Să conducă maşina, cred că asta-i cea mai frecventă. Să meargă la film cu prietena din copilărie. Să bea cafele cu colega în afara orelor de serviciu. Nevasta pe care bărbatul n-o lasă să facă masterul doar fiindcă ăla-i în străinătate. Masterul, nu amantul. Nevasta pe care bărbatul n-o lasă, punct. Nevasta asta e un gen anume de nevastă. Nefericită din principiu, frustrată fără să ştie de ce.
De obicei, genul ăsta de nevastă se laudă la prietena cu care nu merge la film şi la colege în pauza de prânz. Că ce bine se înţelege cu soacră-sa. Că ce bine se-nţelege cu bărba’su şi, mai ales, ce des. Ce copii premianţi îi cresc pe canapeaua din sufragerie şi ce brăţară scumpă a primit de ziua ei. Niciodată să nu-i credeţi pe cei care simt nevoia să facă afirmaţii despre evident. (Exceptând blondele care gândesc.) Niciodată să nu credeţi cuplurile care sunt exagerat de mieroase în public şi nici pe domnii care-ţi deschid portiera la maşină. (Exceptând şoferii în timpul serviciului.)
Nevasta nelăsată de bărbat e subiectul acestei pseudodiscuţii şi nu bărbatul care nu-şi lasă nevasta. Deşi în capul ei de nevastă oropsită, vă zic, el e capul răutăţilor, nenorocirea nenorocirilor, şi de asta uneori ea se va răzbuna acuzând migrene bruşte la ceas de seară, când el e cu testosteronu-n batistă, ori va opri ciorba caldă la amiaz. Aşa vreo săptămână, până i se face şi ei dor de ceva cald…în stomac. Ideea e că nu bărbatul e de vină. Ba el e chiar deşteptu-n propoziţie, din moment ce şi-a găsit aşa nevastă supusă, cuminte şi gospodină. (ciorbele calde sunt o adevărată artă atunci când nu vin din plic!) Ideea e ca nevasta îşi merită soarta.
Ca să (nu) te lase, trebuie să-i ceri voie.
Ca să fii deşteaptă, trebuie să ştii pune problema, nicidecum semne de-ntrebare şi privirea-n pământ. Vrei permis de conducere? Îl informezi că vrei, eventual îl întrebi ce părere are. Deşi, dacă nu are o părere bună şi nici n-o să ţii cont de ea, mai bine nu îl mai întrebi. Ci doar îl informezi. Dacă tot vă certaţi, de ce măcar să nu vă certaţi pe un fapt împlinit, care ţie să-ţi şi aducă ceva beneficii: Vreau să învăţ să conduc, mâine am prima oră la şcoala de şoferi. Şi dacă va face ca toate fiarele sălbatice (am urmărit cu toţii ştirile de la ora 5), măcar se va duce la culcare sălbatic dar plin de respect faţă de tine.
O femeie deşteaptă n-are nevoie să aibă voie. Ci sprijin. Un bărbat- tot aşa. E o diferenţă ca de la cer la pământ. Doar să încercaţi o dată…
Gabriela
Ai perfecta dreptate in afirmatiile din postare…daca vorbesti despre relatia cu un …coleg de apartament.. Când intra un SOT in discutie se schimbă lucrurile. Simpla prezenta a sentimentelor determina o alta relationare intre cei doi, nu doar una de informare sau avizare consultativa.
copila blondă
Gabriela, nu zic sa nu il consulti, ci sa nu-l lasi sa-si transforme parerile lui in dorintele tale. Un sot care te iubeste asa cum inteleg eu ca ar fi frumos sa te iubeasca n-o sa te impiedice sa iei lectii de sofat, ba o sa te duca-ntr-o parcare sa-ti explice si el cum e cu ambreiajul. Aici e diferenta de nuanta, foarte importanta, zic eu.
Probabil depinde de cum e relatia intre parteneri de la inceput. Egalitate nu poate fi tot timpul, bineinteles ca balanta se misca, dar se pastreaza. De asta crestem mari si responsabili. Ca sa incetam a mai cere voie la un moment dat.
Mihaela Curea
Mie mi se pare ciudat când aud, ”nu mă lasă soțul”, indiferent despre ce e vorba. Eu discut cu soțul meu și ne sfătuim în toate.
Aceste probleme apar uneori când unul dintre parteneri nu are venitsau câștigă mai puțin. Lumea spune că sunt o norocoasă că mă ”lasă” soțul să îmi cumpăr haine sau să merg la salon, eu le răspund că așa e normal, fiecare să face ce îi place și să își cumpere ce își dorește.
Gabriela
Din nefericire sunt putini”soti” pe planeta aceasta si multi …parteneri de viată. Personal, am fost nevoita sa divortez pentru ca acum sa mă bucur din plin de un sit extraordinar.
ps: si tot a noastră e vina pt ca ei nu isi insusc statusul si rolul de sot .. Dacă nu pretinzi…sansele de a primi ceea ce nu ceri sunt minime
copila blondă
Mihaela, exact! Nu e ca şi când i-ai cere voie, dar tocmai fiindcă te iubeşte, înţelege că pentru tine e un răsfăţ să-ţi cumperi haine şi să mergi la salon şi se bucură că îţi permiţi aceste bucurii. Într-adevăr factorul financiar e adesea scuza principală..
