După ce m-am măritat și lumea nu mă mai agresa cu veșnica întrebare ”pe când nunta?”, a urmat la foarte scurt timp, milisecunde după ce-am semnat cu pixul, întrebarea despre copii. Este una dintre cele mai de prost gust întrebări posibile, subiectul fiind ceva foarte personal și intim. Dacă nu ești maică-mea, soră-mea sau maică-sa, n-ai nici o treabă, nu te privește.
Am 2 pățanii de povestit, care mi-au dat lecția ținutului de gură, și anume:
Venise la cabinet o tipă la examinare de rutină. Când fusese cu 6 luni în urmă, era însărcinată și, după socotelile mele, ar fi trebuit să fi născut deja. (Mai ales că pe toate gravidele le chem la examinare după ce nasc). Femeia era cu băiețelul ei de 3 ani. I-am zis, în glumă: O, ce repede-a crescut bebelușul! La care, surpriză, m-a informat că pierduse sarcina, deci ciuciu bebeluș. Iar eu căutam o gaură în care să intru și să nu mai ies.
Cealaltă fază e de când eram mai mică și nu mai știu exact detalii, decât că mă credeam foarte isteață, ca de obicei. Și mă trezesc să-i zic unei tipe că eu cred că oamenii frumoși și deștepți au o obligație morală de a se înmulți, deci ce mai așteaptă să-și îndeplinească datoria civică??? Ea mi-a răspuns ceva de genul că ”natura” nu și-a îndeplinit niște chestii față de ea sau bărbatu-său și nu prea au cum să facă un copil. C-au fost pe la mulți doctori și biserici. I s-au umplut ochii de lacrimi și mie, obrajii de rușine.
De atunci, pe o singură persoană am întrebat-o de la mine putere, fără să aducă persoana înainte subiectul ”copii” în discuție. Tipa îmi e ca un fel de soră din alte dimensiuni, am întrebat-o, mi-a răspuns, am analizat și discutat, i-am spus ce cred eu și mi-a spus care e realitatea ei. Tot sper că ceva se va schimba în realitatea ei, ca să semene cu ce cred eu, iar peste-un timp să ne plimbăm bebelușii pe străzile Sibiului, cam cum ne plimbau mamele noastre pe noi. Dar asta e treaba ei, eu n-o bat la cap de fiecare dată când mă sună.
Poate unii nu-și doresc copii, sunt foarte fericiți împreună și nu simt nevoia unui mic urlăcios care să le tulbure nopțile. Și, cu siguranță, nu sunt obligați să-ți dea ție explicații. Poate alții își doresc un copil la fel cum își doresc să respire, dar ceva îi împiedică. Poate alții au cheltuit mulți bani pe tratamente complicate, poate au pierdut sarcini târzii, poate s-au îngrășat de la hormoni, poate nu vrei să sucești cuțitul în rană.
Deci, vă rog eu, haideți să ne vedem fiecare de treaba noastră și să ne scoatem prostiile din cap, dar nu pe gură.
alipety
Cata dreptate ai! Eu sunt bombardata de cunostinte ori cu intrebare ” si voi? Pe cand un urmas?” Ori cu porunca ” gata, ati copilarit destul. Faceti un copil ca vreti sa spuna copilul ca iese cu bunicii pe strada!?”. eu sunt satula deja si aproape imuna la hartuiala tuturor. Cel mai mult ma deranjeaza cand vine de la tineri acest indemn. Urat!
copila blondă
Oamenii se poartă cu alți oameni de parcă vor să le schimbe viziunea asupra vieții într-o propoziție. Gizăs craist, reveniți-vă, oameni buni! :)))
andreea
Ai mare dreptate! Sa iti spun ca eu sunt insarcinata cu primul copil dupa 6 ani de casnicie ( nu a vrut sa vina mai repede
Carmen
Din experienta mea si a altora treaba sta in felul urmator: la inceput, toata lumea te intreaba cand te casatoresti. Apoi, urmeaza intrebarea: si, pe cand un copil? Dupa ce faci un copil, urmeaza: pe cand al doilea? Daca il faci si pe-al doilea si este de acelasi sex ca si primul, nu scapi! Urmeaza: si, acum trebuie si o/un fetita/baietel… :-))
Ca asa e lumea…sfatoasa si curioasa…!
Cu drag!
C.
Elena
Daaa, exact așa mi s-a întâmplat si mie. Si mai sunt si aceia care zic…acum aveți 2…ajunge.😂
ViataAreGust
Momentan sunt la stadiul “Dar voi cand va casatoriti, ca sunteti de atatia ani impreuna?”. Devine chiar frustrant!
Si care e problema daca toate prietenele mele au facut pasul cel mare?
Poate noi suntem mai pe slow motion.
“Ce mai stati? Ai 27 de ani, copii cand mai faceti?”
Te inteleg perfect si cred ca multi dintre noi se regasesc in ceea ce ai scris.
Inka
Si daca esti maica-mea sau maica-sa, te priveste? Ca mie tot mi se pare ca nu…
copila blondă
Andreea, felicitări!!! Eu cred că și copiii vor când vor ei să vină, nu când vrem noi. Sper că te simți bine și succes cu nașterea.
Carmen, normal, asta e o poveste fără sfârșit…
ViatacuGust, la întrebarea cu căsătoria, eu răspundeam de obicei așa ”că nu m-a cerut nimeni, de aia.” De obicei, cred că li se făcea milă de mine, săraca, normal că nu o ia nimeni, nici măcar nu știe să gătească, hahah, dar măcar le închideam gura și aveam liniște.
