De ce scriu

stare Ieri am fost toată ziua supărată. Nu am mai vrut să postez nimic fiindcă am citit un comentariu foarte răutăcios, care m-a indispus exact ca-n articolele alea despre cum facebook provoacă depresii.

Nu vreau să-l caut să-l pun aici din simplu motiv că nu vreau să-l mai citesc încă o dată. Comentariul era publicat de un cont fals de facebook, de către cineva care fie mă cunoaşte, fie îmi citeşte blogul de multă vreme şi au apucat-o spumele din te-miri-ce cauză.

Zicea acolo nişte lucruri despre mine şi bărbatul meu, despre cum “vă spamez” în ultima vreme cu lucruri din viaţa mea personală, despre cum cerşesc like-uri de când sunt în România şi alte cele.

H. a zis că haterii sunt întotdeauna un semn că mergi în direcţia care trebuie.

Oameni buni, scrisul e pentru sufletul meu. Mai ales cine mă cunoaşte sau mai citeşte pe aici din când în când ştie asta. Cât am fost în Anglia, am scris mai rar. Habar nu am de ce. Nu mai simţeam la fel ca înainte. Veneam acasă după 8 ore de muncă, nu de stat pe facebook. Vedeam oameni cu dureri, cu probleme, nu numai dentare, şi vedeam mulţi. Munceam cu mâinile şi cu capul de-mi săreau capacele, vorba vine. Poezia se derula în capul meu, nu mai era timp de transcris niciunde. Dar asta nu le mai ştie nimeni în detaliu, fiindcă e treaba mea.

De când m-am întors în România, m-am reapucat de scris. Nu din dorinţa de a spama pe nimeni cu viaţa mea personală, cum am fost acuzată. Nici din plictiseală. (Cine are bebeluş poate înţelege. ) Nici ca să-mi cresc self esteem-ul, am încheiat citatul. Self esteem-ul meu, ca paranteză pentru cei care-şi fac griji, e destul de bun aşa. Tocmai am împlinit 30 de ani, am o carieră frumoasă şi o familie şi mai frumoasă. Suntem sănătoşi, frumoşi şi deştepţi, deci mă laşi cu self esteem-ul ăsta?!

M-am reapucat de scris, fiindcă în România sunt vie. Fiindcă aici altfel respir, simt şi gândesc. Doar comentariile de genul ăsta mă mai pun la pământ în unele zile. Nu fiţi răi gratuit aşa, nu cred că v-am greşit cu nimic. Ba cred că v-am distrat cu spam-ul meu destul de bine şi fără a vă cere nimic în schimb. Dacă am primit un like, credeţi că m-am îmbogăţit? Că mi-am făcut vile din el? Că am sărbătorit cu şampanie?

În acest articol voi invita pe toţi cei care se simt deranjaţi de revenirea mea online să dea unfollow, unlike, block, ce ştiu ei că funcţionează. Profilului meu, paginii blondelor. Şi îi rog ca, în viitor, să mă ocolească mai bine. Nu e intenţia mea să deranjez. Atâta vreme cât ne ignorăm, putem funcţiona minunat în paralel. Eu promit să nu mor de oftică fără un like de la ei.

Mulţumesc soţului care m-a remontat cum doar el ştie, cum a făcut-o de multe alte ori. Mai mulţumesc celor care mi-au trimis mesaje în care îmi spuneau că se bucură că am revenit. Acasă şi pe blog. Şi celor care aţi fost până acum aici, cu like-uri sau comentarii, aprobatoare sau ba, dar întotdeauna civilizate şi niciodată răutăcioase. V-am citit mult din urmă. Astăzi m-aţi remontat şi voi, fără să fi vorbit măcar cu mine.

aripi

imagini via Shutterstock, smileyface, aripi

Articolul anterior

De ce facem copii şi apoi ne plângem că e greu

Articolul următor

Omul-muscă şi omul-albină

71 Comentarii

  1. Bună blondo! Citesc blogul tău cu mare plăcere, am citit și articolul respectiv și am dat și eu peste comentariul acela foarte răutăcios despre care vorbești. Chiar dacă nu mă privea pe mine personal, m-a indispus teribil, toată ziua m-am gândit de ce spun unii oameni astfel de lucruri, de ce țin morțiș să o facă în mod public și de unde atâta ură… Am scris și eu ceva după ce am citit comentariul, dacă ai vreme și chef să citești – e vorba de ultima postare.

