Port un pulover pe care-l am din clasa a 11-a, cumpărat dintr-un mall din Berlin, care până acum, îmi amintea de Roxy, de toate parfumurile pe care le testam diminețile în Douglas, apoi de zilele în care-l îmbrăcam, mândră, la liceu.
E un pulover de lână, cu nasturi în față și singurul în care-mi mai încape fosta burtica -actualul burtoi. Ai fi crezut atunci când l-ai cumpărat că o să-l porți însărcinată, m-a întrebat H. aseară. Pfff! Pe vremea aia, alergam după băieți și parfumuri, nu-mi închipuiam viața DUPĂ liceu și nici că aș purta un pulover 11 ani mai târziu. E drept că a pierdut un nasture între timp, însă, în rest, e impecabil!
Jurnal de sarcină
Cel mai greu mi-a fost că durează 9 luni. Mai am un pic, deși răbdarea mea s-a terminat cam de când testul îmi arăta 2 liniuțe. Îl vreau în brațele mele, să-l miros, să-l simt, să-l învăț pe de rost. Lui îi spun mereu cât de drag îmi va fi să-l țin și pe dinafară, dar îl rog să mai stea cuibărit o vreme-n cuptoraș.
Mi-a fost rău cam până prin luna a 5-a, dar nu un rău din ăla groaznic. Poate vomam o dată la 2 zile. Am și slăbit, noroc că aveam de unde. Am tras și niște mici și mari sperieturi, de am ajuns în urgență la spital. M-au verificat ăia, totul era în regulă. Eu m-am simțit bine pe tot parcursul celorlalte luni. Ba aș fi putut lucra încă vreo 2-3 săptămâni fără probleme, dacă nu ar fi fost sărbătorile. Burta nu m-a încurcat, nici acum nu mă încurcă.
Dorm bine. Mi-am luat un șarpe din ăla de pernă, în forma literei G. Ajută fiindcă mă ține într-o parte, nu mă lasă să alunec pe spate. ”Pe spate” fiind pozitia mea preferată de somn. Doamnelor gravide, recomand o asemenea pernă. Cică e utilă și apoi, la alăptat. E foarte bună de proptit spatele când citești în pat, pentru cele care mai practică sportul ăsta.
Nu am răcit deloc, deși la cabinet toată lumea a fost cu tuse, cu indigestii și tot felul de viruși ciudați. M-au apucat doar mucii un pic săptămâna trecută, după ce i-am lucrat un ceas întreg unei doamne super-răcite. Dar ne-a trecut și mie și ei, cu succes.
Am fost foarte obosită. Toată sarcina, extra obosită. Mai ales în primele luni. Nu rar m-am culcat la 8, la 9. De la o vreme însă, au început insomniile. Cică e normal. Vă dați seama, că mi-e o ciudă, mai ales de când sunt în concediu.
Au început și durerile de spate. Săptămâna trecută, vorbeam cu doctorul despre travaliu și naștere și mi-a zis să nu îmi fac prea multe gânduri că, la femeile ”slim-fit” oricum lucrurile se întâmplă mai ușor. Nu știu unde o fi văzut el slim, dar fit nu am fost nici când eram mică. L-a surprins această informație (când mă vezi așa, par o tipă suficient de isteață încât să dețin un abonament la sală. De fapt, eu am deținut mai multe de-a lungul vremii, iar acum istețimea constă în a accepta că nu-mi folosește la nimic. Sunt o leneșă groaznică, știu. Vă rog nu dați cu pietre, am un copil în burtă.) Și mi-a zis că mai am 7 săptămâni să-mi lucrez spatele. Heheh, cu un prunc de 2kg+ la ghiozdan, o să fie o aventură!
Ce fac pentru durerile de spate în sarcină:
- masaj
- grijă mare la mișcări bruște: ridicat din pat pe o parte, menținut centrul de greutate distribuit egal (cel mai des uit și mă spăl pe dinți într-un picior, nu întrebați de ce. Acum mă concentrez și la asta.)
- minge gonflabilă – pune musculatura în mișcare, tonifică puțin. Orice e mai bun decât nimic.
- dormit cu spatele proptit în pernă
- aplecat din genunchi, niciodată din mijloc
- evitat statul în picioare, gătitul îndelungat ori spălatul vaselor
- și -urmează- niște plimbări lungi, la sfatul medicului și al soțului.
Ajută toate astea? Uneori.
De acum înainte, nu mai am nimic de făcut decât să-mi aștept băiețelul. E cea mai cea anticipare din cate am trăit. Îmi umple orele și mă trezește din somn. Cât despre scris, țineți aproape. Presimt că mai urmează ceva 😉
