Ţîţa nu-i suzetă?

alaptat

Se pare că foarte multor mame în maternităţi din toată ţara li se atrage atenţia să nu confunde ţîţa cu suzeta. Ce-i cu alăptatul ăsta la cerere şi cu statul toată ziua la sân?! Am auzit medici vorbind aşa, mi-au scris şi mămici pe blog, mi-au povestit şi prietene, toate din experienţă, deci nu poveşti.

Lăsaţi prostiile. Ţineţi copilul la sân atât cât acesta doreşte. În primele 6 luni de viaţă, nu există “răsfăţ”. Există doar grijă. Iubire. Nevoie. Nevoie mare de noi ca mame, de atingerea noastră, de sânul hrănitor. Citeam undeva că bebeluşul nici nu conştientizează la început că sânul nu e al lui. Gândiţi-vă, el vine dintr-un mediu ideal, optimizat până la perfecţie pentru el. Vine dintr-un loc în care nu îi era niciodată foame, frig, sete. Aceste senzaţii năvălesc peste el dintr-o dată, iar noi îi ţinem socotala cât stă la sân?

Ştiu mame (de prematuri mici-mici), care luau copilul şi la baie cu ele, doar-doar să nu rateze pruncul vreo picătură de lapte. Şi n-a luat nimeni nici un microb (nu-mi săriţi acum cu lecţii de igienă) şi nici adult care să mănânce ţîţă n-am văzut…

Bebeluşii sunt foarte diferiţi, mediile în care ei ajung sunt diferite, nevoile lor sunt diferite. Şi la acelaşi bebeluş, într-o zi e într-un fel, în altă zi în alt fel. Lăsaţi prostiile. Ascultaţi-vă instinctul.

Vrei să-l ţii în braţe 16 ore din 24? Ţine-l. Vrei să-l ţii la sân 24 din 24? Ţine-l.

O să-ţi facă sânii praf, mi-a zis şi mie cineva. Lasă, să mi-i facă, şi-oi mai vedea pe urmă. Împreună cu nevoia copilului tău, apare brusc şi nevoia ta ca mamă de a răspunde acelei nevoi. Când ăla mic urlă, ţi se pune un nod în stomac, când urlă peste 20 de secunde, îţi vine să strângi pe cineva de gât. Ai face orice, ORICE, să îl ajuţi. Nou-născuţii nu plâng de răsfăţ, plâng din nişte motive. Cu cât le întâmpinăm nevoile mai repede, cu atât se vor simţi mai în siguranţă şi vor plânge mai puţin. FIindcă mesajul pe care îl transmitem e că sunt în siguranţă, unde hrana şi iubirea sunt imediat după colţ. Sau după un mic miorlăit.

Eram cam necăjită într-o zi că nu apucasem să mulg nici un pic de lapte (dacă nu prinzi momentul să faci ce vrei să faci, se instalează haosul şi pleacă trenul ăla, mda, trebuie multă organizare). În fine, voiam să pregătesc un biberon, doar că băieţelului meu i se făcuse o foame de lup, ceva mai devreme şi ceva mai mare decât de obicei, a golit amândoi sânii şi n-a mai lăsat nimic pentru biberon. Şi mi-a zis mama: ce faci acum, îi ţii socoteala? Doar e dreptul lui!

Ştiu. 2 ţîţe, all you can eat, all inclusive.

imagine via Shutterstock, alăptat

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Pe lângă regulă

Articolul următor

Empowering, la Ladies Brunch by Andressa

17 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    multe mamici nu inteleg ca bebelusul lor vine dintr-un mediu prietenos,unde doar mangaierea lichidului amniotic si bataile inimii mamei ii trezeau simturile.Nou-nascutul este o entitate si mama este singura care ii poate da siguranta, in lumea noua in care a venit!El simte frica,foame si frig!La san primeste TOT!Inclusiv iubirea care insoteste bratele mamei ! Chiar daca mamica nu poate alapta,hraniti-l in brate,nu culcat in patut!Si daruiti-i aceste momente la cerere,nu dupa programe tiparite si stabilite.Iubirea nu poate fi tiparita si stabilita!Ea se hraneste la cerere!Si veti avea un bebelus fericit!

    5+

  2. Carmen

    Ai câteva articole care îmi plac atât de mult încât am de gând să le printez pentru fiică-mea. Blondă, medic și ea ( la Viena a studiat), mamă nu-i deocamdată.

