Luna: April 2014

Regina gafelor mulţumeşte pentru aplauze

Ştiţi faza clasică: eşti în oraş cu cineva, îţi sună telefonul, îl ignori. Mie mi se pare că priorităţile în viaţă şi la telefon sunt ca în trafic: bazate pe poziţie geografică.

   În principiu, prioritatea de dreapta e sfântă, adică ăla care e realmente acolo cu tine are dreptul să se bucure de prezenţa ta fizică şi psihică şi nu să te admire cum stai la taclalale interminabile cu altul la telefon. În fine. Mă sună o tipă, care ştiam că DE FIECARE DATĂ MĂ ŢINE LA TELEFON CU ORELE, să-mi spună toată drama vieţii ei de la adam şi eva. Era tocmai într-un triunghi amoros interminabil şi aproape de perfecţiunea cercului vicios. Ştiam ce urmează. Aşa că, mă uit la telefon, menţionez că voi suna eu înapoi, fiindcă asta cere TIMP, după care ignor elegant.
Normal, tipa era fix în spatele meu, pe terasă.
5 Miruna Siminel
Şi ce să mai zici de-aici încolo, Miruno, că doar te-ai făcut de mândra minune! Ceva am îmbrobodit, da’ nu zic încă ce, vă las pe dumneavoastră să vă stoarceţi creierii până mâine.
Întreb asta în contextul campaniei “Scapă din orice situaţie fără transpiraţie”. Lady Speed Stick şi Mennen Speed Stick au lansat această campanie, prin care vor să scoată în prim-plan situaţiile jenante din viaţa de zi cu zi cu care ne confruntăm cu toţii.
 E vorba de un concurs, care durează până joi. Premiul cel mare îl primeşte cea mai haioasă replică pe care aţi fi dat-o dv şi constă într-un eco make up case. Mai sunt alte două premii (pe care le stabilim prin extragere prinRandom.org): truse Lady Speed Stick şi Mennen Speed Stick.

Pentru inspiraţie, vizitaţi site-ul www.scapadinsituatie.ro  – acolo mai găsiţi premii. Atenţie, nu pentru Regine ale gafelor, ci pentru isteţe şi isteţi care ştiu cum să le evite din start.

Scandalul Atrium, din Sibiu

Nu știu care cum sunteți la curent, mie-mi place de nu mai pot acasă în Sibiu, dar sunt unele lucruri care mă enervează de-mi vine să vomez. Fumul de țigară lână cafea, de exemplu. Așa că, unul dintre locurile mele preferate este salonul de nefumători de la Atrium Cafe, singurul astfel din Sibiu. Se promovează drept cafenea, nu restaurant exclusiv. Iar locul e frumos, personalul prietenos, copiii cuminți (este foarte frecventat de grupa mică însoțită de adulți, din motive evidente). Restul citiți pe facebook, s-a întâmplat luni seara:

fb (2)

 

M-am enervat groaznic, fiindcă tipa din poveste era foarte prețioasă și importantă, cunoașteți tipul importanța-razelor-de-lun-asupra-galoșilor-de-gumă. Iar eu foarte afumată în timp ce spiritele se încingeau pe facebook: au dat share Arhi, Denisuca și Mihaela, au comentat Ruxa și Nebuloasa. Uimirea mea a venit din faptul că lumea nu era deloc surprinsă de treaba asta care se întâmplă în prea-lăudatul nostru Sibiu.

fb (3)

Iar poveștile continuau. Trist, domnule, trist.

Le-am scris și celor de la Atrium, fiindcă e totuși un local de suflet și de renume în Sibiu. Pe vremea când eram tinere și în liceu, stăteam acolo și ne imaginam cum o să fim babe și-o să ne uităm cum ninge de sub bolta lor de sticlă, în timp ce ne bem cafeaua în acorduri de pian. Na, locul e frumos, oamenii mai greșesc, deci le-am scris: Vedeți că-i o nebună care vă înjură pe facebook.