  2. Cris

    Am citit si eu acel comentariu. Si m-a dezamagit cat de usor le place unor oameni sa judece si sa creada ca detin adevarul suprem. Nu reflecta decat tipul de caracter pe care il are acea persoana. Te rog sa nu pui la suflet, mai ales acum, ca mama, e foarte usor sa fii impresionata si sa te afecteze comentariile negative. Nu iti comentez des, dar acum simt nevoia sa iti spun ca stiu cum e sa fii plecat, stiu cum e ca unii din cei de acasa sa judece limitat si rautacios.
    Iti doresc mult success, sunteti o familie foarte frumoasa si oamenii buni te vad asa cum esti tu cu adevarat si iti sunt alaturi indiferent de situatie. Restul nu conteaza.

  3. Te citesc de vreo 6 ani. You do good! Poate te ajută ceva ce mi-a zis și mie cineva când îmi puneam probleme despre hate-ul gratuit și nejustificat al unora: nici pe Dumnezeu nu îl plac toți oamenii. 🙂 Treaba lor.

  4. Am vazut si eu comentariul respectiv si, desi nu ma viza, m-am enervat. Am patit-o si eu sa mi se arunce chestii in fata dupa diverse statusuri pe facebook dar am ajuns la concluzia ca oamenii frustrati au nevoie de supape. Si daca my boring life le ofera said supape, e trist. Trist pentru ei. So am ajuns la concluzia ca poate chiar ii ajut (ergo good points with karma) and I let them be. Nivelul stresului a scauzt considerabil din momentul acestei realizari memorabile 🙂

  5. serghei

    Eu nici nu stiam ești din nou în România. Asa de tare m.ai spamat. Bine ai revenit!

  6. Eu te-am descoperit de cateva zile. Si ma bucur tare ca am facut-o 🙂

  7. Ciupercutza

    Pe vremea cand scriam si eu, tin minte ca nu conta ca am 100 de comentarii pozitive. Unul singur negativ ma demoraliza toata ziua.

    Si apoi, nimic nu enerveaza mai tare decat binele altuia :)) Cum adica sa ai de toate – si familie, si cariera si sa mai arati si bine dupa nastere… Pfff, esti de groaza! 🙂

    Te pup!

  8. Camelia

    Draga Miruna, desi iti urmaresc blogul si pagina de facebook de mult timp e prima oara cand cand las un comentariu. Blogul tau m-a atras pentru ca mi-a placut mereu modul in care ne-ai impartasit pataniile si emotiile traite de-a lungul timpului. Nu renunta la optimismul tau, si nu lasa parerile oamenilor sa te afecteze. Bucura-te de omuletul tau iubit, de familie si de lucrurile care te fac fericita. Am sa urmaresc in continuare cu placere blogul tau. Te pupa un invatacel stomatolog. :*

  9. Cred ca atunci cand scrii asa, pe site-ul tau cu acces gratuit, oamenii incep sa creada ca e un serviciu public. Asa cum te astepti sa vina politia cand o suni, asa vrei sa te distreze si Blonda cand intri la ea. Si daca ea nu scrie ce ai chef, o certi. “Pai ce facem noi aici?! Ne concentram si noi un pic? Alo, ia scrie tu despre salvarea balenelor, ca eu despre asta am chef sa citesc. Nu mai bate tu campii ca esti angajata mea si trebuie sa ma asculti.”
    Eu nu am citit comentariul ala dar imi imaginez ca am citit sute ca el la mine pe blog de-a lungul anilor. Si pe mine m-au afectat. Acum deja e mult mai subtire. Asa cum mie nu-mi plac micii, altora nu le place de mine sau de blogul meu. So what?!
    Vei mai citi comentarii jignitoare din pacate, la fel cum probabil vei auzi si injuraturi in trafic. Asta e educatia unora.

