Lunea de după alegeri

dezamagire

După alegerile de duminică, am văzut 2 oameni care declarau pe facebook că pleacă din ţară. Că s-au săturat. Doi. Copii buni, oameni activi, cu familie şi joburi decent plătite. Cu o viaţă socială aici. Oameni pe care ţara asta nu-şi permite să-i piardă, credeţi-mă. Şi ăştia-s doar dintre prietenii mei, poate aveţi şi dumneavoastră unii cu astfel de gânduri.

Andreea Burlacu povestea ieri cum au trimis-o la plimbare de la o secţie la alta. Bătaie de joc:

vot 2016

Suntem o ţară de penibili.

Tot ieri, o altă prietenă (mămică de bebeluş şi ea) îmi povestea peripeţiile ei cu căruciorul prin Bucureşti. Şi prin magazin de bebeluşi din Bucureşti, de genul: maşini parcate pe trotuar de nu ai pe unde face slalom, minus 10 grade în magazin DE BEBELUŞI,  fără acces pentru cărucioare, adică fără rampă. În magazin pentru bebeluşi, da? Bodyguard-ul a fost totuşi foarte amabil şi s-a oferit să aibă el grijă de copil până ea face cumpărături. Probabil alăptatul e în fişa postului său! (În Mothercare-ul din centrul Sheffield-ului era şi o toaletă mare, cu loc de schimbat bebeluşii şi, separat, un spaţiu cu băncuţă pentru alăptat. Aveau lift şi scări rulante, fiindcă în magazine din astea merg foarte des -imaginaţi-vă!- femei gravide şi foarte gravide, mămici cu 1,2 sau 3 copii, în cărucior sau nu.)

Săptămâna trecută, mă dau peste cap să aflu ce staţii de metrou au acces pentru cărucioare. Această informaţie nu există nicăieri pe internet. Sau nu am găsit-o eu. Apoi, am zis ok, nu merg cu metroul (trebuia să ajung la Cabina Fericirii Zoot din Cişmigiu), iau autobuzul că măcar scap de nişte variabile din start. Doar că autobuzul meu mă lăsa pe partea cu teatrul naţional, de unde ar fi trebuit să traversez- altă necunoscută. Pe unde?, există rampe?, există lift?, mă ajută cineva? Până la urmă, a venit soţul şi am luat maşina, ca să mergem la sigur, vorba ceea. Am parcat la Universitate, în subteran, ca nişte civilizaţi ce suntem. E drept că dai un ban cinstit, dar ştii că merită. Mda, asta până când m-am trezit că ia bărbatu-meu căruciorul în spinare, fiindcă, ghici ce, ciuciu lift! Ori nu l-am văzut noi. Şi scările sunt lungi cât o zi de post, rampa doar pentru maşini, o distracţie, ce mai… data viitoare, evident că mă parchez pe sus pe undeva, poate chiar şi pe trecere de pieton, că am văzut că se poartă.

Dacă sunt dezamăgită, nici nu mai ştiu. Dacă mă întreb ce caut din nou în ţara asta, probabil. Nu mă aşteptam să fie numai lapte şi miere, dar nici să mai voteze cineva PSD-ul în anul 2016. Sincer acuma, două palme, ne revenim şi noi?! Însă, exact cum mai demult visam să ne repatriem în România, zilele astea m-am auzit de câteva ori spunând : dacă nu ne place, ştii ce putem face…

imagine via Shutterstock, dezamăgire

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Ce nu se spune despre avantajul alăptării…pentru mamă

Articolul următor

Naşterea, în UK

38 Comentarii

  1. Greta

    Am citit textul ăsta.
    http://www.sereniti.ro/va-doresc-o-viata-minunata-romania/

    Și mi-am zis că pentru nimic în lume nu-mi mai doresc să mă-ntorc în România. Între dorul de niște oameni, care se poate ostoi cu vizite periodice (că vorba aia, nu am emigrat în Australia) și riscul de-a îmi face nervii ferfeniță în demersuri precum cel descris în articol sau în everyday life-uri de genul celor pe care le trăiești și tu, prefer la orice oră prima variantă. Liniștea unui trai într-o țară normală îmi pare de neprețuit.

    • Greta, noi ne aşteptam la toate căcaturile astea. Doar nu sunt noutăţi. Doar că altfel le percepi după ce-ai stat o vreme-n altă lume.
      Textul ăla e grozav, mi-a crescut tensiunea citind.

      La noi, consolarea e că ne putem întoarce oricând. Sper să nu ajung la capătul răbdării şi să mă reacomodez cât mai uşor. Plus, să încep să câştig nişte bani, iar asta cam rapid aşa, că altfel intru-n depresie.
      Până atunci, mă tratez bilunar cu vizite la Sibiu. Îmi iau porţia de iubire, de bunici şi cele mai bune prăjituri din lume.

      • Lilia

        nu stiu ce sa zic copila blonda. S-ar putea ca peste ani copilului tau sa ii para rau ca nu a crescut in alt mediu…desi a avut sansa.

