Cred că e deja suficient de cunoscut şi general acceptat faptul că alăptatul e varianta cea mai sănătoasă de hrănire a bebeluşului, pentru toată lumea. Inclusiv pentru liniştea familiei (din punct de vedere logistic şi financiar, e ceva mai complicat să pregăteşti biberoane cu lapte praf). Asta nu mai suportă discuţii. Acesta nu este un articol despre bebeluş şi hrana sa. Ci despre mamă şi liniştea ei.
Vedeţi, natura asta e ceva grozav de deşteaptă. Cum a ştiut ea să pună lapte-n sânii mamei şi, astfel, să mai lege femeia o vreme de puiul ei. I-a asigurat astfel şi nişte sănătate, nişte hormoni ai fericirii secretaţi mai îndelung, dar i-a mai asigurat şi nişte clipe de linişte, de repaos, de recreere.
Ştiţi cât de multe lucruri are o proaspătă mămică de făcut? Mai ales dacă nu are ajutor (sincer, eu nu îmi imaginez cum e omeneşte posibil fără să înnebuneşti puţin, cred că acele femei merită măcar o medalie!). Are de spălat, mâncat, făcut de mâncare (dacă ea nu mănâncă, nici bebe nu mănâncă), strâns după făcut mâncare, strâns după mâncat, aprovizionat pentru mâncare, spălat bebeluş, spălat mamă de bebeluş, şi nici nu le-am enumerat pe toate. Căci între ele, toate astea, natura a mai aşezat o treabă: alăptatul.
Şi oricât de multe lucruri ai încerca să faci deodată (să te speli pe dinţi în timp ce faci duş, să te piepteni în timp ce faci pipi, din astea), vine un moment, când cineva parcă apasă pe stop. Copilul tău. Vrea să mănânce.
Laşi totul, îl iei în braţe şi iei un loc. Pe scaun, pe pat, oriunde. Te sprijini de ceva, îţi goleşti mintea de gânduri şi sânii de lapte. E momentul când nu mai contează câte vase zac în chiuvetă, cât de murdar îţi este părul ori câte degete are praful în casă. E momentul vostru. Bebeluşul îşi ia porţia de hrană, tu îţi iei porţia de linişte. De odihnă. Unele mame dorm în timpul alăptării. Altele citesc. (unele şi scriu 😛 ) Şi e atât de plăcut, fiindcă nu te simţi vinovată. Căci faci ceva, chiar şi când stai.
Mulţumesc, dragă Natură, mulţumesc în numele tuturor purtătoarelor de sâni plini de lapte de pe planeta Pământ.
imagine via shutterstock, mama alaptare
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
o femeie
eu dormeam. Pana au iesit dintii :)))
Copila Blondă
Pls nu ma speria 🙂 eu tocmai ce m-am trezit. E 11.00! :))
Mihaela Damaceanu
La mine dormea el, ca nu prea am avut lapte. Din pacate. Si insistam de mama focului pana m-a adus doctorita la loc. Cand i-am dat completare, a inflorit bebele, radea cei 30 ml si mai vroia. Si a luat bine in greutate, ca slabise ceva pana atunci. Si acuma rade tot 🙂 Toata ziua gatesc si toata ziulica frigideru-i gol 🙂 Doamne ajuta
Copila Blondă
cred că multe mămici te invidiază acum :_)
Laura C.
Prin aceeasi chestie am trecut si eu. In prima luna am crezut ca ajung la psihiatru. Bebelusa ori statea la san ori racnea din toti rarunchii. A treia varianta – somnul…era exclusa. La bilantul de o luna am descoperit ca nu ajunsese la greutatea cu care s-a nascut si am inceput completarea cu lapte praf. La inceput ma innebuneau comentariile tuturor, plangeam si ma invinovateam ca ii dau si lapte praf. Apoi mi-am dat seama ca a fost o decizie inteleapta intrucat a luat in greutate si i s-a schimbat dispozitia radical.
dia
E momentul nostru preferat:) mai ales acum cu întoarcerea la munca
Copila Blondă
🙂
Ioana
Perfect spus! Nici nu mai am ce comenta. Pace!
sorina
imi aduc cu drag aminte de inceput cand stateam si ma relaxam alaptand si o ora ☺ acum a crescut si 10 -20 min ii ajung… si alea agitate ca trebuie sa vada toooot ce e in jur… relaxare mai putina, dar acum comunicam si alaptatul e mai intens, nu e doar hranire
Claudia
Eu alaptez si bebe are 1 an si 4 luni. De mancat mananca mai putin dar sanul nu l refuza niciodata?
Laura C.
Eu alaptez aprox. o ora, apoi ii dau lapte praf in completare. Deci le bifez pe ambele ,,cu succes”. Da, da…stiu varianta ca un procent scazut, de 1%, intampina probleme in alaptare si ca e imposibil sa nu mearga, dar la mine alaptarea exclusiva nu a functionat.
Cristina Banica
Daca nu ajung la psihiatru, mare lucru. A mea fetita a fost inzestrata cu multa energie si si mai multa personalitate. Doarme maxim 2 ore noaptea, alaptatul este agitat, ea fiind de fel agitata (scutura patutu la doar 2 luni juma’ atunci cand da din maini si picioare in spirit de joaca).
Iar cand plange si o face des, sa te tii. Iar eu sunt singura acasa 14 ore de zi (taticul pleaca la 6 dimineata, se intoarce la 8 seara).
Revenind, daca nu ma gasiti la spitalul 9, cautati-ma sa-mi inmanati medalii :)) si anuntati-ma inainte. Am de ascuns cearcane cat fata.
Miruna
te cred, dar o sa treaca si perioada asta. hang in there. daca vrei vreodata sa vedem care are cearcane mai mari si fețe mai căzute, hai sa ne vedem in parc 🙂 nu te las să-nnebunești. scrie-mi in privat.
Laura Craciun
Ce frumos ai scris 🙂 La noi începutul a fost mai dificil insa prezentul e minunat (mai ales ca vreo 2 saptamani cere singurel cand vrea titi si e tot un zambet 🙂 Chiar simt ca alaptatul e un moment al nostru special de conectare si da, uneori si de relaxare.
Miruna
Mult înainte ! 🙂
laura
Ei bine, eu sunt putin debusolata. Minunea mea mai papa san asa … ca de alint. Sa nu ma refuze. Am mancat bine (consecinta – arat cam ca in una a 7 a) mi am luat pastilele de alaptare … SI NIMIC! El nu se satura. Sfaturi, experiente? Orice!
Mayra
Buna, cata dreptate ai. Momentul in care alaptezi intradevar este un moment de liniste si relaxare.
Te urmaresc cu drag. 😘