    • am vrut să ţi-l arăt ieri, să îmi zici vreo două ca să-mi treacă, ştiam că ai vorbele la tine. Apoi, am zis să abandonez şi să nu mă mai gândesc deloc. Apoi n-am reuşit şi a ieşit asta. Crezi că la mine e prima dată? Doar că nu s-a mai întâmplat de mult. I lost my touch. Dar na, se pare că nu pentru multă vreme.

      • Iti piere cheful, asa e. N-ai cum altfel.
        Inca trebuie sa apreciezi efortul: pe vremuri oricine scrie un nume fictiv si mai lasa o injuratura pe undeva, astazi insa oamenii creeaza profiluri false, se agita. E de apreciat! :)))

  10. Fatah, ia mai lasa-i in durerea lor.

    Am 14 ani de online, mi-am luat ‘carne’ cat pentru o viata, nus’ de ce mai merg la magazin sa iau, ca teoretic suntem acoperiti macar pe 20 de ani. Si culmea, nici nu sunt un influencer sau te miri ce, sa zici ca e vreun motiv sa stau in gatul unora.

    Vorbele (chiar dureroase) trec.

    Daca mi-ar zice barbatu-miu sau cineva de care-mi pasa ca-s asa si pe dincolo, chiar as sta sa reflectez un pic la mine si la conduita mea.

    Dar, daca vine x,y, sau z de undeva din neant sa ma judece, desi nu ne-am vazut la culoarea ochilor macar 2 minute, ma doare .. nici acolo.

    Cu timpul inveti sa ai un obraz mai gros 😀

    Oricum, pentru fiecare ‘fan’ din asta suparat, vei gasi altii, pentru ca oamenii se schimba, ideile se schimba, vietile noastre evolueaza (vreau sa cred).

    Si eu am pierdut o groaza de cititori care doreau sa scriu despre x sau y chestie, dar am castigat alta droaie de oameni noi, interesati de ce ma intereseaza pe mine acum.

    Tu scrie si te bucura de ce ti-a dat viata.

    PS: de cand cu redesignul de site pana si eu vin aici zilnic. Arata bine bloaga, scrii bine, noi sa fim sanatoase

    • Tu, Ramona, tu eşti exemplul de om raţional, care apreciază şi savurează o dezbatere faină pe bloguri. Mie îmi place mult când zici chestii care-s altfel decât le-am zis unul sau altul, şi mai îmi place când scrii de Nadia, fiindcă e partea ta de poezie printre toate online-urile astea încărnate :))
      îmi fac şi eu obrazul gros, mulţumesc de vizite şi de aprecieri. E important mai ales când vine din partea unui om avizat.

      • Draga mea, iar ma magulesti si-mi place 🙂

        Eu ador dezbaterile. Cinstite si respectuase. Nu trebuie sa vedem treaba in acelasi mod, e imposibil. Unele valori la care tii tu poate mie mi se par mai putin importante, avem in unele cazuri experiente diferite etc.

        Dar este important sa ne pastram calmul si bunul simt.

        Chiar daca se mai intampla sa cugetam altfel, experientele noastre au valoare si putem invata ceva.

        Eu de pilda am luat de la Printesa ideea ca nu lovesti copilul. Ever. La inceput, cand eram doar gravida, vorbeam cu barbatu’ ca, daca chiar sare a mica iapa, cand o fi mai mare (e idiot sa lovesti un copil de cateva luni), poate ii mai dam o palmuta.

        Si uite ca mi-am schimbat COMPLET optica, desi eu am mai primit una peste dos de la ai mei (extrem de rar) si probabil mai multe in perioada de stat in grija ‘statului’. Deci am o doza de agresivitate pe care nu ti-o doresti sa o vezi si cu care am luptat ani buni.

