Şi, cum vrei să naşti? Natural, dar cu anestezie, nu?
Păi nu. Să vedem, puţină terminologie:
Naşterea naturală e vaginală fără intervenţii medicamentoase, fără anestezie, totul natural. Poate fi cu epiziotomie sau fără. Singura metodă de analgezie acceptată în naşterea naturală e cea inhalatorie. În UK, era prima chestie care ţi se oferea: “gas and air”. Apoi urma paracetamolul şi nu cred că se considera chiar “intervenţie medicamentoasă”, care să descalifice naşterea naturală. Eu am refuzat analgezia inhalatorie din start (auzisem poveşti că începi să vezi cai verzi pe pereţi ori că vomezi proiectil şi nu mi-am dorit nici una, nici alta), dar am acceptat paracetamolul. A fost gluma zilei, ce să zic. It took the edge off, şi, în momentele alea, orice “edge off” e binevenit. Un site dedicat naşterii naturale găsiţi aici.
Naşterea vaginală este cu intervenţii medicamentoase, cu injecţii pentru analgezie şi/sau anestezie epidurală. Nu mai este naturală, fiindcă se intervine chimic. Există riscuri şi beneficii, eu le-am studiat atentă, am cerut păreri de la ginecologi, obstetricieni, anestezişti şi am luat o decizie cunoscând foarte bine riscurile. Am ales anestezia epidurală. Acum ştiu că aş fi ales-o oricum în timpul travaliului, imploram pentru anestezie. Când a apărut femeia cu poţiunea magică, am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Dacă a fost decizia corectă? Probabil că nu. Mă descurcam grozav până la epidurală, ceva s-a întâmplat după. Tocmai fiindcă am intervenit. Dar, Doamne, ce bine c-am intervenit! În fine, asta e o cu totul altă poveste, urmează şi ea, promit.
Cezariana este o operaţie în sine. E următoarea etapă, cum ar veni. Se face o anestezie tot locală, dar mai profundă. Adică, pacienta nu e adormită decât în anumite cazuri, când acest lucru e necesar. Nu simte nimic cam de sub coaste în jos, nu îşi poate mişca picioarele.
Voiam doar să clarificăm puţin termenii, fiindcă am întâlnit des confuzii între naşterea naturală şi cea vaginală.
imagine via shutterstock, naştere naturală
Iustina
Eu sunt una dintre “adormite” pentru ca am abuzat de punga de la epidurala impreuna cu moasa mea,un negru mititel. Adevarul este ca dupa 12 ore imi venea sa o beau nu alta. In sala am simtit durere si m-au adormit.
Copila Blondă
nu am ştiut asta. dar nu cred că te-au şi intubat sau?
doina
eu am 3 cezariene, asa a fost sa fie, dar la ce povesti de nasteri naturale am auzit (si am auzit multe groaznice) am zis ca am fost norocoasa. Am experimentat insa durerile acelea cumplite din travaliu ( la primul copil, atunci s-a facut prima operatie, de nevoie) cind am zis ca doamne ce bine ca ma opereaza ca eu nu mai pot. E drept ca poate ma ajuta si organismul, m-am refacut f repede, fara dureri cumplite dupa…
Copila Blondă
Să-ţi trăiască toţi cei 3! Şi da, eşti o norocoasă.
Ioana
Va dati seama ca toate povestile astea ne inspaimanta pe noi, restul? Si mai ales cu isteria asta cu spitalele si cu nasterile pe tot internetul… cum ma abordeaza mama si matusile… Nu mai spun de faptul ca toti medicii sar direct la cezariana de parca au fost scoliti doar cu bisturiul in mana.
Copila Blondă
Da, e înspăimântător, doar nu te aştepţi ca naşterea să fie chiar orgasmică (deşi am citit chiar o carte cu acest titlu). Există şi poveşti de la naşteri naturale ale unor femei cărora li s-a întâmplat relativ uşor şi rapid, e foarte diferit.
Eu, de exemplu, credeam că-s dilatată la măcar 7-8 când m-a controlat prima dată, aşa parcă mă durea. Când colo, eram abia la 2… 2… am mai rezistat până la 3, nu o să-ţi povestesc aici cum a fost. Ştiu însă personal fete care s-au dus la control cu dilataţie 6 şi habar nu aveau că ele sunt în travaliu 🙂 beat that!
