Elogiu lenei noastre trupeşti

Nu ştiu dacă dumneavoastră credeţi în semne şi-n Univers, dar spuneţi-mi: unde credeţi că mi s-a deschis o carte oarecare dintr-o librărie oarecare (de obicei mă învârt la secţiunea sănătate şi spiritualitate). Spuneţi-mi numa’. Dumneavoastră aşa, cunoscându-mă pe mine, blondă şi vorbăreaţă, cam unde anume credeţi că s-a deschis minunata de carte, care vrea să mă facă pe mine o blondă mai bună!!! Dada, în toate felurile în care o blondă poate fi mai bună.

La capitolul despre mişcarea fizică!!! Mi-a stat inima-n loc de spaimă, fiindcă oricum orice mi s-ar întâmpla rău, e din cauză că nu fac sport. Dacă-mi e frig seara, el: ştii de ce ţi-e frig, nu, fiindcă nu faci sport! Dacă-mi iasă o blândă, mama: asta e numai fiindcă nu faci sport! Dacă stau pe net, tata: ţi-am spus să faci nişte mişcare! Dacă mă îngraş, slăbesc sau mă muşcă un ţânţar, precis e cineva acolo care să-mi spună că e din cauză că nu fac sport. Cât de tare mă enervează chestia asta se poate vedea pe faţa mea cea făcătoare de spume, scotătoare de fum şi pe trupşorul meu în vecii vecilor sedentar, amin.

images (6)

Ştiu că nu e bine. Dar nu-mi place. Urăsc senzaţia aia când îţi creşte pulsul şi-ncepe sângele să ţi se ducă-n obraji de parcă ăsta ar fi vreun Loc Ales sau ceva, urăsc să simt transpiraţia cum se adună brobonele -iar mie asta mi se întâmplă cam urgent aşa, o fi o binecuvântare, habar n-am, am auzit doar că unele doamne se învelesc în tot felul de folii ca să transpire mai tare, bleacs!!! Să vă spun ce mai urăsc: felul în care mi se udă părul la ceafă şi ştiu precis că apoi se încreţeşte!!! Felul în care mă doare spatele orice exerciţiu aş face, cu accent pe ORICE exerciţiu, de parcă n-ar exista muşchi în trupşorul ăsta în afară de la spate. Singurul loc în care mă simt total relaxată e scaunul de la serviciu, un fel de şa care-mi ţine picioarele desfăcute şi spatele drept. Aş putea să şi dorm în el…

Şi nu, sentimentul de finalizare al celor 20 de minute pe bicicletă sau pe braţe împingând la flotări nu mi-a adus niciodată bucurie, mândrie, euforie. Am citit în reviste, cică astea-s efecte secundare, cică te bucuri ca de o pătrăţică de ciocolată, ceea ce, mă iertaţi, e o comparaţie care aduce multă, dar muuuultă jignire doamnei ciocolată. Nu se admite acest argument cu endorfinele în nici o instanţă citavă şi cu toate papilele gustative la ea.

Deci nu, eu nu m-am simţi niciodată bine, energizată şi bucuroasă după ce-am făcut sport. Ci doar obosită şi lipicioasă. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Ci s-ar pedala pe bicicletă.

Ceea ce vă recomand dumneavoastră leneş şi călduros. Daţi şi pentru mine o tură. Hai noroc!

foto

Articolul anterior

România e o inspiraţie

Articolul următor

Au fost #prinSibiulmeu fără mine

37 Comentarii

  1. Depinde de persoana. Si de tipul de sport. 🙂

    Imi place la nebunie sa fiu transpirata. Ca dusul nu e niciodata departe. 😀

    Iar comparatia aia mi se pare o jignire in celalalt sens. Am testat peste o mie de ciocolate si n-am simtit niciodata euforia aia pe care am avut-o in unele momente pline de transpiratie si de oboseala.

    N-as putea niciodata sa pedalez pe bicicleta, sa alerg prin parc, sa inot, sa merg la yoga sau… destule altele.

    Dar imi plac chestiile care implica sarit, catarat… si posibilitatea de a-mi rupe gatul, desi in aproape 30 de ani de viata am avut norocul de a nu rupe pana acum in felul asta decat un brat… si si ala a fost din fericire al canapelei 😛

    Am tras cateva sperieturi, e drept. Am cazut de pe o gramada de mobilier… ceea ce mi-a facut peretele sa arate ca-n desene animate, cu zece dungi verticale lasate de ghearele care dracu’ stie ce sperau sa apuce. Si am trecut printr-o usa de sticla (ahem, era deja crapat serios geamul) dupa o tumba pentru care mi-am luat putin cam mult avant… Dar dupa toate chestiile astea m-am ridicat, m-am scuturat… si eram tot intr-o singura bucata!