        Dar uite ca Ioana mi-a scos gargaunii din cap pur si simplu prin niste argumente de bun simt si niste titluri de carti pe care le-am si citit.

        Nadia are 2 ani si juma’ acus, este o dracovenie de copil (ca orice copil sanatos pana la urma) si, desi imi mai face franjuri neuronii si asa chinuiti, inca nu s-a ales cu corectii.

        Si realizez ca, desi multi parinti in jurul meu mai palmuiesc, ar fi oricum inutil, nu ar aduce nimic bun.

        Sunt si chestii cu care probabil nu rezonez atat de mult, dar nu sunt multe si oricum dezbaterile in cauza m-au ajutat sa-mi inteleg si mai bine punctul de vedere.

        Revenind la problema in cauza, scrie cu dragoste, scrie ca terapie dupa o zi grea, scrie de bucurie, scrie, ca scrii bine. 🙂

  11. Mama lui Matei

    Buna, Miruna! Te-am intalnit o singura data acum 8 ani, cred. Daca nu m-a lasat memoria, inca de pe atunci scriai si te urmaream cu foarte mare drag si placere. Abia asteptam sa mai scrii ceva. Ca si acum, de altfel. Pe langa caracterul amuzant si educativ al multora dintre articolele tale, blog-ul tau este si o foarte buna sursa de informare. Te apreciez foarte mult, ma bucur ca ai o familie si o viata minunate! Prin urmare, nu te intrista din cauza unor persoane care nici nu se pot compara cu tine din multe puncte de vedere. Asa ca… tine-o tot asa! 🙂

  12. draga mea tiza, te rog nu-ti face sange rau, nu te demoraliza si nu-i lasa sa te supere. H are dreptate, haterii sunt semn ca esti pe drumul cel bun. Te citesc si te urmaresc si pe FB (pe mutzeste, asa) de cand te cunosc, nu stiu cum ar putea cineva considera spam ceea ce postezi tu. Deci spor la scris si welcome back!

  13. Blonda draga, tu scrii din suflet si cu fericire si placere (sau asta vaz eu), si e contagios si imi place asa in fericirea ta radianta.
    Ai devenit publica, asa ca sa te mai astepti la rautati! ca oamenii (nefericiti) sa atace ceea ce scrii sau ce ai facut, indirect sa te atace pe tine. Si eu am patit-o dar am ales sa ignor si sa sterg comentariul 😀 (dar nu l-am uitat 😀 ).

    Noi te iubim, stii?

  14. Laura

    Eu ce pot sa iti spun este ca eu abea am asteptat sa te reapuci de scris ca imi lipseau textele tale! Am asteptat cu totii cuminti sa iesi cat de cat din babymoon ca sa ne spamezi cu articole! Scrii frumos asa ca nu te opri! Si sa stii ca H. are dreptate, atunci cand apar haterii inseamna ca faci o diferenta 😉
    Te imbratisez cu drag si astept sa ma mai spamezi cu texte faine! :*

  15. Good vibes to the sweetest <3

  16. Andreea P

    Blondo, tu n-ai treaba?! Cainii latra, caravana trece. Pune mana si scrie ca are cine te citi.
    Hai, pune-te pe scris ca amu mi-s femeie maritata, stau la cratita, pe FB si pe bloguri :))) da-mi activitate :))

  17. Eu ma ofer sa “filtrez” hater-ii pe alte bloguri :). Hater-ul altuia il tolerez mai bine decat hater-ul de la mine.

  18. Ale

    Stii vorba aia …. haters gonna hate… nu ai ce sa le faci! Unii doar atat pot! rautatea este foarte usor de imprastiat
    Te citesc de pe vremea cand ne povesteai “ce-si doresc femeile”si de fiecare data revin cu drag pe blogul tau!
    Nu am scris niciodata comentarii, dar de data asta nu m-am putut abtine!
    Nu te lasa afectata de rautati! Aminteste-ti de noi ceilalti, cei care te citesc cu drag si care se bucura alaturi de tine de clipele frumoase pe care le traiesti!
    Si eu urmeaza sa fiu mamica de baiat peste cateva luni si marturisesc ca sfaturile date de tine in ultimele post-uri au fost mai mult decat lamuritoare pentru minunea ce urmeaza sa mi se intample!
    Iti doresc multa fericire alaturi de familia ta minunata!

