Viaţa ca statul la coada greşită

Ştiu exact momentul când am înţeles că voi fi medic dentist. De dorit nu mi-am dorit niciodată, însă am ştiut ca un fel de certitudine treaba asta. Cu mintea mea de clasa a 2a.

Eu când eram mică n-am avut niciodată fantezii din astea îmbibate în prostie şi hormoni, de genul “când voi fi mireasă” ori “eu mă fac doctoriţă”. Până şi cuvântul ăsta, “doctoriţă”, mă scoate din sărite.

Eram la bunici, la o vecină în curte, într-o încercare de-a mă împrieteni cu nepoata ei. Care nepoata era atâta de isteaţă, că mai mult am povestit cu bunică-sa. Şi mă dădeam pe leagăn, când m-a întrebat ce vreau să mă fac când o să fiu mare. I-am spus că mai e mult până atunci şi am timp să mă răzgândesc. Şi deşi n-am minţit (până la vremea aia, deja-mi dorisem să fiu balerină, cântăreaţă şi învăţătoare, poate toate în aceeaşi săptămână, deci atâta lucru înţelesesem despre mine: că nu-s tocmai cea mai stabilă şi decisă persoană din lume), ăla a fost momentul. În care am ştiut. Că o să fac dinţătorie. De ce? Pentru că aşa e cel mai bine pentru mine.

Habar n-am de ce-am ştiut. Şi habar n-am de ce nu mi-am dorit niciodată.

Două sute de ani mai târziu: De la începutul anului lucrez întruna. 5 zile pe săptămână, de la 9 la 6. Uneori nici să mă piş n-am timp şi mă rog de vezică să mă mai ducă doar încă un pacient.

Cât să nu-l las pe amărât s-aştepte, mai bine mă chircesc io pe dinăuntru. Şi rezistă. Exact ca coafura pe vânt şi ploaie.

Ne apropiem de finalul anului fiscal, avem şi noi un target de livrat, nişte guri de spălat. E muncă, nu glumă. O roboţeală din aia care ajunge să nici nu te mai deranjeze, fiindcă inerţia îţi ignoră total

nevoile sufleteşti. Să sperăm că nu şi pe cele fiziologiceşti, ca să zic aşa. piş-piş-piiiiiiş.

Ştiţi cum e când te muţi de la o coadă la alta (în trafic, de exemplu, sau la magazin), fiindcă ai impresia că cealaltă merge mai repede şi că faci mutarea vieţii tale? Aşa simt eu acum, că stau la coada greşită.

Şi habar n-am de ce încă nu-mi displace. Parcă nu mai ştiu să altceva face.

Cum ar fi…să scriu.

queues

Copii, nu vă faceţi medici. Chiar există cozi mai scurte de a ajunge unde vreţi.

poză

Articolul anterior

Despre copii: e mult mai uşor să-i dresezi decât să-i educi

Articolul următor

Speed reading în viteza a 5a

15 Comentarii

  1. Ai alta optiune?

  2. alipety

    stiu perfect ce simti, am trecut si eu prin asta cu alegerea “cozii” gresite. drept urmare, la 32 ani am ales un alt drum, total diferit. sper sa imi fie mai bine de data asta.sper sa-ti gasesti si tu DRUMUL potrivit.

  3. marie

    Te inteleg foarte bine si eu am ales profesia asta, poate din lipa talentului deosebit la alte lucruri, acum la ceva timp dupa ce am terminat m-am trezit intr-o piata suprasaturata fara posibilitatea de a profesa si la cei cativa pacienti simt ca am doua maini stangi.Tu cum ai facut la inceput de drum ?