Inka, un pic te mai privește. Probabil depinde și de genul de relație pe care-l ai cu mamele. Vreau să cred că a mea îmi poate spune orice, pe orice subiect.
anonim
Cine stie, cunoaste 🙂
Si eu trec prin asa ceva, aproape zilnic. Suntem casatoriti de 4 ani si bebe inca se lasa asteptat…
Raspunsul este in functie de cine intreaba. Daca ma intreaba foste colege de liceu (care au facut copii imeadiat dupa bac) le raspund ca “la oras copii se fac mai tarziu”.
Daca ma intreaba colegele de birou, le raspund ca “fac mai tarziu ca sa ma mentin mereu tanara”.
Manu
Patesc la fel (mai rar acum), dar eu sunt mai transant si le zic ca este treaba noastra, indiferent ca sunt neamuri sau nu.
Diana
am devenit mai transanta, indiferent despre cine e vorba.
nu se poate, mai, sa intri asa cu bocancii in viata nimanui.
urasc intrebarile astea… jenante!!!
copila blondă
anonim, asta e foarte tare cu orașul!!! Nota 10!!! :))))
Manu, bine le faci.
Diana, ba uite că se poate. Din păcate.
Prahovaa
De obicei babele sau rudele vin cu intrebari de genul, mie unul mi se par stupide :-?? mai ales ca pui persoanele carora le adresezi intrebarea intr-o ipostaza usor jenanta
m
pai multi oameni sunt niste taranoi. simplu.
Vali
In 7 ani de casnicie auzi destul de des chestia asta.Doamne Fereste sa mergi la vreun botez sau vreun taiat de mot sau sa te intalnesti cu cineva care are bebelus, inevitabil apare intrebarea: “voi pe cand”?
o femeie
o sa taca, sa stii. Am fost mai intai: si cand te mariti? si cand faci copil? si cand faci al 2lea copil? si apoi au tacut: mi-au vazut cearcanele si ridurile si lumanarile pe tort :)))
Dana Rusu
Poate ca sunt doar niste întrebări menite sa spargă tăcerea…sau sa mențina o conversatie cu persoane cu care probabil nu ai multe de împărtășit! Fiind căsătorită de putin timp,ma întreaba si pe mine mai toata lumea…dar nu ma deranjează…ii intelg! Pe de alta parte incerc sa ma auto-slefuiesc cat pot,ca nu cumva vreodată sa intru eu cu bocancii in viata cuiva…caut echilibrul…
Anca B
…si-i greu…si doare…si ti-e ciuda…si-ti vine sa urli…si-ti vine sa plangi!
si trece…si cand ti-e bine…intreaba altcineva…si-o iei de la capat
si bebele tot nu vine …
off !!
Anna
Vai deci întrebarea asta cu copilul ma termina pshic mai ales ca venea des din partea mamei-soacre…care avand doi baieti (cumnatul tocmai ce ne anunțase ca vine bebe nr.2 in familia lor, iar eu nu prea aveam chef de dat explicații despre ovarele mele mai ales intr-un timp in care eram ft vulnerabila) era ea tare “îngrijorata” pt nepoate ca nu o sa aiba verișorii de aceasi vârstă, tin minte ca de la reuninea aia am venit plangand si am plans o zi întreagă si am tot cerut un băiat (sa sparg gheața la baieti, cumnatul are doua fete) si in dimineața urmatoare de nervi am facut un test care spre uimirea mea era pozitiv,iar mai tarziu am aflat ca e un baietel…bineînțeles cand am dat vestea mamei soacre…a ramas muta…..de aia nu priveste consider eu pe nimeni afara de soț…deci foarte bine spus si stiut si pt altii.
Mo. Blondă din fabricație
Să nu crezi că dacă te apropii de 45 de ani, eşti nemaritată şi fără copil, scapi de întrebări nelalocul lor. Nici gând. Acum ți se spune ca poți sa faci un copil fără să te măriți.
De unde ştii tu ce îmi trebuie mie? De ce crezi tu că nu am încercat? Ştii tu prin câte am trecut pierzând 5 sarcini? Ştii cât mi-a luat până să nu mă mai consider “childless” şi să devin “childfree”….cam 20 de ani. Şi vreo 30 de kilograme. In plus.
Dacă nu ai trecut prin asta, dacă eu nu te întreb la ce program îți speli chiloții, nici tu nu mă întreba/judeca de ce nu am cel puțin un copil şi cel puțin un soț până la vârsta asta.
Elena
Pentru mine,desii am scapat de primul set de intrebari pt ca m-am casatorit si am si facut un copil,”cosmarul” inca nu s-a incheiat.Inca din prima zi de cand am nascut am fost si sunt in continuare intrebata si presata de catre rude si apropiati sa fac al doilea copil!!!Ca nu se poate doar unul,ca X deja il face pe al doilea,ca Z are chiar 3.
Acum eu nu stiu,chiar nu ne putem bucura de cel pe care il avem deja???El nu e tot copil?Eu zic ca daca sunt pe deplin implinita si fericita de ce trebuie sa ma pun pe facut copii in continuare doar sa multumesc lumea…..care cred ca oricum mereu ar avea ceva de spus…
Ca sa nu mai vb despre situatia jenanta in care sunt pusa atunci cand trebuie sa le raspund…am incercat sa fiu mereu finuta dar in ultimul timp cam izbucnesc si nu mai tin cont de educatie si bun simt…pot spune doar atat:ii urasc pe oamenii astia pt ca au puterea sa iti strice buna dispozitie si nervii…