Buuun, după experienţa “sarcină” şi “nuntă”, am constatat că oamenii, când află că vei face nuntă sau copil, tind să îţi explice chestii, de parcă ţi-ar răspunde la toate întrebările pe care nici nu ştii că le ai. Când colo, tu ai doar o petrecere de organizat şi nişte rude de păstrat prietene si DUPĂ minunatul eveniment. Sau, nişte greţuri de manageriat astfel încât să nu se inunde tastatura ori ce alte obiecte de uz şi valoare îţi stau mult timp prin preajmă.

În fine, fix astăzi eram cu nişte prieteni care urmează să se căsătorească peste câteva săptămâni şi ne-am trezit vorbind… Când, singura lor întrebare a fost dacă mirele a avut la noi 2 cămăşi şi dacă i-au folosit. Răspunsul era da şi da. Mirele şi-a cumpărat a doua cămaşă ca să împace mireasa, care aproape a început să plângă de necaz că ce urâtă era cămaşa numărul unu. (Ziceai că-i din “cei trei muşchetari”, iubitule, zău, era urâtă. Nu am boscorodit degeaba!) Morala, că tot am uitat să i-o zic prietenului-mire: la nuntă, niciodată nu vei putea mulţumi pe toată lumea, aşa că, important e să-ţi mulţumeşti mireasa! 😉

Continuare

Întreg sistemul medical din Marea Britanie e diferit de cel din România. Asemănările sunt doar la boli, cam atât. Pe scurt, pentru cei care au aprins mai târziu televizoarele: e un sistem privat şi unul de stat (National Health System), unde  serviciile medicale sunt gratuite – în afară de cele stomatologice. Astfel, pacienţii sunt programaţi pe nişte liste luuungi, accesul la medicul specialist e foarte limitat (adică, dacă vrei să vezi ginecologul mâine dimineaţă, mergi în privat. Deşi nici acolo nu e garantat că are ăla loc să te vadă. Programările pe NHS se fac peste săptămâni sau luni de zile. Normal că depinde şi de gravitatea situaţiei, cazurile urgente având termen de 2 săptămâni pentru a fi văzute. Asta e o consecinţă a faptului că spitalele sunt suprasolicitate, aglomerate şi din ce în ce mai sărace. Pe de altă parte, binele pacientului e prioritatea principală pentru ei: nu fac manopere fără o justificare clinică, intervin doar când e necesar, se respectă cu sfinţenie dorinţa pacientului, confidenţialitatea , adică, în general, eşti pe mâini bune. Asta şi fiindcă totul e foarte monitorizat, iar cine greşeşte plăteşte. )

Acest articol va fi util probabil tuturor femeilor însărcinate: atât celor care se află în UK, cât şi celor care sunt curioase cum se pot întâmpla lucrurile fără atâta marketing medical şi ecografii săptămânale. Eu acolo mi-am purtat băiatul vreme de 10 luni, să vă povestesc cum a fost şi la ce să vă aşteptaţi.

Continuare