Clau
Eu sunt acum in săptămana 39 si am astăzi control. De 2 saptamâni merg la servici cu 4 cm dilatație. Sunt conștienta cat de norocoasa sunt.
La prima sarcina cu 27 de zile înainte de a naște aveam deja 3 cm dilatație iar nașterea (naturală 100% dupa definiția din articol) a dura 3 ore aproape la minut.
Am avut si eu un moment in care ceream epidurala pentru ca durerile atingeau deja niste cote mai greu de îndurat. Asistenta a întrebat daca sunt sigura.. Fapt care m-a facut sa ma întreb la rândul meu același lucru. Eram sub dus cand toate astea se întâmplau. Am concluzionat ca daca mai am 2~3 ore similare de îndurat atunci sunt sigura.
Am urcat pe masa pentru verificări tehnice… Iar rezultatul a fost ca deja eram la 10 cm si ca putem începe. Astfel epidurala a ieșit din discuție.
Acum ma rog sa repet experiența anterioară.
E asa cum spuneai.. Exista si cazuri in care nașterea decurge usor si rapid. Nu e totul horror.
Multă sănătate si mult curaj viitoarelor mămici.
Copila Blondă
Clau!!! Felicitari! Si tin pumnii! Sa vii sa ne zici cum a fost 🙂
P.s. De ce mai nergi la serviciu?
Clau
Mulțumesc Miruna :).
Am procedat la fel si cu prima sarcina. Am lucrat pana in ziua cu pricina. Am găsit ca mă ajută. Imi tine mintea ocupată si in loc sa imi construiesc tot felul de scenarii înspăimântătoare am altele pe cap.
Dupa ce s-a rupt apa am început sa ma concentrez la ceea ce urma. Am trăit momentul ca sa zic asa, fara sa am nici un fel de așteptări.
De asemenea cred ca mi-a prins bine faptul ca am rămas activa pana la final.
Pt ca a funcționat prima oară, am decis sa repet strategia, si pana in clipa de fata lucrurile au decurs similar.
Voi reveni cu noutăți dupa marele eveniment :).
Georgiana
Eu sunt una dintre norocoase: nastere naturala (nu vaginala) in 4 ore de la declansarea travaliului. Nici mie nu-mi vine sa cred cat am fost de norocoasa! Sper sa mai fiu o data! 🙂
Ioana
Exact la fel am “patit” si eu!!La ambele nasteri😊 Am fost o norocoasa,tinand cont ca aveam si miopie cu dioptrii -4:)).
Nu mi-a recomandat nimeni cezariana in cazul asta,desi am aflat apoi ca asa ar fi trebuit!
In sfarsit,sunt o mama fericita cu doi copii mari(17 si 13 ani).Sincer,as repeta oricand experientele acestea😉
Desi au trecut atatia ani,imi amintesc toate detaliile !Cu drag…..
carmen
Visez sa fiu printre norocoase, in sensul natural, rapid si cu rezistenta la durere :))), aflu la sfarsit de iulie, sper sa nu ma doboare caldura.
Copila Blondă
Felicitări, Carmen! Te aștept cu impresii după iulie 😉
dia
La mine a fost cu noroc! Contracțiile au început dupa-amiaza tarziu, ușor de controlat durerea cu exerciții de respiratie si dușuri in acel stadiu. Seara cand au devenit frecvente am mers la spital, dar intensitatea era inca ok. In 20-30 min au devenit intense, dilatație 2 spre disperarea mea ca si a ta Miruna:)) mi-ai spus ca ma tin o ora ca au vazut intensitatea contractiilor pe fata mea si daca dilatația nu progresează merg acasă. Cam atunci contracțiile au devenit foarte intense si la fiecare 1-2 min. Am știut ca daca ma trimit acasă nu am cum controla durerea in acel moment. Peste puțin timp, dilatație 5 si ruperea spontana a membranelor.. Contracții continue. Dusa repede in sala de nașteri, am simțit nevoia imensa de a împinge. Le-am spus sa verifice dilatația din nou. Era 9 jumate. Împins mai puțin de 10 min si gata:) nu a mai fost timp de epidurala deși vroiam:)) deși intensitatea durerii a fost extraordinara, am avut noroc ca a fost de scurta durata. Am uitat durerile alea pana dimineața. Totul a durat 2 ore jumate. Cred ca faptul ca am lucrat pana in ultima zi si am fost de 4-5 ori pe săptămana la bazin pana la final a ajutat mult.. Mult succes tuturor!!!