    0

    • Factura pentru reclama mi-o poti trimite prin posta! 🙂 glumesc, ma bucur mult ca nimeresc corzi sensibile, dar stii cum e sfaturile astea de la parinti… :))) fara presiune!

      0

  3. eu am fost si suzeta. Treaba mea 🙂

    0

  4. Cristinik

    nu pot decat sa ma bucur ca eu am avut un medic “sanatos la cap”, care mi-a spus de cand am nascut – “tine-l in brate cat vrea si cat poti! nu se rasfata, nu plange ca stie ca vei veni sa il iei….in bratele tale e tot universul lui!”….si l-am tinut in brate…..muuuult, foarte mult! am avut noroc si de oameni frumosi in jurul meu – nu mi-a spus nimeni, niciodata sa-l las jos ca va plange da’ o sa-i treaca (am auzit, in schimb, aceste povesti la alte prietene-mame)…. insa, chiar daca l-am tinut in brate uneori si 24/24 in primele 3 luni, la 9 luni, in momentul cand a plecat pe picioarele lui….plecat a ramas! :))) i-a placut atat de mult libertatea nou descoperita ca acum mai vine in brate doar cand are el chef….daca vreau sa il tin “cu forta” se zbate si fuge!
    deci, mamici, nu va fie teama! nu vor ramane in bratele noastre toata viata! asa ca tineti-i acum, cat inca mai puteti…..mai tarziu s-ar putea sa vreti, dar sa fie mai greu de prins! (al meu cel putin e foarte “scump” la dulcegarii – doar cand are el chef!)

    3+

    • Nici nu ma pot gandi ca va veni si ziua aia… Il iubesc si stiu ca el e el, o fiinta diferita de mine, dar, pana constientizeaza el asta, profit si profit si profit

      2+

  5. dia

    Cat de frumos ați scris si tu si mama ta! Si ce norocoase sunt proaspetele mămici care ii sunt paciente cu asemenea încurajări!
    In primele saptamâni făceam alăptat de confort ( suzeta!!:))3-4 ore in fiecare seara! Acum, de cand a crescut si nu mai vrea asa mult imi e tare dor de început:)

    2+

    • 🙂 A crescut? :)) dacă acum vorbeşti aşa, să te văd când va avea 18 ani :=))

      1+

      • dia

        Haha, pai da, acum la 12 saptamâni e mare?

        1+

        • eu am văzut o diferenţă foaaarte mare de la 2 la 3 luni, cred că de asta te simţi tu un pic abandonată… timpul trece şi cel petrecut la sân e tot mai puţin. Învaţă să ia repede şi cu forţă ceea ce au nevoie şi gata 🙂 te trezeşti că faci petrecerea de sweet sixteen

          0

          • dia

            Asa e.. Dar se spune ca fiecare vârsta cu frunusetea ei:)

            1+

  6. Eu nu am auzit decat la asistente fara copii, erau vreo doua, ca nu ar fi bine sa tii copilul la san prea mult. Poate or fi inceput sa spuna mai multe acum. In rest, toata lumea mi-a spus ca copilul trebuie sa simta mama, sa simta ca e acolo. Si cum altfel decat tinandu-l la piept?

    0

  7. Eu nu am alaptat. Am incercat in timpul spitalizarii, de cateva ori, dar nu s-a putut face nimic. Asa ca fata a fost prietena lu’ biberon. Am incercat totusi sa compensez faptul ca nu se poate alina la piept, tinand-o in brate de cate ori a dorit (cam toata ziua, ca am fost mereu indragostite una de alta) si pozitionand-o la biberon tot in brate, cat mai aproape de mine. Nu a mancat de la nimeni din brate, desi biberonul se poate tine de oricine.

    Stiu ca alaptatul pentru bebelus nu este doar faza de umplut burta si sper ca am reusit sa compensez prin muuuulta afectiune si muuult ‘brate’.

    Mi-ar fi placut sa fie altfel, dar din pacate nu s-a putut. Aparent copilul nu sufera de lipsa de afectiune, inca suntem foarte legate si cred ca este normal. Este mica si are nevoie in primul rand de mama, iar maica-sa este la dispozitia ei atat timp cat are nevoie.

    1+

    • La cum vorbesti, probabil ca fata a primit mai multa afectiune decat multi dintre cei alaptati. Al meu refuza biberonul de la o vreme. Am aruncat sticlute intregi, de imi venea sa ma urc pe pereti de ciuda.

      0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 201 queries in 0.439 s