Anul: 2014 (Pagina 1 din 10)

Moș Crăciun acasă

… după vreo câțiva ani. Ani, în care noi am acoperit gărzile străinilor și le-am alinat altora durerile. Uitând de ale noastre, crezând că dorul de casă se poate alina cu vorbe de genul ”Crăciun e când venim noi…”

Ne-am întors. Fiindcă în lumea noastră, luminițele se mai aprind doar în România și cozonacii nicăieri nu miros ca cei făcuți în casă. Și ca să ne bucurăm noi, unii de alții și de acest”împreună” care e mult mai valoros decât de obicei. Poate fiindcă suntem departe în tot restul timpului din an. Poate fiindcă nu mai știm cine suntem, în ce limbă gândim și care-i casa noastră.

Mie nici foame nu-mi mai e. Și mă dor genunchii de la tocuri. Iar culoarea pe unghii mi se pare stranie când e pe degetele mele. Singurele neschimbări sunt iubirea părinților și onestitatea prietenilor.

Sunt mică și obosită, dar mai puternică decât am crezut vreodată.

Să nu te lași.

De fiecare dată când o spun, e cu forță, speranță și un gram de implorare. Altă șansă n-avem, Miruno. Aici nu-i cu opțiuni. Iar anul ăsta, Moș Crăciun mă găsește acasă. Sper să nu creadă că m-am mutat 😀

——————–

Nu știu câți dintre dumneavoastră mai treceți pe-aici. Mi-ar plăcea să vă știu cât mai puțini și cât mai departe de bloguri și televizor. Dar cât mai aproape de frați și părinți, de copii și bunici. Să ne sărbătorim Timpul și Iubirea anul ăsta la masă, să ne lăsăm frustrările și problemele în pom 🙂 Vă doresc colinde frumoase și petrecere așa cum v-o doriți.

În vizită la altul în viață

Mi-a zis mama ieri, la telefon. Și ce, crezi că la alții în viață e mult mai bine decât la tine?

Și m-a mirat întrebarea asta, fiindcă mamă rar a comparat curtea noastră cu cea a vecinului. Principiul de bază fiind progresul bazat pe niște lupte intrapersonale câștigate, nu interpersonale.

Îmi amintesc de câte ori mi-a rupt pagina în generală, fiindcă n-aveam chef să scriu și făceam n-ul criciii-craciii și era urât. Și cum mă ducea la plimbare, să iau o gură de aer, să schimb mediul, doar-doar să salvez n-ul meu din chinuri. Și paginile din caiet.

De la o vreme, simt că responabilitatea paginilor rupte se cântărește în griji adunate fix între omoplați. Și mai cred că se contabilizează într-un gunoi al faptelor fușărite.

Nu știu cum o fi la altul în viață, dar eu tare am nevoie de o plimbare.

Gânduri în anestezie

Casa mi-ar fi mirosit a scorțișoară și mere coapte la ora asta, clopoțeii mi-ar fi atârnat de lampă și, din când în când, ar fi venit o adiere de brad proaspăt, de la coronița de pe masă. S-ar fi auzit colinde-n toată casa.

Sper ca viitori noștri prunci să nu se uite.

Într-o poveste mai frumoasă, tastele-ar fi mers și fără mine. Ca o extensie firească a unei alte naturi. Într-o poveste normală, planurile făcute dimineața, la cafea cu iubitul meu, s-ar concretiza seara. Sau măcar în anul ăla. Ca o cronologie firească a unei alte tinereți. Nu a celei pe care ți-o petreci cu pacienții.

Sper ca viitorii noștri prunci să nu se uite nici în alte părți…

Am pierdut niște nopți, un bunic și prea multe rânduri. Sunt mută pe dinăuntru. Iar casa mea e goală. De mirosuri, de clopoței și de colinde.

Doar plină de pacienți.

p.s. Nu am mai scris, fiindcă nu vreau o listă a momentelor grele și nici să îmi aduc aminte. Și pentru că, undeva în sufletul meu, e parcă dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Așa că, nu se povestește…

Foodpanda.ro m-a convins sa scriu din nou

Haideți să ne prefacem că ultimul articol a apărut ieri și că era ceva cu multă iubire, bucurii și puțin roz, exact doza aia de plăcere vinovată, care te trimite direct să-ți faci glicemia. Nu vă tulbur cu detaliile ultimelor 3 luni din viața mea. Pentru binele tuturor.

În afară de cele două bune prietene îngrijorate de soarta blondelor, s-a mai interesat cineva 🙂 Din partea foodpanda.ro .

Ieri am primit o invitație să public acest advertorial pe blog. Le-am zis, nici nu mai știu cum se face. Poate vreți să alegeți un blogger mai harnic. Dar, cum la capitolul anti-gospodină nu mă bate nimeni la nivel european, oamenii au insistat. Am încredere în tine -zicea un mesaj.