        • m-am gândit şi eu la asta, să ştii. Pe de altă parte, nici să crească alături de 2 părinţi frustraţi nu cred că ar fi bine. el e cetăţean britanic, poate merge cam oriunde în lume.

  2. In Galați, unele rampele de acces dau direct în… perete sau sunt prea înguste sau prea abrupte. Cu un copil și un cărucior te mai descurci, dar cu un adult cu handicap…sigur nu. Nu mai zic de autobuze.
    Psd-ul a ieșit și la Galați…

    • Mie cineva mi-a zis, cand intrebam de pasajul de la Universitate, lasa, precis te ajuta cineva, asa se intampla tot timpul! Pai cred, dar nu ar trebui sa fie asa.

  3. doina

    Ooooo, subiectul meu preferat, lifturile de la metrou. Intr-o iarna nu functionau ca cica lifturile sint in grija altei firme care nu stiu ce nu platise la metrorex. Waaaaaaaaat? Asa m-am chinuit cu doi pe linga si unul in carut cam o luna cred…..cit despre alegeri…nu mai zic nimic.

    • Doina, ai idee la ce staţii de metrou există lift? pe google am găsit doar ştiri despre proiect, că VOR PUNE lifturi, dar nu şi că au pus lifturi… şi nu aş vrea să mă lansez într-o aventură cu căruciorul, rămân de izbelişte pe vreundeva prin subteran..

      • doina

        Eu stiu de dristor1, timpuri noi, victoriei, izvor, iancului, titan, nu mai stiu la unirii exact cum sint la schimbat magistralele (de la 1 la 2) dar sint sigur, de restul nu sint sigura ….ca un mic sfat mergi cu puiul in marsupiu prima data si vezi exact unde sint lifturi la statiile care te intereseaza sau mai sint . Dar stai asa!!! Da cautare harta metrou bucuresti si iti apare harta cu tot cu statiile cu lifturi!

      • si la Big berceni este lift la metrou.

  4. Claudia

    Asta am patit si eu cand plecand din Anglia cu un copil de 4 luni(atunci) eram obisnuita cu rampe de acces peste tot, cat si in magazine. Surpriza in Ro m am enervat la fiecare 10 minute, ce sa mai zic ca sunt magazine la etaj fara acces pt carucioare. Ma gandesc la bietii oameni cu dizabilitati.
    ?

    • În România, nu îi vezi pe cei cu dizabilităţi. Nu-s nicăieri, nici în parc, nici pe stradă, nici la mall. Iar asta nu fiindcă ei nu există, ohoo, har Domnului, sunt mulţi. Ci fiindcă nu au cum. Pur şi simplu nu au cum să-şi părăsească locuinţa. Nici măcar cu însoţitor. Eventual doar cu Superman, să-i zboare unde vor să ajungă.

      • in Romania mai sunt 20 de mii de persoane cu handicap in centre speciale. Vechile case de copii sau scoli ajutatoare au devenit case de handicapati unde copiii alta data abandonati, traiesc in continuare. Acum li se zice “centre de recuperare si reintegrare”. Doar li se zice, din ele nu iese nimeni recuperat, nu se face nimic pentru integrare si recuperare.
        Unii sunt sedati, altii pur si simplu zac acolo. Voluntarii intra si pleaca plangand.

  5. Claudia

    Da ai dreptate, aici in Anglia ii vezi peste tot, la cafenele, in puburi, in magazine. Clar sunt multe lucruri care ar trebui sa le adoptam din alte tari.

  6. Larisa

    Parcarea pe trecerea de pietoni e foarte populara in ultima vreme. Saptamana trecuta, tot la Universitate, pe Academiei, eu cu o sacosa imensa incerc sa traversez pe trecere. Din fata, tot pe trecere, venea o masina. Ii spun fetei de la volan ca incerc si eu sa traversez, daca imi permite. La care ea – eu aici parchez, ca n-am unde si nu ma mai deranjez sa caut. Asa ca treci mai repede…
    Imi venea sa ii dau cu ceva in cap sau sa ma asez pe trecere, dar erau o multime de “parcagii” si imi era teama sa nu imi iau eu ceva in cap ca le enervez clientii…
    In ultima vreme parca si eu as vrea sa emigrez…

    • Noi am traversat pe langa masini care circulau, fiindca efectiv nu aveam loc pe trecere. Si eram cu caruciorul! Un vis.
      Deci asa e mai nou, nu ai unde parca, iti faci propriul loc oriunde

  7. tematic: poate nu o iesit cine voiai la alegeri, dar putem sa schimbam ceva, Nu doar printr-un vot! ci prin activitate sociala zilnica. Pentru ca primaria (si alte institutii) e reprezentata nu doar de primar (sef) ci si de angajati.
    Asadar, va rog ca la fiecare remarca sa dati email/reclamatii. Sesizat presa. Scris. Cerut actiune.

    Lucrurile merg asa cum merg nu din cauza votului, ci din cauza indiferentei. Si lipsa persoanelor la vot arata aceasta indiferenta. (bine, pt mine arata si ca persoanele nu sunt acasa, probabil mutate, fie cu job – in afara, fie in alte parti, iar directia persoanelor de la politie mentine procedurile greoaie TOCMAI pt ca sistemul merge bine asa pt loc de coruptie si frauda).