Răspunsul primit de la Atrium:

Buna ziua,

in primul rand ne cerem scuze pentru experienta neplacuta.

Atrium probabil nu este singurul local civilizat din Sibiu, dar ne place sa credem ca se afla printre cele – din pacate – putine locuri decente, si tinem foarte mult la acest lucru. De aceea luam orice reclamatie (in cazul dumneavoastra dezamagire) foarte in serios.

Tinem foarte mult sa oferim servicii de calitate, de fapt acesta este un lucru care ne diferentiaza de majoritatea localurilor din Sibiu. Din pacate se pare ca in ciuda dorintei noastre nu reusim intotdeauna.

La subiect: spatiul pentru nefumatori NU este rezervat doar clientilor care mananca, si acest lucru ar fi trebuit sa-l cunoasca si persoana care v-a refuzat accesul. Din cate intelegem, s-a mai intamplat si cu alte ocazii, ceea ce este cu atat mai regretabil. Pentru a afla exact ce s-a intamplat ieri va rugam sa ne mai acordati un timp.

In legatura cu feedback-ul negativ, nu reusim sa-l vedem la dumneavoastra pe profil (din cauza setarilor, probabil).

Va multumim pentru feedback. Consideram ca orice fel de comentarii, si mai ales cele negative, ne ajuta sa intelegem greselile pe carele facem si, in consecinta, sa ne imbunatatim serviciile.

Marius Georgescu, administrator

Și o zi mai târziu, Atrium a oferit 10 vouchere în valoare 50 lei fiecare, din următoarele motive:

Nu vrem sa ramana nimeni cu ideea (gresita, zicem) ca la Atrium clientii sunt neglijati. Este foarte greu sa castigi clienti si foarte usor sa ii pierzi. De aceea sunt foarte importante feedback-urile de acest gen.

In urma acestui incident am hotarat sa avem – incepand din acest week-end – pe fiecare masa cate un formular de comentarii, care sa ne ajute sa remediem mai rapid deficientele.

Eu zic că mai există o șansă. Pentru speranță, asta zic.

p.s. Cadoul de ziua mamei mele a fost c-am amânat plecarea. Să-i dea Dumnezeu sănătate celui care mi-a dat ideea!

p.p.s. Cele zece vouchere le-am împărțit eu între cei care au comentat la postarea respectivă.

Cel mai oribil cadou din istoria cadourilor

Maine plec acasa. Credeam ca ma intorc duminica viitoare, o saptamana fix dupa Pasti. Si nu numai fiindca asa ar fi fost logic, doar nu ne luam o saptamana concediu ca sa petrecem weekend-ul la Regina, ci fiindca sambata e ziua mamei mele. Si duminica , a tatalui lui H.

Spun “credeam”, fiindca, ce sa vezi, ieri cand vreau sa iau biletele de tren pana la aeroport, descopar cu mega-uimire ca data intoarcerii e sambata cu noaptea-n cap si nu duminica, asa cum credeam.

Cat de tare mi-a picat fata si cat de rau m-am enervat, doar cei prezenti pot confirma. Cred ca daca s-ar putea incorona o regina a gastelor proaste de pe lumea asta, as primi din oficiu medalia de aur, tronul si coroana. Probabil, din greseala, din bucuria enorma ca ziua ei se nimereste atat de bine cu Pastile si concediul nostru, dar si dintr-o idiotenie pe care nu mi-o voi ierta niciodata, am dat click-ul gresit. Si probabil dintr-un dor din ala care nici nu te lasa sa vezi bine. Ca da, de obicei, dupa o vizita acasa, sunt atat de suparata cand ma intorc, incat caut sa-mi iau urmatorul bilet cat mai repede. Asta se intampla pe fix 15 ianuarie.

Acum am sunat si la agentia prin care am luat biletele si la Lufthansa direct. Cica biletul de dus se poate modifica, cel de intors -nu. Hai,serios?!?!? Miruno, dupa ce ca esti proasta, mai esti si mama ghinioanelor saptamana asta. Am inghitit-o asa cum a venit si m-am pus pe scris postul prezent. Asta doar asa, ca sa nu ma umfle plansul in plin cabinetul stomatologic, nu de alta dar nu stiu daca e legal in tara asta sa lucrezi cu ochii umflati.