    • Felicităăăăări!!! Asta e minunea şi bucuria! Mulţumesc că mi-ai scris cu încurajări.
      Şi, dacă ai de gând să alăptezi, pregăteşte sfârcurile! O să mă pomeneşti când va fi cazul 😛

  19. Greta

    Am văzut și eu comentariul ăla, într-o publicație care preluase povestea reîntoarcerii voastre. O porcărie, într-adevăr. Dacă nu ești de acord cu un om, i-o poți spune altfel.
    Comentariul definește p-aia care l-a scris.
    Cred că gustul a fost tare amar, dar uite câtă lume te are la suflet 🙂 Și mie-mi ești dragă, deși periodic intru în Spam la tine dacă las link :)))

    • mda, nu ştiu de ce se întâmplă asta cu spam-ul, şi acum îmi apare ceva foarte dubios la IP
      cât despre chestia cu definirea, fix asta mi-a zis mama acum câteva minute la telefon. Cică ea văzuse comentariul de câteva zile, dar nu mi-a zis nimic, crezând că-s fată deşteaptă şi-l ignor. Doar că eu, de fapt, nu îl văzusem, că am avut o săptămână cu multe evenimente…

  20. Simona

    Sunt acri strugurii, draga Miruna 🙂

  21. anda

    De ce te afecteaza un sigur comentariu rautacios, cand este atata lume care te citeste, isi spune parerea in comentarii, etc; Ia in seama traficul si aspectele pozitive; si bucura-te de “hateri”, cred ca vin la pachet odata cu cresterea vizibilitatii. Peste tot exista oameni de genul ei…

    • Ai perfectă dreptate, şi eu ţi-aş spune ţie aceeaşi chestie. Doar că na, altfel se simte răutatea când e îndreptată asupra ta, e nedrept, ştiu.

  22. Mia

    Nici nu mai stiu cand am descoperit blogul tau, dar e unul dintre blogurile pe care le vizitez zilnic si imi face placere sa le citesc. Povestea noastra e asemanatoare cu a voastra si gandul intoarcerii il avem in minte, doar ca mai asteptam un pic.
    Suntem tot in regat, York, deci eram aproape 🙂
    Asadar, scrie si nu baga in seama rautatile fara sens.

    • Haideţi, dragilor, facem gaşcă de patrioţi acasă! Aşa începe totul, cu un gând. Deşi e frumos în York, aveţi şi outlet acolo :)))

  23. anda

    probabil si eu as face la fel; cred ca asa suntem construiti cand ne vb cineva asa urat, ne afecteaza si uitam de cate ori a zis lumea ca ne aprecieaza; eu ma bucur ca scrii ca asa aflu si eu despre sistemul medical care nu-mi este familiar si despre faptul ca faci paralele RO/UK;

  24. Claudia

    Nici nu mai știu când am citit primul tău articol. Eram în liceu, ceea ce înseamnă de mult. Pe vremea aia mă gândeam ce blondă mișto e tipa asta de visează la un H necunoscut nouă, cititorilor. Cum s-ar zice erai prințesa ce visa la prinț. De atunci, pe cuvânt de onoare, nu am ratat niciun articol. Acum voi fi răutăcioasă, dar cred că acum un an, doi, când postai un articol, intram o mână de oameni pe blog. Gen 50? Habar nu am. Ce vreau să spun e că atunci mă simțeam specială și egoistă. Prințesa blondă și poveștile ei cu prințul său erau parcă doar pentru mine. Eram fericită așa egoistă.
    Apoi ai revenit acasă. Specială nu mă mai simt, dar foarte fericită pentru blonda mea preferată din online. Că e citită și că revine pe val. Mai ales că – deși sentimentul nu are cum să fie reciproc – eu mă simt puțin șmecheră. Câtă lume poate spune că te citește de lumea și pământul? Cum s-ar spune sunt un cititor VIP. So don’t mess with blonde, people! 🙂

