Nu ştiu dacă dumneavoastră credeţi în semne şi-n Univers, dar spuneţi-mi: unde credeţi că mi s-a deschis o carte oarecare dintr-o librărie oarecare (de obicei mă învârt la secţiunea sănătate şi spiritualitate). Spuneţi-mi numa’. Dumneavoastră aşa, cunoscându-mă pe mine, blondă şi vorbăreaţă, cam unde anume credeţi că s-a deschis minunata de carte, care vrea să mă facă pe mine o blondă mai bună!!! Dada, în toate felurile în care o blondă poate fi mai bună.

La capitolul despre mişcarea fizică!!! Mi-a stat inima-n loc de spaimă, fiindcă oricum orice mi s-ar întâmpla rău, e din cauză că nu fac sport. Dacă-mi e frig seara, el: ştii de ce ţi-e frig, nu, fiindcă nu faci sport! Dacă-mi iasă o blândă, mama: asta e numai fiindcă nu faci sport! Dacă stau pe net, tata: ţi-am spus să faci nişte mişcare! Dacă mă îngraş, slăbesc sau mă muşcă un ţânţar, precis e cineva acolo care să-mi spună că e din cauză că nu fac sport. Cât de tare mă enervează chestia asta se poate vedea pe faţa mea cea făcătoare de spume, scotătoare de fum şi pe trupşorul meu în vecii vecilor sedentar, amin.

Ştiu că nu e bine. Dar nu-mi place. Urăsc senzaţia aia când îţi creşte pulsul şi-ncepe sângele să ţi se ducă-n obraji de parcă ăsta ar fi vreun Loc Ales sau ceva, urăsc să simt transpiraţia cum se adună brobonele -iar mie asta mi se întâmplă cam urgent aşa, o fi o binecuvântare, habar n-am, am auzit doar că unele doamne se învelesc în tot felul de folii ca să transpire mai tare, bleacs!!! Să vă spun ce mai urăsc: felul în care mi se udă părul la ceafă şi ştiu precis că apoi se încreţeşte!!! Felul în care mă doare spatele orice exerciţiu aş face, cu accent pe ORICE exerciţiu, de parcă n-ar exista muşchi în trupşorul ăsta în afară de la spate. Singurul loc în care mă simt total relaxată e scaunul de la serviciu, un fel de şa care-mi ţine picioarele desfăcute şi spatele drept. Aş putea să şi dorm în el…

Şi nu, sentimentul de finalizare al celor 20 de minute pe bicicletă sau pe braţe împingând la flotări nu mi-a adus niciodată bucurie, mândrie, euforie. Am citit în reviste, cică astea-s efecte secundare, cică te bucuri ca de o pătrăţică de ciocolată, ceea ce, mă iertaţi, e o comparaţie care aduce multă, dar muuuultă jignire doamnei ciocolată. Nu se admite acest argument cu endorfinele în nici o instanţă citavă şi cu toate papilele gustative la ea.

Deci nu, eu nu m-am simţi niciodată bine, energizată şi bucuroasă după ce-am făcut sport. Ci doar obosită şi lipicioasă. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Ci s-ar pedala pe bicicletă.

Ceea ce vă recomand dumneavoastră leneş şi călduros. Daţi şi pentru mine o tură. Hai noroc!

foto

După cel ortodontic, albirea dinţilor de cel mai neinvazic tratament cosmetic.

Şi mai ştiu o mulţime de argumente pro albit dinţii. Le-am uitat pe toate cele contra, probabil de la durerea de gingii. Cine a deschis televizoarele mai târziu poate urmări procesele mele de conştiinţă legate de albirea dinţilor aici. Da, nu am sensibilitate la dinţi, doar că mi s-au albit puţin şi gingiile, ceea ce nu era în plan cu siguranţă. În fine, mi-am schimbat gelul de albire şi se pare că e mai bine. Cât despre dinţi, la mine-n gură zici că bate vântul. Asta e senzaţia, de vânt. Nu curent electric, nici măcar curent din ăla de faci torticolis, doar un alizeu. Mi-am făcut şi fluorizări între timp, adică am pus spumă din aia cu fluor în gutiere şi le-am ţinut câteva ore. Sunt foarte conştiincioasă. În 10 zile, i-am adus de la A3,5 la A1, ceea ce e mai bine decât speram. Ar fi trebuit să continuu tratamentul încă vreo 4 zile, dar am plecat în România şi nu m-am cărat cu toată şandramaua, în special fiindcă gelul trebuie să stea la frigider. Şi fiindcă mi-era frică de tata, care m-a certat oricum. De fiecare dată când rânjeam şi-şi amintea că mi-am albit dinţii. Deşi a recunoscut că sunt frumoşi tare 😉

Aşadar, câteva sfaturi şi trucuri ca să fie cât mai bine şi cât mai safe, după ce aţi fost la dentist şi el v-a dat gutierele şi gelul (plus o pastă de dinţi specială probabil pentru a preveni sensibilitatea).

