Mai, luna în care sărbătorim bunicile

O tânără de 87 de ani îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Bunica mea 🙂

update 2020: O tânără de 91 de ani 😉

Face cele mai bune prăjituri din lume. Apreciază un parfum fin şi o manichiuristă pricepută. Mereu observă când îmi sucesc genele şi mă ceartă că nu port ruj în fiecare zi.

Când o sun, nu-mi povesteşte ce dureri i-au răsărit, ci-mi zice despre ce rochii a mai văzut la televizor şi mă întreabă: Vă mai iubiţi, Miruna? Să vă iubiţi şi să vă aveţi bine.

Cică să ţin minte că dragostea trece prin stomac. Şi că trebuie să fiu un pic mai “aşa”, ca să-i placă la bărbat. Şi-mi face cu ochiul. Chiar şi prin telefon îmi dau seama că trage cu ochiul.

Şi face cele mai bune prăjituri din lume, am mai zis?

Când am noroc şi ea -chef de amintiri, îmi spune poveşti din internat. De la Ursuline. Cum era ea înainte de a fi bunică, ce îi plăcea să citească pe sub plapumă şi cum se purtau oamenii pe vremea aia. Acum, că îl avem pe Tudor, s-a deschis un cu totul nou capitol: cum cărau gheaţă în pivniţă ca să ţină laptele rece pentru copii, în câte cămăşuţe se înfăşau bebeluşii şi în câte ape se fierbeau. Cămăşuţele, că bebeluşii au supravieţuit.

Când am ajuns acasă din UK, eram cu toţii acolo, Tudor, Horaţiu, părinţii lui şi ai mei, am deschis o sticlă de şampanie şi ea ne-a urat să ajungem şi noi aşa fericiţi să ne sărbătorim strănepoţii într-o zi.

Până atunci însă, permiteţi-mi să fiu fericită că-mi sărbătoresc astăzi o bunică. Sănătoasă, cu mintea şi vorbele la ea.

Astea-s binecuvântări.

imagini via shutterstock, bunica şi la mulţi ani lalele