    Si imi mai place… sa-i zicem un fel de kickboxing pentru ca pot sa-l combin cu o alta activitate foarte placuta, aceea de a visa. Cum ca nu trosnesc aerul, ci mutra unei persoane pe care n-o pot suporta. 😀

    Ah, si n-as da bani pe mers la sala. Exceptand situatia in care e vorba de alpinism in sala. Altfel, acasa. Sarit peste scaune si alte obiecte de mobilier si nenorocit aerul imaginandu-mi ca e persoana aia nesuferita. In ultimul an si cu greutati legate de glezne (am progresat treptat de la 450 de grame la 4.5 kilograme).

    Nu sunt tot timpul activa. Ultima luna a stat sub semnul lui foarte putin sport daca nu pun la socoteala renovatul si toata curatenia de dupa, desi si alea m-au facut sa transpir serios si m-au lasat obosita. Dar ma simt bine cand sunt.

    • Ce simpatica esti! Mi se pare fascinant cum si ce povestesti de fiecare data in comentarii! :)) mai ales la capitolul sport, tatal tau trebuie sa fie mandru!
      Desi nu sunt sigura ca acest cocotat pe canapele se pune ca sport :))) sau nu te cocotai cand au rupt bratul ? 😉
      Oricum, bine ca n-ai patit nimic!

  2. Fa inot. Nu simti ca transpiri, apa te racoreste constant si te balacesti (chestie care zic ca place majoritatii).

    Eu prefer in general ceva mai serios (sa simt ca misc) gen karate sau tae bo, daca tot mi-am aranjat un menisc, dar, chiar daca nu simt ca am muncit atat de mult, inotul tot imi pica bine.

    2 ture pe saptamana si-s usor ‘efortata’, plus ca nu mai poate zice nimeni ca am x si y probleme ca nu fac sport. Ei bine, fac 😀

  3. dojo, faci şi acum???
    Eu mă gândesc serios să mă apuc şi nu din motive de statut social (citeam într-un articol că nu numai geanta, şi şi braţul pe care o porţi vorbeşte despre statutul social 😛 ), ci din motive de sănătate. Plus, în perspectiva unei sarcini un corp antrenat îşi revine muuult mai repede şi uşor.

  4. Cris

    Doamne cat de tare te inteleg!!! asa-s si eu. si incerc/incep sa ma mobilizez. Cu greu. Sper sa imi intre in rutina chestia cu sportul, mai repede si fara efort :)))

  5. Claudia

    Pe mine ma sperie lipsa sportului tot cu gandul la o viitoare sarcina. Ma sperie burticile mamicilor pline de vergeturi. Visez eu asa, ca fara transpiratie si efort, voi deveni la un moment dat o gagica cu abdomenul plin de patratele delicate, pentru ca dupa sarcina sa am o burtica cu 0 vergeturi.

    Nimic nu ma sperie mai tare ca vergeturile…Plus ca am cateva pe coapse si vad ca atunci cand nu fac sport, vor ale naibii sa se inmulteasca precum iepurii.

    Asa ca…sufera baba la frumusete.

    P.S.: miscarea face bine si in pat. Nu sa ne miscam in pat (desi nu strica, deloc!). Ci suntem mai antrenate cand ajungem acolo! 😀

  6. Poate asta te va inspira putin: i don’t exercise to be healthy, i exercise to be sexy as hell naked 😀

    Si sursa inspiratiei: http://static.someecards.com/someecards/usercards/1338906981182_537333.png

  7. Ultima oara am fost intr-o sala prin 2007 si pentru ca era prima data cand am intrat am rezistat ….2 sapt.
    Din nefericire anii trec si se si vad pe corp asa ca de fix 10 zile alerg pe banda la viteza mica cam 30-40 de minute.Ma plictisesc, transpir, ma enervez pt. ca m-i se pare ca pierd timpul dar continui pt. ca pare sa aibe efect.
    Sper ca de data asta sa depasesc 2 sapt. ….:))

    • Cora, eu bicicleam într-o vreme, aşa am văzut vreo 3-4 sezoane din Californication. Ajută să-ţi pui un serial, îţi iei gândul de la transpiraţie. Oricum, ţine-o tot aşa!

  8. Nici sportul ala ‘cel mai vechi’ nu-ti place? Tb sa-ti placa. Se zice ca blondelor le place.

  9. Adriana

    Mie mi-ar placea sa fac sport, sa alerg un pic, sa fac niste abdomene…am ramas numai cu 3 kg in plus fata de cate aveam inainte de sarcina, nu am facut vergeturi deloc desi am luat 23 de kg asa ca nu cred ca are de-a face cu sportul, ci cu minunata elasticitate a pielii…Revenind, nu pot sa alerg, fetita mea de un anisor deja( si cu dintisori, si cu maselute) nu ma lasa sa plec nici la baie…Sportul insa e foarte bun, visez cu ochii deschisi la momentele cand fetita va fi mai intelegatoare si voi face exercitii ca sa revin la forma initiala!

