, ci cu tot corpul. Astfel, mesajul transmis e că el, copilul contează. La fel şi nevoile lui. Că nu contează doar liniştea noastră de adulţi care-şi doresc un copil cuminte, liniştit, ascultător. Şi să nu confundăm nevoile noastre cu cele ale copiilor. Exemplu: copilul a plâns şi noi am sărit imediat în primele 4 luni, apoi ne-am cam dat seama că nu-i baiul aşa de mare şi-l mai şi lăsăm să plângă…

Apoi a vorbit de ataşament. Foaaarte, foarte frumos a vorbit. Aşezat, coerent, emoţionant. A întrebat că ce credem noi, care e factorul decisiv care determină tipul de ataşament al copilului faţă de părinte? Având în vedere că ataşamentul nu e determinat genetic, de temperament. Răspunsul este sensul pe care părintele îl dă experienţelor sale din copilărie. Şi a încheiat aşa:

13692345_10153555120640806_140623030_o

Sorin Cadar, un tip doxă în homeopatie, de care mama îmi povestise de demult: lăsaţi copiii să fie mucioşi! E normal ca un copil să răcească. Nu fiţi cu şerveţele dezinfectante pe ei. La un moment dat, în pauză, se făcuse un cerc în jurul lui, ca la ceva teatru stradal. Omul vorbea şi toţi îl ascultam cu mâinile la spate.

Apoi, vă mai spun aşa, din ce ţin minte: Ioana, prinţesa urbană, a avut o prezentare cu nişte cifre, a îndemnat mult la scris. Scris, scris şi iar scris. Ioana este un exemplu de bun simţ şi profesionalism, toţi o admiră, toţi o laudă. Şi un exemplu de succes! Maria Coman a spus o chestia tare faină: că ea nu dă sfaturi medicale şi a explicat de ce. Bine punctat. Tily Niculae vorbeşte atâââât de repede, wow! A zis o chestie care m-a pus pe gânduri: că, în ziua în care blogul ei a atins 60mii de vizitatori, l-a rugat pe băiatul de la hosting să-l închidă. Pentru că pur şi simplu nu a vrut să aibă asemenea responsabilitate: 60mii de oameni sunt foarte mulţi. Şi da, am stat pe gânduri şi am apreciat şi mai mult comunitatea asta mică a noastră (deşi mare, nu suntem 60mii pe zi), felul în care am ajuns să vă cunosc: cutare e medic şi are bebeluşă în Germania, cutare e medic cu bebeluş în State, cutare scrie din Sibiu, din Bucureşti, unii îmi aduc gem de căpşune, alţii se împrietenesc cu mine fără interes, lucrurile astea frumoase ale prezentului meu. Plus, oarecum anonimitatea cu care pot ieşi pe stradă cu copilul meu. Bine, asta nu înseamnă că o să scuip seminţe pe stradă, înţelegeţi ce vreau să spun. Ana Maria Mitruş a vorbit despre etică, a ridicat nişte probleme interesante şi ne-a dat o temă de gândire:dacă nu e etic să foloseşti pozele altcuiva, să faci printscreen la un blog, de exemplu, cum e? Părerea mea: poza furată de la altul nu e ok, print screen-ul se acceptă numai şi numai cu menţionarea sursei şi link. Corectaţi-mă dacă greşesc.

13694200_10153555119235806_1764159191_o 13711558_10153555119260806_1822307533_o

În pauza de masă, am intrat live pe facebook cu Alex Negrea, puteţi vedea clipul aici.

live facebook

Apoi, a fost dezbaterea la care am participat şi eu, cu bloggeri şi oameni din agenţii. Dintre bloggeri, 3 erau oameni de televiziune, să vezi acolo dicţie şi antrenament la vorbit 🙂 S-au discutat aspecte importante, cred că cel mai bine las pe alţii să îşi dea cu părerea despre cum a ieşit.

13765851_10157227683630192_906282882126028986_o

credit foto: Monica Jitariuc

Per total, mă bucur că am cunoscut şi revăzut mulţi oameni. Mi-a plăcut mult de tot hotelul Caro Parc şi terasa. Mâncarea a fost caldă şi gustoasă, îngheţata de top (Haagen Dazs), am primit mult detergent Omo, suzete şi o căniţă pentru Tudor de la Nuk (la marele fix, era următoarea chestie pe lista noastră de cumpărături, că biberonul nu-i trebuie), şi cred că e bine să menţionăm şi câţiva dintre partenerii acestui eveniment, ca să mai organizeze Cristi Manafu şi la anul.