• Aplicaţi gelul în rezervoare, pe faţa dinspre buze, cum ar veni pe suprafaţa pe care vreţi să o albiţi (adică nu în cel mai înfundat punct).
• Uscaţi dinţii înainte de aplicare: fie cu un şerveţel, fie trageţi aer printre dinţi.
• Împingeţi gutierele şi fixaţi-le, apoi apăsaţi puţin pe feţele dinspre buze (vestibulare, în limbaj stomatologic) pentru a împrăştia gelul în toată suprafaţa şi încercaţi să obţineţi efectul ăla de ventuză dedesubt. Cu cât gutiera stă mai fix aproape de gingie, cu atât se albeşte dintele mai bine, se evită contaminarea cu salivă şi arderea gingiilor. Plus, zona aia din apropierea gingiei e cel mai greu de albit, e ultima care se albeşte, iar într-o fază iniţială se poate îngălbeni mai tare, asta fiind doar o iluzie optică din cauza albirii imediate a jumătăţii celeilalte a dintelui.
• Treceţi cu degetul peste marginea gutierelor pentru a îndepărta excesul de gel. De câteva ori! Dr Trevor Bigg (pe care l-am audiat recent într-un webinar) recomandă să clăteşti de două ori gura cu gutierele înăuntru. Tocmai fiindcă e foarte important să eviţi orice contact al gelului cu părţile moi.
• Acelaşi dr Bigg zice că, dacă gelul nu dă pe-afară, nu ai pus destul şi-ţi iroseşti banii, iar dacă se revarsă râuri-râuri, tot nu e bine: îţi iroseşti banii pe geluri de albit dinţii scuipate în chiuvetă. Uneori împreună cu gingiile, cine ştie. (După prima aplicare, veţi cam şti care e cantitatea potrivită de gel.)
• E recomandată purtarea gutierelor noaptea din 2 motive: că prin faptul că gura e închisă, gutierele sunt sub presiune, ceea ce împrăştie gelul mai bine şi prin faptul că secreţia salivară este redusă noaptea. (Eu le-am purtat peste zi la început, de spaimă să nu mă apuce durerile în somn şi să nu-mi dau seama decât dimineaţa, când e prea târziu. Nu m-au apucat.)
• După îndepărtarea gutierelor: clătiţi dinţii şi-i periaţi. După care nu-i mai clătiţi. Dacă doare, luaţi aşa:  nişte pastă pentru dinţi sensibili, pe care o frecaţi timp de 1 minut pe suprafeţele uscate şi o pauză de 2 zile.
• Foarte important: Curăţaţi bine gutierele de gel, fiindcă unele substanţe pot fi foarte lipicioase şi rămân acolo. Niciodată nu le curăţaţi cu apă fierbinte, poate nici caldă nu e bine. Se distorsionează la căldură. Frecaţi-le cu o periuţă, dar cât mai delicat posibil. Nu îndoiţi gutierele sub nici o formă şi nu le puneţi pe modele (dacă le primiţi; eu – în rarele cazuri în care am făcut albire pacienţilor- nu le-am dat acasă ).
• Lăsaţi-le să se usuce.
• Dacă vreţi să fiţi foarte şmecheri, puteţi pune nişte pastă de dinţi în gutiere şi să le purtaţi aşa vreo 1/2-1h după albire.

Cafea, vin şi ciocolată?

Am auzit păreri împărţite, cert e că a le evita n-o să strice niciodată. Deşi la primul curs la care am fost pe tema asta, ne-a zis doctorul că el nu recomandă nici o modificare în dietă, fiindcă studiile arată  că n-au treabă, să zic aşa. Mr Bigg însă era de altă părere, pe care o împărtăşesc, între noi fie vorba. În fine, dacă totuşi nu vreţi să beţi cafeaua cu paiul ca mine, faceţi aşa: purtaţi gutierele seara, lăsaţi dinţii peste noapte liberi (se vor rehidrata din salivă), după care dimineaţa puteţi eventual bea o cafea cu lapte. (Eu o beau neagră şi cu paiul. Şi ştiu, n-a întrebat nimeni.)

Iar unul dintre efectele adverse ale albirii e că … nu mai mănânc seara! 😛

foto 1, 2