 

images (1)

 

—————–
Recent, cineva i-a spus bunicii mele că semăn cu ea. Auleu, să nu audă mirele, a zis bunica. Deși, la cât de des comandăm mâncare online, pentru mire este un compliment.

Foodpanda e pentru pseudogospodinele așa ca mine, pentru oamenii ocupați și obosiți. Pentru pofticioși și netalentați. Noi avem conturi pe site-ul-frate din UK. Conceptul e de mare succes aici, cred că o să crească și în România într-un an cât alții în zece. Nu e un restaurant în sine, ci mai degrabă un loc în care găsești toate restaurantele, ca într-o listă.

Poți alege restaurantul în funcție de ceea ce poftești și de zonă în care ești. Noi comandăm uneori pentru acasă, alteori pentru la spital, pentru acasă la alții, pentru gărzi. Întotdeauna pentru foame. Ai chef de sushi? Vezi ce restaurante sunt pe lângă tine, care-i meniul, totul simplu și rapid. Mai ales că merge și de pe mobil, puteți descărca aplicația de aici.

Uneori plasez comanda de pe drum, ca să-l aștepte mâncarea acasă pe “mire” când ajunge. Și să creadă că, deși nu și-a luat nevastă gătitoare ca bunica ei, măcar un pic organizată e, deci totuși seamănă pe sfert cu ea.

 

————-

foto

Atenție, câine rău

La coadă la alimentară, un domn din fața mea prinde portofelul între incisivi, în timp ce-și bagă cumpărăturile în ghiozdan.

La poștă, o doamnă rupe o pungă cu caninii de pe partea stângă și cu foarte mult dispreț. Deși cred că punga era nevinovată. La fel și dentistul ei.

În benzinărie, vânzătorul plimbă un pix printre molari, de zici că el a căștigat premiul ”Drama Intelectualui Neadaptat”.

De câte ori văd chestii din astea, mă gândesc la bieții dentiști ai acestor nefericiți. Fiindcă știu cum am bibilit acum câteva ceasuri la o obturație frontală. Ori fiindcă știu de câte ori am întors coroana aia la laborator, fiindcă mai mergea un pic optimizată, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. De până și pacientul s-a plictisit.

Și fiindcă mai știu cât te chinui să izolezi corect un dinte, ca să nu-i pice plomba la primul vânt mai puternic, știu cât te chinui să cureți tot necazul din smalț, apoi din dentină, știu cât belești ochii să te asiguri că n-a rămas deloc, dar și că n-ai luat prea mult cât să-i ajungă-n suflet.

N-ați fi crezut, dar și dinții au suflete. Știu și ei când ne purtăm urât, când mușcăm din bere sau când ne e lene, în fiecare seară… Îi doare și pe ei.

La fel ca pe dentistul vostru.

Tutorial: Cum să deschizi o sticlă de bere cu dinții Cât să fii de cretin. Plus comentariile. Te doare bila, ca să păstrez același registru stilistic și inteligent!

GPeC Summit, evenimentul anului in e-commerce

Cei interesati de comertul electronic, ochii la mine!

S-a dat drumul inscrierilor pentru GPeC Summit din 27 noiembrie. Faceti rapid o socoteala si vedeti ca, pana in 7 noiembrie, biletul costa 39 EUR / persoana (TVA inclus). Din 8 noiembrie pana in 21, devine 59 EUR / persoana (TVA inclus). Verificati aici. Sau pe facebook.

Printre primele surprize pe care organizatorii le scot acum din palarie se numara Andre Morys (organizatorul Conversion Summit), John Ekman (Chief Conversionista!), Violeta Luca (VP eMAG) si Andy Szekely.

André Morys este autorul cartii bestseller germane “Conversion Optimierung”, Co-fondator si CEO Web Arts, precum si fondatorul unuia din cele mai importante evenimente internationale dedicate optimizarii conversiilor: European Conversion Summit – eveniment la care greii domeniului sunt speakeri: Guy Kawasaki, Bryan Eisenberg, Scott Brinker – sunt doar 3 din numele sonore care au tinut capul de afis al editiei de anul acesta.

John Ekman este fondatorul Conversionista!  – compania nr. 1 de optimizare a conversiilor in Suedia. Conform lui John, un “Conversionista” este acel cineva pasionat profund si nebuneste de imbunatatirea conversiei – asa cum este si el. Pe langa consultanta avizata acordata marilor companii suedeze pentru cresterea ratei de converise, John este si organizatorul Conversion Jam, unul dintre cele mai apreciate evenimente de profil din Suedia.

La finalul evenimentul, va avea loc si Festivitatii de Decernare a Premiilor GPeC, un fel de Oscar al domeniului. Si e important sa fii acolo cand apartii unei industrii. De pe scena sau din public, o astfel de intalnire care aduna “crema” industriei se savureaza exact ca un cozonac de casa, facut de cea mai priceputa bunica. Te creste si te inspira.

Pagina 1 din 10

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 131 queries in 0.320 s