    • Adriana, ca să ne înţelegem: nici înainte de sarcină nu făceai sport? Păi cum ai scăpat de 20 de kg, mai merg încă 3 zic eu… deşi cred că şi alergatul după fiica ta se pune ca mişcare. Să-ţi trăiască!

  10. @Copila, normal ca fac. Am facut pauza vreo 2 luni (din saptamana a patra pana in a 12-a – deh, io am fost precoce la depistat ‘chiriasul’), pentru ca in general astea 3 luni de inceput pot sa fie ceva mai cu cantec. Nu a fost cazul meu, ca m-am simtit bine, dar nu am dorit sa riscam.

    Acum merg luni si vineri la inot, cate o ora. Normal ca nu-mi fac antrenamentele turbate de dinainte de sarcina (am prostul obicei sa fac efort pana pic in nas), instructoarea stie ‘situatia’, asa ca inot cate un bazin, ma odihnesc 2-3 minute (desi teoretic nu as avea nevoie, dar nu vreau sa fortez), mai fac o tura etc.

    Atat timp cat nu fac efort turbat, nu am avut nicio problema. Ajuta ca ma racoreste si-mi face foame 😀

    • Dojo, toată stima şi respectul! Nici nu ştiu cum mai poţi vorbi cu mine ori citi blogul :)))

      Adriana, gimnastică intensivă singurică acasă??? pfuuu, bun aşa! şi 10 minute zilnic dus-întors contează, să ştii. Nu vrei să ştii cât merg eu zilnic pe jos…

      Haivas, să nu supraestimăm acum. Am auzit şi eu că pe unii îi ţine zile-ntregi… şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa.

  11. Adriana

    Miruna, iti multumesc! Nu faceam sport, si nici lucrul nu era departe, faceam 10 minute pe jos(acolo, pe strada Raului, ca tot esti din Sibiu) dar sa stii ca in tinerete am facut un pic de gimnastica intensiva acasa, singura, sa scap de burtica. Si timp de mai bine de 10 ani, desi m-am mai ingrasat, burta n-am facut! Alaptez…si cred ca asa am slabit! Plus ca si alergatul dupa fetita se pune 🙂 Ai dreptate!

  12. Adriana

    Adica eu locuiam pe Ocnei, ca sa se inteleaga 🙂 Alerg prin casa dupa printesa 🙂

  13. @ Copila blonda: Tuturor ne place 🙂 daca-l facem cum trebuie. Cica se consuma cele mai multe calorii. Înotul e mic copil.

  14. Valeriu

    La un moment dat va trebui să faci și mișcarea cu mișcarea.
    Când faci ceva nou neplăcut și necunoscut ai nevoie de curajul de a te arunca în prima prapastie pentru a-ți face avânt să urci urmatorul vârf.

  15. Miruna, mi-e drag de tine si de blogul asta, de asta vin pe aici, chiar daca nu esti sportiva ca noi doua (ieri am aflat ca voi avea fata, deci de acum voi folosi pluralul, cand e vorba de mine :)).

    Mi-a placut sa fac sport mereu si sunt constienta ca fundul pe scaun 8-10 ore pe zi (asta e jobul) nu-i exagerat de sanatos 😉

  16. Incearca inotul! E o activitate placuta si… nu transpiri! Iar daca nimeresti la un bazin care are si jet de apa, beneficiezi si de un masaj gratuit!

  17. Mandru ca poate sa-si etaleze talentele de reparator? 😛

    Bratul canapelei l-am rupt incercand o miscare care ar fi trebuit sa curga cam asa: urcat in picioare pe spatarul canapelei, sarit in maini pe bratul ei pentru ca apoi sa cobor frumos picioarele pe langa bratele proprii. Numai ca ultima parte nu mergea de nici o culoare, cum incercam sa las picioarele in jos, cum se duceau singure… paf! Asa ca am tot repetat chestia pana aproape am reusit. Aproape insemnand ca picioarele mele n-au venit pe bratul canapelei, ci l-au izbit putin mai jos, din interior… moment in care saracu’ s-a dus cu tot cu mine in exterior… Deh, aveam 12 ani, eram deja ditamai capra…

    Dupa intamplarea respectiva, ai mei au recurs timp de ceva vreme buna la o masura extrema: incuiat sufrageria & partea mea de casa cat eram singura.