    • hehe, 50 spui? câtă generozitate! păi dacă nu mai scriam, la ce să intre lumea pe blog? e normal că se pierde mult din trafic. ce simt eu că am pierdut destul de mult cu pauza asta e interacţiunea în comentarii. parcă lumea se mişcă mai greu (bine, nu când e situaţie de urgenţă ca asta) , şi din cauza facebook-ului, că dai un like şi simţi că ai zis ceva.

      din liceu??? nici un articol. uau. mama are concurenţă.

  25. Nu te mai lăsa afectata de comentarii răutăcioase. Te citesc de mult timp și chiar dacă ai avut o pauză bună… am ales să mă întorc aici și să-ți citesc articolele alea foarte, foarte vechi. Cârcotași vor mai exista și de acum încolo, dar tu ești o blondă adevărată și nu o să-i bagi în seamă. Apreciez cum gândești lucrurile și am învățat multe chestii noi de pe blogul ăsta. Nu prea sunt eu genul de om ce lasă comentarii, dar să știi că îmi ești dragă și uneori chiar învăț mai mult decât credeam din articolele tale. Pupici, și totuși nu mai băga în seamă frustrările altora. Bine ai revenit, eu voi fi mereu în zonă.

    • mă bucur că ai aflat chestii noi. Să știi că la articolele vechi sunt și multe comentarii foarte interesante, lumea avea altfel chef de interacționat decât acum. Uneori erau comentariile muuult mai interesante și informative decât articolele mele. Tocmai fiindcă cititorii mei sunt oameni deștepți.

  26. dia

    Scrie, scrie, ca mie imi place mult:) si răutăcioși o sa fie mereu dar ii ignoram!!

  27. Madalina Randasu

    Doamne, Miruna, cum sa lasi asa un lucru negativ sa te afecteze…eu nu am citit nici un comentariu rautacios si nici nu vreau…insa iti scriu pentru a iti transmite un gand bun si o incurajare maaaaareee!!!! Tu scrii din si pentru bucurie chiar si atunci cand subiectul e poate trist…Adu-ti aminte de asta si ignora nimicniciile…

  28. Claudiu

    Buna Miruna,
    Eu sincer te urmaresc cand am timp. Poate nu sunt mereu de aceasi parere cu ce scri, dar nu cred ca ar fi un motiv sa fiu rautacios. Abea acum am aflat ca ai fost in Anglia si te-ai intors acasa. Eu am ramas, si e interesant sa vad parerea cuiva care a trecut prin acelasi lucru.
    Sincer sa fiu, ai incredere in tine si fa ceea ce iti place…
    Sanatate familiei ?

  29. Metallicat

    Si eu te citesc (va citesc, ca sunteti o mana de fete pe alese) de ani de zile, dar comentez rar spre deloc. Filozofia mea cu privire la hateri d’astia verzi: cainii latra, ursul merge, si daca e agitatia prea mare, le mai trage asa lejer cate un sut in c*r. Nu merita sa te intristezi nici doua secunde.

  30. Carmencita

    De cand astept sa te reapuci de scris….
    E plina lumea de rautati si rautaciosi. Ai talent si ai ce povesti, asa ca …… spor la scris, copila mama blonda!

  31. Nu stiu cum am ratat postarea aceasta, dar pot sa iti spun atat: haterii sunt semn bun! 😀 Inseamna ca esti suficient de relevanta pentru ca o musca sa stea sa iti scrie. E normal ca te-ai necajit, dar daca nu ai mai avut hateri pana acum, acesta e un moment de sarbatorit :))) Sampanie? Macar Roby Bubble sau cum ii zice celei de copii?

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 279 queries in 0.507 s