  4. alipety, atunci cand chiar simti ca nu mai poti si gata, e mare mare intelepciune si curaj sa chiar o iei de la capat! Stiu ca eu tot asta ziceam in toata facultatea: daca si in anul 6 imi dau seama ca imi place altceva mult mai tare sau imi descopar ceva talent ascuns, nici in anul 6 nu va fi prea tarziu sa renunt sa-mi irosesc viata si sa ma apuc de altceva. Din pacate, nu prea am gasit alta varianta mai buna pana acum. Alte variante, da. Dar nu mai bune, deloc chiar.
    Si am facut multe la viata mea 😀

    Marie, eu am lucrat de la inceput in UK. Aici sunt multi pacienti, nici vorba de piata suprasaturata inca.
    Nu dispera, pe orice piata cei buni se vor diferentia. Nu cantitatea concurentei sa te sperie, ci calitatea ei. Si sa te motiveze. Hai, succes!

  5. Never give up, asta e cel mai important!

  6. mo

    subscriu. si eu gandesc la fel din cand in cand… si cu acelasi argument. la altceva nu ma pricep… nu sunt suficient de desteapta sa ma fac inginer structurist, nici suficient de creativa ca sa fiu designer sau ceva mai fancy asa. so arhitectura a ramas… si ramane, de bine, de rau 😛

  7. Ma simt asa. Des.

    N-am stiut ca m-ar interesa macar sa fac ce fac azi pana la cel putin un an si jumatate dupa ce am terminat cu a doua facultate. Si chiar si atunci, cresterea interesului a fost lenta la inceput.

    Si n-am nici cea mai mica idee ce va fi peste un an…

  8. george

    Tare simpatică mai eşti. Mai ales cînd scrii aşa sincer, corect gramatical şi natural stilistic :-), deşi eşti tînără şi stomatolog :D. Keep thinking ! 🙂

  9. Valeriu

    Daca te-ai așezat la coadă ajungi sigur și la capăt.
    Până una alta uite un cântecel de fredonat la cabinet.

    ”Lipa-lipa prin gunoaie pute gura de de te-ndoaie
    Cu lopata și robuța luăm din dinți mămăliguța.” :))

  10. liana

    Sunt meserii care se fac din pasiune, altele pentru bani si altele pt ca asa s-a intamplat, oamenii au nimerit din greseala pe acolo, fara pasiune dar si fara alt gand si evident fara concurs de admitere(ca daca ar fi fost, nu prea s-ar mai fi povestit..ma-ntelegi..)
    Stoma e pt bani.Cine-i are deja probabil ca n-are ce cauta la stoma.
    Eu stiu multi stomatologi, poate zeci, si doar unul singur face ce face din pasiune.Parintii medici internisti, deci pe el nu lipsa banilor l-a manat.Lucreaza numai cu copii, la un cabinet intr-o scoala generala, salariu pana-n 1500 de lei.E pasionat cum nu-ti poti imagina(are in jur de 32-33 de ani si face chestia asta de cand a terminat).Face ore de educatie sanitara in fiecare saptamana aproape,pune pozele pe FB,d-aia stiu,copiii sunt morti dupa el, vin de drag la cabinet.O prietena are fetita in clasa pregatitoare la scoala aia, aud povesti minunate despre el, dar oricum contul lui de fb arata si spune multe.
    In rest…pe cei mai multi dentisti doar tarifele pe care si le pun singuri pe usa ii fac sa plece dimineata la cabinet.
    Apropo de cantecele, avea Buzura unul “printre plagi si hematoame/caci asa ne este soarta, ca sa ne luptam cu moartea!” cred ca prin Orgolii era,nu-mi mai amintesc primele doua versuri,din pacate, asta era pt chirugi,dar astia sunt alta mancare de peste, pana la bani au multe ocluzii de mirosit…:)

  11. Schimba naibii coada!

  12. Ei lasa, se zice ca trebuie sa pretuiesti tot ceea ce ai, fie el mic sau mare.

  13. Sa te reinventezi nu e niciodata tarziu. Secretul, cred eu este de a avea ambitie si de a te pune la o coada, oricare ar fi ea.

  14. Ce bine de mine ca nu am imbratisat aceasta profesie…
    Sa ai o zi frumoasa si o primavara cu bucurii…si, speranta, ca-i anotimpul renasterii!:)

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 158 queries in 0.455 s