    Pe hol insa aveau un set de fotolii cu brate cu o sipca de lemn lacuit in partea de sus (mare fericire, ca de aia ma puteam apuca mult mai bine decat de un brat moale). Mai era si culoarul din bucatarie peste care imi placea sa ma ridic in maini, cu o mana pe dulap si cealalta pe masa. Si bineinteles patul lor din dormitor. Si spatiul dintre geam si pat pe care puteam sa-l folosesc ca sa-mi iau avant.

    Nu stiu daca se pune ca sport adevarat, stiu doar ca de cele mai multe ori transpir serios.

  18. mihaela

    La mine miscarea/sportul fac parte din normalitate. Alerg si fac yoga, imi doresc sa ajung sa alerg 30 min de 3 ori pe saptamna, afara, in parc. Nu pe banda rulanta, uitandu-ma la tv. Ala nu e alergat. Si sa fac 1 ora yoga in fiecare zi. Mi-as dori si mai mult sport dar tb sa-i gasesc timp. Badmigton, catarat si calarie. Scuza ‘cum arata parul de la apa’ e un rasfat ca sa nu zic fitza.

  19. Adriana

    Miruna, aveam 17 ani si n-aveam bani de sala, trebuia sa fac ceva cu corpul meu, sa nu ma rotunjesc prea tare. In conditiile in care toate femeile din neam(mama, matusi, bunici, sora-mea) aveau si au burta, m-am speriat si l-am intrebat pe profesorul de educatie fizica din liceu ce exercitii sa fac! Si m-a invatat o gramada de trucuri pe care le exersam acasa, cate o ora, uneori 2 pe zi, pe melodii gen No Limit de la 2UnLimited :)) Aveam o energie si ma simteam de parca zburam dupa sesiuni de asemenea gimnastica. Nu am facut burta niciodata si desi mai am 3 kg in plus asa cum ti-am spus, nu sunt pe burta! Poate e doar noroc…dar eu si astazi ii multumesc profesorului de educatie fizica fiindca isi facea treaba! Si poate din acest motiv n-am facut nici vergeturi! Asadar, orice ar fi, eu sunt pentru sport si o sa-mi incurajez si micuta in acest sens! Prin exemplu 🙂

  20. Valeriu

    @Copila, cu totii ne tot apucam ba de una, ba de alta, treaba
    Nu te lacomi la inceput, modestia si consecventa rezolva orice problema.
    Oamenii puternici nu-i vezi la inceput, ci la sfarsit.

  21. Valeriu

    “treaba e sa fii serios in ceea ce faci”

  22. Miruna, ai incercat zumba? Mie mi se pare foarte distractiv! E modul meu preferat de a face miscare iarna cand nu pot alerga in parc.

  23. Nu am încercat. Drept să spun, am abandonat intenţiile de genul “mă apuc de”, cu abonamente plătite la sală şi etc, fiindcă niciodată nu m-a ţinut mai mult de 2 săptămâni. 🙁
    ce a funcţionat la mine cel mai mult timp a fost bicicleta de cameră. Până am abandonat-o şi pe ea…

  24. Mereu zicem : daca as avea timp as face sport. Si cand ai timp te uiti la seriale cu bolul de inghetata

  25. G

    e a doua oara cand dau (“intamplator”?) peste acest blog. nu stiu daca ai spus pe undeva pe aici, dar s-a ivit curiozitatea daca ai parul intr-adevar blond (adica natural blond)? se zice prin studiile specialistilor ca parul blond natural (si cel roscat cu atat mai mult) e pe cale de disparitie.
    am citit si postul si comentariile si te cam contrazici, ba vrei, ba nu vrei. hotaraste-te! 🙂 ca o sa zic ca esti ca… ca vremea sau ca vantul? (LOL) mai bine as alege alta comparatie, ca s-ar putea sa te scoti cu AERUL DUBLU ce esti (adica zodia – aici am scos limba – daca bine imi amintesc din “datul anterior intamplator” pe aici – si iar am scos limba).
    sportul, cum multe altele (ca si copiii la vedete – un exemplu), a devenit un fel de moda, e sic! (s e si s cu “coada” – aici trag cu ochiul -, din pacate nu pot folosi diacritice). ih! as zice io mai multe dar pentru asta cred ca ar trebui sa scriu propriul blog. adaug doar: sporturile astea la sala si bla bla mi se par ca… zzz!… sa zicem: fructele urias umflate de import, care nu se compara never-ever cu un mar direct din copac de la bunica. badea Gheorghe, n-o dat pe la sporturi dar e sprinten si fara burti si vergeturi, cu muschi de… ah! era sa zic de otel, zzz!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 207 queries in 0.243 s