Cu mama am vorbit ieri la telefon. I-a cazut fata, ce sa mai. A zis ca planuia o petrecere si ca, lasa, acum si-asa nu mai putem face nimic. Sa ne bucuram ca ne vedem si sa nu ne gandim cand ne despartim. Adica, tot ea ma consola pe mine. “Lasa, mama, ca si acum voi fi acasa de ziua ta, asa… vreo 5 minute!!!” Fiindca, normal, avionul decoleaza la ora 7 fix sambata dimineata, deci bafta.

Singura varianta de plecat duminica ar fi sa cumparam alte bilete de duminica. Care bilete acum costa 1200 lire, cacofonia e meritata.

Sunt foarte foarte idioată. Mama nu merită un copil ca mine.

p.s. Lufthansa nu are nici o vina, cu cine am vorbit de la call center-ul romanesc m-a asigurat ca intelege si ca nu, nu mai putem face nimic. Si multumesc tuturor prietenilor de pe facebook care m-au ajutat cu un share, un numar de telefon si-o vorba buna.

 

Noua Barbie, cu vreo 5 kile în plus şi 10 cm în minus

bb-compare-700x933

Din punct de vedere al raporturilor şi măsurătorilor, toată lumea ştie că Barbie e un concept de păpuşă care e cam “greşită” din punct de vedere anatomic. Gâtul ăla subţire şi lung nu poate exista, nici talia minusculă, decât dacă eşti făcută din plastic.

Din punctul meu de vedere? Nici Cenuşăreasa nu există, dar parcă nu m-aş apuca acum să spun tuturor fetiţelor că prinţii reali îs nişte mincinoşi curvari şi să se ferească mai ales de băieţii de bani gata. Plus, într-o eră în care obezitatea ne stă ca un pistol la tâmplă, soluţia nu vine din resemnarea în faţa măsurilor XXL. Bine, Barbie asta nouă nu e XXL nici vorbă, dar în curând se va găsi unul care să o construiască în varianta medium, large şi extra large şi lumii întregi să i se pară normal. Exact ca americanilor porţile de la mcdonalds. Acolo nu există conceptul de small ca standard. Simplu şi trist.

Săptămâna trecută, m-au uimit 2 ştiri la radioul britanic.

  • Una spunea că s-a modificat recomandarea pentru câte porţii de legume/fructe să consumăm pe zi. Mai exact, de la 5 la 7. Şi comentariile erau că guvernul trebuie să facă ceva pentru asta! (Hai, serios, de parcă nu s-ar vinde şi spanac în supermarketuri, vine tot în pungi mari, doar că oamenii le confundă cu chipsuri… tot guvernul e de vină??? eventual să scoată pizza în afara legii…)
  • Cealaltă era despre obezitate, zicea o tanti la microfon că ne obişnuim cu mărimi tot mai mari, pe stradă, ambulante. Şi că, încet-încet, se schimbă standardele de “normalitate”. Doar fiindcă, să-i spun unei colege care are douăzeci şi un pic de ani că e “grasă, frate” la cele 120kg purtate pe-un metru şi-un zâmbet e o ofensă. Ştiu caz concret, altă persoană, care s-a dus la medicul de familie, ăla i-a spus să aibă grijă -după ce a cântărit-o, că s-a cam îngrăşat, că e la limita superioară spre obezitate şi că na, să aibă grijă. Ce-a făcut domnişoara? S-a simţit mega jignită, s-a plâns în public şi s-a consolat cu o ciocolată, normal. Drept vorbind, spunea asta în timp ce şedea lângă cele 120 kg şi zău că nici mie nu-mi mai părea aşa de superioară limita aia. Prin contrast, evident.