Copila Blondă
Uaaai, femeile au mare nevoie sa auda povesti ca ale tale! Unele dintre ele, ca pe mine ma apuca o ciuda de numa’ :)))
Am si eu o prietena, mare inotatoare, care a avut o experienta foarte diferita de a ta. Dar, oricum, inotul ajuta la multe.
Felicitari!
dia
Acuma eu mare înotătoare nu am fost:)) dar am dat din membre 45 min in ritm relaxat.. Ce vroiam sa zic e ca mentinand activitatea pana la final e foarte important.. Acuma ca înoți, te plimbi, unele mai si aleargă:)) Ținându-te activa( daca poti normal) te pune intr-o forma fizica buna pentru ce urmează pe lângă altele…
Ah da si am mâncat o gramada de curmale in luna a 9-a. Am gasit un articol in jurnalul de ob/gyn ca au ceva substanța oxytocyn-like si in urma studiului făcut, femeile care au mâncat 6 pe zi au avut o progresie foarte rapida a dilatatiei. Mie noroc ca mi-au placut curmalele întotdeauna dar se merita încercat zic eu ca oricum sunt sănătoase:))
Valeriu
Pe vremea lui Ceasca se nastea la uzina la locul de munca. Majoritatea aveau pana in 24 de ani si nasteau in ultimul moment, luate pe sus de la masina de cusut. Natalitatea era mult peste cea de acum si nu isi mai facea nimeni atatea griji, nu erau preferinte.
Cu cat stii mai multe cu atat iti imaginezi mai multe probleme.
Marina
Eu am ajuns la spital cu dilatatie 9 fara sa stiu ca e atat de mare si cu dureri suportabile, am nascut repede si fara epidurala. Deci se poate si asa, totul depinde de genetica, cred.
Lilia
am avut cezariana. Ce sa zic, la prima cezariana am simtit ca si cum as primi picioare in burta, nu pot sa zic ca am simtit operatia in sine, ca na , ar fi fost nasol, dar simteam ca umbla la burta, ca si cum cineva m-ar fi lovit tare in burta. Suportabil, ok, dar psihic destul de nasol sa simti ca umbla in tine. La inceput am speritat medicii cand ma agitam ca SIMT, dupa aia s-au prins ce simt si au zis ca e normal ( nu stiu ce sa zic, nu am facut OP in tara, habar nu am cum e in Romania si daca e ok sa simti ceva sau nu) . La a doua ma credeam mai pregatita, dar cand am inceput sa simt ca taie , in sensul ca simti o piscatura, o arsura usoare, banal, nu ceva sa mori de durere in nici un caz, am inceput sa ma agit iar ca eu SIMT si medicul sef a decis instant si fara sa ma consulte ca trebuie sa ma drogheze..si nu stiu ce a facut si nici ce mi -a dat , ca am ametit si ma simteam beata, nu am mai simtit operatia deloc, am inceput sa vorbesc aiurea, asa mi-a zis barbati-miu ca am vorbit intruna…Eu nu imi amintesc. Am preferat prima cezariana ca macar am fost acolo cand a scos copilul, ca sa zic asa, nu drogata pe o masa de operatie. Asta e.
Copila Blondă
am auzit multe poveşti, iar concluzia mea e că fiecare percepe foarte diferit chestia asta. Şi eu am făcut cezariană şi am simţit că se umblă în mine, mă aşteptam să simt, asta e, cum zici eu.
Lilia
Fieacare percepe diferit..ce pot sa spun ca e comun la toate femeile cu care am vorbit si au facut cezariana este ca, la a doua cezariana, durerea de dupa este mult mai ok decat la prima. Asta ca incurajare, in caz ca mai vrei un copil :))). Eu eram asa speriata la a doua ca stiam ce ma astepata dupa operatia, a fost mult mai in regula decat la prima .
Copila Blondă
Uai, eu mă gândeam că e fix invers. Pe mine nu mă îngrozeşte durerea din timpul travaliului, ci cea de după operaţie. A fost ORIBIL. Nu am cuvinte. Şi cred că mi-a scăzut pragul de durere, cred că sunt mult mai plângăcioasă acum. La orice înţepătură, orice junghi, mă împietreşte frica ori amintirea acelei dureri… nu mă manifest, dar încă sunt speriată.