    • Uite, eu as incepe cu rahatii de la mine de la bloc. Ma refer la proprietarii cainilor care nu strang. Nu stiu daca e unul sau sunt mai multi, cert e ca cineva (probabil femeia de serviciu) ii tot curata si ei tot apar. E suficient sa fie unul nesimtit, ca se umple locul. Cainii fac caca aproxi in acelasi loc, sa vezi cum e de distractiv sa faci slalom cu caruciorul.
      Apoi, m-as lua de masinile abandonate. Am citi ca exista o aplicatie, civic alert, nu am folosit-o inca.

      • sorina

        confirm ca civic alert functioneaza si pentru masini abandonate. noi am iesit la vanatoare de masini abandonate prin jurul blocului si primele sesizari facute s-au solutionat – masinile au disparut in aprox 2 luni. intre timp am mai adaugat si alte sesizari…

      • la rahati eu dau pungute. Le-as da si cate o sfoara sa lege cainele :))

      • Civic Alert recomand si eu. Nu am folosit personal dar prietenii mi-au spus ca a fost eficace la masinile abandonate cu anii, la gropi/copaci cazuti, dar si la reclamatii contra persoanelor din primarii/administratie. Se schimba ceva!
        Deci do it!

      • Ina

        Eu i-am atras atentia unuia, daca era domn strangea dupa cainele lui, si am ramas eu cu tensiunea marita si el plecand bine merci, mai erau si cu copilul in manduca. Exista legislatie in acest sens, dar cine sa o aplice!

  8. aurash

    scuze ca ma bag si eu, barbat si tata fiind, de ce te complici mereu cu caruciorul ? noi, adica nevasta a avut un stergar de-ala lung si a purtat cat s-a putut copilul in ala, pe burta cum s-ar zice. ai libertate aproape totala, copilul simte inima mamei…la drumuri relativ scurte e perfect….parerea mea…

    • E ideal, doar ca se incinge copilul acolo ca naiba pe vremea asta. Avem si noi, imi place mult de tot sa il port. Inca e prea mic sa iau un alt sistem de purtare si stergarul ala il sufoca.
      Pe de alta parte, asta nu e argument, stii? Normalitatea e sa existe rampe si lifturi de acces pentru persoane cu dizabilitati… Lor le e imposibil sa se deplaseze prin oras.

  9. cristina

    Asta e una din problemele (accesul cu un carucior) pe care am observat-o si eu. Romania are mult de lucrat dar cred ca la presiunea societatii lucrurile trebuie sa se schimbe. Plus ca ma gandesc ce putin intelegeam eu inainte de a avea copil, persoanele cu nevoi diferite. Banuiesc ca sunt o multime de oameni ca mine, care trebuie sa traiasca situatia ca sa o inteleaga.

    • Da, Cristina, însă există oameni care sunt plătiţi să aibă grijă de noi toţi cu şi fără nevoi speciale. Aceştia ce fac toată ziua?

  10. La noi nu este gandit un proiect de la cap la coada,ne miram ca
    soseaua nu duce nicaieri sau sunt puse trecerile de pietoni aiurea.

  11. Ina

    Cand am fost prima data in Viena am zis: ce de oameni in scaun cu rotile, apoi am realizat ca in Ro ei nu pot iesi pe strada singuri. De cand imping la carut imi dau seama cum e viata lor, urasc bordurile inalte si trecerile de pietoni cu cai de tramvai, pur si simplu zgaltai copilul si mai trebuie sa te si grabesti ca acum trece verdele la semafor.

  12. Genan Biadsay

    Aici e duminica , pranz. Am hranit toddler-ul si l-am pus la somn. Zic sa arunc un ochi pe telefon, si am vazut notificare de la protv.ro: “PSD 45.8%”. Ghici care a fost primul lucru care mi-a trecut prin cap… “Iti mai pare bine, Miruno, ca te-ai intors?” Nu te cunosc personal, nici macar de pe scarile UMF-ului, dar mi-esti draga si te citesc… Sfat? N-am.. tu stii mai bine ce vi se potriveste, tie si familiei tale. Dar eu pentru confortul mentionat de tine (alaptat, lifturi, scari rulante, bun simt si facilitati , etc etc) aleg sa nu ma mai intorc, desi mor de dorul prietenilor si al peisajului romanesc, mai ales ca am 4 ani de cand nu am mai vazut zapada… Dar sper sa ne permitem vizite ceva mai dese.

    • Tot PSD-ul nu face cat bucuria mea de a ma fi intors. Trebuia sa fac asta pentru sufletul meu. Nu pentru Romania.
      Dar spune-mi, am fost colegi?

      • Genan Biadsay

        Asta ziceam si eu, ca fiecare isi stie prioritatile. Iar daca intorsul acasa te/va face fericita/i, nu are nimeni ce obiecta.
        Nu am fost chiar colegi de an, eu am facut Generala, promotia 2009.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 216 queries in 0.184 s