Acum vă las, după astăzi îmi e un dor mare de Broscuţul meu, mi-am dat rujul jos şi ghiciţi ce facem? Recuperăm! 😉

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

#smforparents16 live

Articolul următor

Scrisoare către Bianca Drăguşanu

14 Comentarii

  1. Simo

    Multumim pentru relatari!Nu am reusit sa vad foarte mult,din pacate,fiind la serviciu.Culmea,tocmai partea de blogging am prins-o mai mult.
    Felicitari pentru tot ce faci si ce esti!

    0
    • Simo, gasesti inregistratea la postul anterior, in locul video-ului de live. Iti recomand prezentarile din prima parte a zilei. Cred ca ti-ar placea. Nu sunt despre blogging.

      0
  2. Copiii din noile generatii au nevoie sa fie lasati sa-si lege singuri sireturile, dar si sa fie lasati sa dea cu degetul pe o tableta. Ambele deprinderi sunt la fel de importante.

    0
  3. Mihaela

    Multumim pentru inregistrare. Am pierdut cateva teme interesante pe care le voi putea recupera.
    BTW, i-am cunoscut ieri pe voinicul tau si pe mama ta in parculet pe unde m-a tot alergat mandra mea. Ai un bebe taaare cuminte si curios (nu ca n-ai sti asta) si o mama extraordinara, un om bland si echilibrat (la fel, nu-ti spun vreo noutate). Ma bucur ca v-am cunoscut!

    0
    • asemenea 🙂 şi voi aveţi o fetiţă super drăguţă. mi-a povestit mama că prin ea v-aţi cunoscut şi ne-am cunoscut. ce minunaţi sunt copiii!

      0
  4. Sa stii ca si mie mi-a placut ce a zis Mirela Retegan si cred ca juma’ de sala avea ochii umezi. A fost interesant, ai relatat foarte bine tot ce s-a intamplat. Personal, mi-am exprimat succint parerea despre favoriti, dar mi-au placut si Mirela si Oana Moraru – un gen de profesor de a carei gandire ma simt aproape 🙂 E si calaraseanca de-a mea, pe deasupra. Si ultima dezbatere a fost interesanta, am aflat lucruri din culise pe care nu prea le auzi altfel. La intrebarea Ralucai, mi-ar fi placut un raspuns mai clar, desi este evident ca situatia e complexa. Dar macar ceva repere, cat de cat, ne prindeau bine. Si iti multumesc si pentru intrebarea ta, cea care imi era de folos, inteleg ca putem avea si noi bloggerii ceva initiativa in fata agentiilor. Acum stim doua. Ai fost in elementul tau, ca pestele in apa, asa te-am perceput eu. Si foarte naturala si degajata, exact ca la o intalnire in parc cu unul din cititorii tai. Mi-a placut, ma abonez si pe vara urmatoare 🙂

    0
  5. Marlanel

    Vai ce discutii jenante ! Am citit cu interes si frate, aste-s sfaturi pentru retardati, pentru muieri d-alea carora le curge din gura de proaste ce sunt !
    Srios, chiar exista cineva care nu cunoaste ( din bun simt, daca nu din altceva ) notiunile astea elementare ? Eu inteleg ca sunteti interesate sa luati banii fraierilor, da’ macar oferiti-le la schimb niste informatii utile, inteligente, nu frectii la picior de lemn !

    2+
    • Nu ştiu la ce te referi, ce bani, ce noţiuni elementare? ori ai greşit subiectul.

      0
    • Nici eu nu inteleg de ce o persoana educata ca tine foloseste un vocabular dominat de cuvinte la care pana si oamenii de rand au cam renuntat. Pacat de banii dati la evenimentele premium la care ai participat.

      0
  6. Marlanel

    Ba stii foarte bine despre ce vorbesc ( chiar atat de blonda nu cred ca esti ), insa faci pe niznaiul, sub pretext ca publicului nu i s-au cerut bani la intrare !

    1+

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 114 queries in 0.206 s

Inline
Inline