Deci tristă ziua în care nu vom mai tinde spre idealuri, ci spre realităţi. This doesn’t hurt anybody’s feelings, so they can die happy. Uneori cu ateroame, alteori cu hipertensiuni sau diabeturi, de cele mai periculoase ori – cu toate combinate. Mergeţi de băgaţi nişte spanac, cică face bine la artere.

sursa

Inspiraţional: fondul de sub tenul de porţelan

f230c1eef9f9b771af03ad04797170dd

Ca mireasă, n-o să-mi pun unghii cu sclipici, nici gene false, ba nici n-o să chem pe vreun artist să mă picteze la sprâncene. O să le fac pe toate singură şi-o să las strălucirea să iese din priviri, din pori şi alură. Multă lume a zis că-s nebună, ieri am mai descoperit o mirună ca mine, care exact aşa a zis. Că-şi face unghiile cu lac incolor şi-şi pune un strat de mascara pe gene. Singură şi gratis, cum ar veni.

Ca dentist, nu-mi mai pudrez nasul zilnic de-o vreme, cam de când m-am prins că mai mult pudrez masca de protecţie decât nasul. Şi mai mult de atât, că mă aleg şi cu nişte dungi deloc elegante pe figură, de la atâta echipament de protecţie la locul muncii. Ştiţi dumneavoastră, ca-n orice fabrică. Adevărul este că… mi-e lene. Dimineaţa mi-e lene să orice, pentru că somn. Şi pentru că mă trezesc abia pe la al doilea sens giratoriu, asta nu mai e un secret pentru nimeni, şi pentru că în ţara asta încă nu e legal să conduci şi să-ţi suceşti genele-n oglindă.

5bbc0898175713149f8dc27ad0e475d7

Weekend-ul ăsta m-am trezit (vorba vine) să-mi achiziţionez un nou fond de ten, de parcă n-aş avea destule chestii pe care le-am cumpărat şi nu le folosesc. Pe număratelea, 3 perechi de pantofi şi 2 sacouri, cu etichetă şi praf. Fără speranţe.

Dacă l-am luat, normal că l-am şi folosit. Un

pic aşa, că oricum mi se părea enormă zugrăveala. Şi unde n-am făcut nimic în plus faţă de cum făceam de răposatul obicei, iubitul meu a ţinut să menţioneze că el nu înţelege rostul machiajului. Că, în loc să te facă mai frumoasă şi să-ţi ascundă nişte treburi, îţi pune-n evidenţă porii căscaţi cât cepele şi ridurile conforme cu buletinul. Sinceritatea la noi în cuplu a fost mereu apreciată, deşi m-a costat destul de mult acest nou Le Teint Touche Éclat Foundation. Doar că deştepţii de la YSL au întrerupt producţia de Teint Radiance, fondul meu de ten, preferat. Cică l-au îmbunătăţit. Poveşti.

Mă dădusem şi cu lipgloss, iar când am vrut să mă retrag la toaletă ca să-mi refac botul, iubitul m-a rugat cu sinceritate să-l las mai bine natural şi mirosind a proaspăt îngurgitata supă de ceapă, franţuzească şi ea. Ca fondul de ten 😀 Cică-s mai frumoasă aşa. Şi supa mai ieftină, sincer. Şi decât rujul. Şi decât jum’ate din el.

Percepţia bărbatului de lângă noi e foarte diferită de a noastră. Ce e frumos pentru noi nu e la fel de frumos pentru ei. Ce e gras pentru noi poate fi la fel de slab pentru ei. La fel ca anul trecut, vreau să zic. Sau nu. Şi atunci ACEEA este o problemă.

Până una-alta, vă invit să vedeţi aceste clipuri impresionante, reclame la nişte cosmeticale. Două domnişoare care pun machiajul în altă lumină, fără a se pune pe ele în spatele lui.

Cu ocazia asta, să sperăm că s-a încheiat era în care toate cremele promit tinereţe fără bătrâneţe şi toate dietele – slăbire fără înfometare.

foto 1, 2

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 148 queries in 0.404 s