La coadă la alimentară, un domn din fața mea prinde portofelul între incisivi, în timp ce-și bagă cumpărăturile în ghiozdan.
La poștă, o doamnă rupe o pungă cu caninii de pe partea stângă și cu foarte mult dispreț. Deși cred că punga era nevinovată. La fel și dentistul ei.
În benzinărie, vânzătorul plimbă un pix printre molari, de zici că el a căștigat premiul ”Drama Intelectualui Neadaptat”.
De câte ori văd chestii din astea, mă gândesc la bieții dentiști ai acestor nefericiți. Fiindcă știu cum am bibilit acum câteva ceasuri la o obturație frontală. Ori fiindcă știu de câte ori am întors coroana aia la laborator, fiindcă mai mergea un pic optimizată, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. De până și pacientul s-a plictisit.
Și fiindcă mai știu cât te chinui să izolezi corect un dinte, ca să nu-i pice plomba la primul vânt mai puternic, știu cât te chinui să cureți tot necazul din smalț, apoi din dentină, știu cât belești ochii să te asiguri că n-a rămas deloc, dar și că n-ai luat prea mult cât să-i ajungă-n suflet.
N-ați fi crezut, dar și dinții au suflete. Știu și ei când ne purtăm urât, când mușcăm din bere sau când ne e lene, în fiecare seară… Îi doare și pe ei.
La fel ca pe dentistul vostru.
Tutorial: Cum să deschizi o sticlă de bere cu dinții Cât să fii de cretin. Plus comentariile. Te doare bila, ca să păstrez același registru stilistic și inteligent!