Lilia
A fost oribil, stiu…la a doua e mai bine. Nu a scazut nici un prag, doar ca acum esti mai speriata. O sa mai treaca un timp si o sa fie ok. Nu zic ca a doua operatie de cezariana e un paradis, dar nici dureri ca la prima nu mai ai. Oricum o a treia nu ma vad a avea nicicum. Cine zice ca naste prin cezariana ca sa scape de dureri ma face sa rad :))). Fiecare cu motivele lor, dar nu asta, credeti-ma viitoare mame de cezariana ca nu scapati de dureri. Si eu am ales nasterea prin cezariana, asa ca nu incerc sa conving pe nimeni ca nu e bine, doar ca de durere nu scapa nimeni. Inca nu s-a inventat asa ceva…
Alex
Hello,
Ai vreun articol pe blogul tau despre :
– avantaje , riscuri privind nasterea naturala vs. vaginala ?
– cum a fost nasterea la tine, de ce ai ajuns la cezariana?
mersi
Miruna
salut, nu am decât în capul meu aceste articole. plănuiesc să le scriu, dar îmi e greu. La mine, nașterea nu a fost o experiență așa de vis, mai degrabă traumatică și vreau să mă gândesc bine cum povestesc despre asta, fiindcă a fost totuși unul dintre cele mai fericite momente, acea întâlnire cu fiul meu. Rămâi în zonă, că urmează 🙂
Raluca Nabarjoiu
Eu am nascut acum 6 la Spitalul Judetean Targoviste. Am decis cu medicul ( mai mult medicul, bineinteles, peste a carui opinie medicala cu greu ar trece altcineva care nu este medic) care mi-a urmarit sarcina , si am nascut prin operatie cezariana ( acceptata si asumata intr-un final si de mine) un baietel frumos si sanatos. Totul bine pana aici. Nu mai adaug revenirea greoaie postoperatorie, starea de confuzie si lesin de dupa, durerile nefiresti ca si cum ai fi taiata in doua, lactatia care se instaleaza greu si tratamentul asistentelor de aici fata de paciente (in speta, fata de mine si relatez doar un moment, si anume cand mi-a fost aruncata la propriu din mana pompita de muls lapte, cu care incercam sa desfund sanul, pe motiv ca trebuie sa pun copilul la san, care era deja hranit de ele cu lp, si cu care aveam sa hranesc copilul acasa cu laptele meu circa 8 luni de zile), prin care din nefericire trecem. Ce vroiam sa spun, e ca acum doi ani de zile, cand am decis ca e timpul sa avem al doilea copil, minunea nu s-a mai produs nici pana in ziua de azi. De ce? Din cauza firelor cu care medicul cu care am nascut m-a cusut in interior si despre care tarziu am aflat ca actioneaza ca un sterilet, intrucat nu s-au topit . Pana la acel moment au urmat analize, efectuate atat de mine cat si de sot, care au iesit bine, si ulterior doua histeroscopii la care am fost supusa, din care prima a culminat cu o sangerare abundenta , iar la a doua medicul (din Bucuresti de data asta), nu a indepartat decat firele la care a avut acces. In prezent, in urma altor investigatii medicale , s-a stabilit ca trebuie sa ma supun unei a treia histeroscopii , si sper ca asta va fi cu noroc, si va rezolva problema infertilitatii temporare .Mai vreau sa adaug un singur lucru si anume ca pe langa faptul ca operatia de cezariana (care poate nu era necesara in cazul meu, dar medicul a mizat pe frica ce o poate induce mamei in psihic ,daca nu procedeaza astfel ) a facut posibil sa dau nastere copilasului meu, pentru mine a venit la pachet, in timp,cu niste complicatii la care nu m-as fi gandit vreodata, si pentru care nu stiu cat mai trag ponoasele, cum e vorba. Sper ca intr-un final totul sa fie bine, dupa ce ma voi supune si celei de-a treia histeroscopie si altor tratamente medicale si sa fim binecuvantati cu un al doilea copil, extrem de asteptat.
Miruna
Raluca, vă ținem pumnii!
Ioana
Exact la fel am “patit” si eu!!La ambele nasteri😊 Am fost o norocoasa,tinand cont ca aveam si miopie cu dioptrii -4:)).
Nu mi-a recomandat nimeni cezariana in cazul asta,desi am aflat apoi ca asa ar fi trebuit!
In sfarsit,sunt o mama fericita cu doi copii mari(17 si 13 ani).Sincer,as repeta oricand experientele acestea😉
Desi au trecut atatia ani,imi amintesc toate detaliile !Cu drag…..