Londra, un city break de 5 stele

Câteva secrete care ne-au făcut nouă cele două zile de vis, chestii pe care le puteţi aplica şi dumneavoastră data viitoare când sunteţi în Londra. Spun asta, fiindcă acolo cel mai variabil factor e vremea, iar, de data asta, domnul soare a ţinut cu noi şi domnii nori -cu distanţa.

Vedeţi întâi zonele superturistice, gen Big Ben (actualul Elizabeth Tower), Buckingham Palace, Westminster Abbey, roata, podul Londrei, Tower Bridge şi madame Tussauds, poate chiar şi vreo 2 muzee, printre care musai Harrods, daţi-vă cu metroul până-până, fotografiaţi-vă în faţă la Ritz, pe Oxford Street şi apoi mai veniţi o dată la Londra şi faceţi ce zic eu mai jos.

HOTELUL: Orice aţi zice, contează. Stelele unui hotel te fac să te simţi răsfăţat şi domn, iar asta nu e fiţă, că am fost în tot felul de locuri. Prima dată când am mers la Paris cu iubitul meu, eu eram studentă, el tânăr rezident şi am stat la un hostel cu 25E/noapte. Am rugat-o frumos pe femeia de la recepţie să ne pună singuri în cameră, cu baie dacă se poate, am fi veşnic recunoscători. Şi s-a putut. Doar că locul ăsta era undeva dubios,harta arăta că-n Paris, deşi eu aş fi jurat că-s pe la graniţa dintre Orientul Mijlociu şi Vestul Sălbatic. Dar a fost curat şi apă caldă curentă, noi ne-am avut unul pe altul, iar acum avem ce povesti. Deci:

cum să găseşti cazare ieftină şi bună în Londra cea de 5 stele

(vreau să menţionez varianta airbnb ca o experienţă frumoasă şi low cost, deşi noi nu am găsit nimic convenabil pentru o singură noapte.)

Lastminute.com are opţiunea de “top secret hotels“, unde îţi alegi zona în care vrei să stai, vezi detaliile hotelului (ce facilităţi are şi câte stele), doar că numele e dezvăluit în momentul în care faci rezervarea. Deci când dai banii. Mie mi-a zis un coleg că a stat cu Top Secret Hotels la Hilton, pe Park Lane în Londra şi a plătit 40 lire!!!! Deci, hop şi eu. De obicei, noi am plătit cam 130-150 de lire/noapte la hoteluri de 2-3 stele pe lângă Victoria station. Cam în jurul acestei sume am şi căutat. Am găsit la 90 lire un hotel de 5*, într-o zonă centrală şi n-am mai stat pe gânduri! Aşa am nimerit la Sheraton, după colţ de Hilton-ul colegului. Cu 90 lire în cameră de 250. Pe scurt, Top Secrets Hotels, încercaţi cu încredere.

CINA romantică deasupra oraşului: cu panorama de la etajul 28 al hotelului Hilton, lângă Hyde Park. Noi ne-am îmbrăcat frumos, eu mi-am pus tocuri, iar el sacou. Nu pentru local, ci pentru noi. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră. Restaurantul se numeşte Galvin at Windows (pereţii externi sunt de sticlă şi-ţi arată Londra 360grade). Rezervarea am făcut-o cu vreo 2 luni înainte, probabil am exagerat, dar zice că “bookings are essential”. Mâncarea ca mâncarea, foarte bună, dar desertul -delicios!!! Iubitul meu l-a declarat cel mai bun dintotdeauna, sper ca mamele şi bunicile noastre să n-o ia personal.

p.s. Când ne-am aşezat, am primit 2 vederi cu priveliştea de la masa noastră şi promisiunea că le expediază ei oriunde în lume! Asta da reclamă, aviz amatorilor din agenţii. 😉

CEAIUL : Tipicul afternoon tea trebuie să fie pe lista dumneavoastră! Noi ne-am dus la Podium, restaurantul de la parterul aceluiaşi Hilton. Ăsta deja nu mai e de tocuri şi pretenţii, e un restaurant normal. Afternoon tea însă nu se referă doar la ceaiul propriu-zis, ci e un întreg ritual de a lua prânzo-cina, adică de a mânca dulciuri până ţi se face rău. Noi am fost avertizaţi să nu mâncăm NIMIC înainte!!! Fiindcă afternoon tea la Podium se cheamă ‘Confessions of a Chocoholic‘. Să vedeţi, totul începe cu alegerea ceaiului. Chelnărul aduce frunze din fiecare ceai şi te lasă să le miroşi ca să poţi hotărî ce vrei. Eu am ales cafea, deoarece nu beau ceai nici dacă am febră, dar iubitul meu şi-a ales Forrest Fruit şi mi-a zis că, surprinzător, are acelaşi gust ca şi miros (nu ca alte ceaiuri, care te amăgesc cu aroma şi cam atât)

Apoi au adus nişte sandwich-uri, numai cât să-ţi facă poftă de mâncare. Atenţie, pozele îmi aparţin. Adică, am fost acolo şi promit că n-am nici cel mai vag talent în photoshop. Yum!

După care a urmat nebunia: 3 etaje de dulciuri, care mai de care.

Chestiile astea de la parter (le zice scones şi erau un fel de chifle dulci) erau calde şi pufoase, alături, în cele 3 castronaşe: mascarpone, spumă de ciocolată home made şi dulceaţă de căpşuni. Cupcake-urile erau la fel de bune pe cât de arătoase, iar, de la ultimul etaj, totul e comestibil, inclusiv farfuria:

Noi cam aici ne-am oprit, nici măcar să gust din fiecare n-am putut. La faza asta, domnul ŞiBlondeleGândesc, mândrul posesor al antebraţelor păroase din pozele de mai sus, era la toaletă, acuzând ameţeli de la prea mult zahăr, simptome necunoscute blondelor iubitoare de exces :

Resturile le-am luat la pachet, după care le-am oferit primului cerşetor care zdrăngănea la o chitară într-un pasaj din apropiere. În momentul ăla, aveam impresia că n-o să mai pun gura pe ciocolată în viaţa mea. Ce, zic “impresia”? Aveam certitudinea că n-o să mai mănânc un secol de-acolo-nainte!!! În aceeaşi seară, ghiciţi cui îi părea rău după pomana din pasaj. Şi nici nu trecuse un secol..

p.s. Dacă mai aveţi o zi şi găuri de dat în buget, daţi fuga la Bicester Village, acest Parndorf al insulei. Eu tot fan Tk Maxx rămân, deoarece şi pentru că o reducere -fie ea şi de 50%- de la 1000 de lire la 500 pentru un fular nu mă ajută cu nimic.

pozele: Galvin plus arhiva mea recentă şi personală