Gabriela, exact!!! Asta ziceam şi eu… să nu ceri voie, adică atitudinea ta va naşte atitudinea lui. Şi mai e o vorbă: dacă te aştepţi să primeşti garoafe, niciodată nu vei primi orhidee.
Dar vezi, adesea lecţiile le primim cu preţul unor timpi şi al unor suferinţe. Dar e bine când le ţinem minte şi apoi ne putem bucura de un soţ ca cel al tău de-acum. Să trăiţi împreună liberi şi fericiţi!
Mihaela Curea
Apropo de garoafe – orhidee, dacă știi că nu se pricepe la cadouri, fii isteață și sugerează-i cam ce îți dorești.
copila blondă
Mihaela, ştiu!!! :)) doar că uneori o garoafă din propria lui iniţiativă te bucură mai tare decât o orhidee sugerată. Mizez pe faptul că băieţii noştri-s băieţi deştepţi şi se prind până la urmă… 😉
MissBodescu
Cele care simt nevoia sa isi strige fericirea pe toate gardurile, sa spuna cat de bine se inteleg, ce minunat, ma lasa sotul sa fac orice, e fix pe dos. Sau, sotul le lasa sa faca orice, dar ele nu il lasa pe sot… Cand simti nevoia sa spui si sa declari asta, inseamna ca asta nu exista. 🙂
copila blondă
MissBodescu, e un fel de încercare de-a te convinge tu pe tine. De parcă, dacă tot repeţi, se împlineşte.
Alex Zizzou
Imi cer scuze, dar trebuie sa punctez perspectiva ta usor feminista si ultra-subiectiva (desi e drept ca un blog este subiectiv). Ignori voit multe elemente importante ce ar putea sa fie relevante in catalogarea si identificarea tipologiei “nevestei nelasate” – o forma de nevasta abuzata.
Parerea mea este ca te inseli intr-o oarecare masura asupra punctelor de plecare si implicit asupra concluziilor pe care le trag (si a sfaturilor de tip rule of thumb).
copila blondă
Alex, Nevasta nelăsată e abuzată, chiar dacă nu-şi dă seama. Nelăsarea asta se transformă în delăsare, care creşte şi se face frustrare într-un an cât alţii-n zece, ca făt-frumos din poveste. E o diferenţă mare între compromisul cel de toate zilele şi fiecare relaţie, fiindcă acest compromis e cu acordul tău. Pe când, voia “lui” e doar a lui şi-atât.
Negocierea e un mare prieten al relaţiilor de lungă durată. Dictatura n-are legătură cu iubirea.
Petrisor Siminel
“Cununia este Taina in care, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, li se da prin preot harul Sfantului Duh. Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa.” Nu vad de unde pana unde “Nevasta(ne) lasata de barbat…”. Din cate stiu eu tu nu esti casatorita :))), asa ca nu ai cum sa faci asemenea afirmatii. Intr-o familie buna de crestini nu exista niciodata ma lasa sau nu ma lasa sotul sau sotia sa fac ceva anume. Sotul cu sotia dupa taina cununiei sunt un singur trup.
“Taina Nuntii are caracter ecleziologic, cu radacini in revelatia primordiala a Dumnezeului-Treime. Ea presupune – fara a avea in aceasta un caracter constitutiv – o sporire a trupului adamic: intai al primului cuplu adamic, apoi al Celui de al doilea Adam, prin adaugarea harului dat in Biserica de Duhul Sfant, dar accentul principal si indispensabil (constitutiv) este prezenta iubirii creatoare in aceeasi masura in care este jertfelnica.
Prin Hristos ea recapata caracterul pierdut de mister, de sacrament al Bisericii, pe care nu il are decat in forma inglobarii ecleziale a cuplului ca nucleu comunitar, in marea comunitate a Imparatiei-Mirese a lui Hristos, care e “Biserica-Trup al lui Hristos”.”
copila blondă
Ohoo, Petrişor, îţi arăt eu multe cazuri, dacă tu nu vezi :))
mo
da un google dupa ‘victim blaming’ si citeste un articol sau doua… se aplica si in cazul asta.
exista tot felu’ de relatii toxice si abuzive, exista tot felu de femei care se complac in situatiile astea – desi nu vor. dar nu e vina lor, ci sunt de vina mecanisme mai complexe in relatiile de tipul asta. la urma urmei, e vina agresorului, nu a victimei. niciodata nu e vina victimei.
copila blondă
mo, ca să rezum: eu cred că la prima “palmă” nu e vina cui o primeşte. Dacă stă s-o capte şi pe a doua, să nu se mai mire. Sau plângă.
Normal că e abuz, dar vina e şi a cui stă să-l îndure.
Alex, e foarte corect ceea ce spui. Dar oare nu e mai important să căutăm soluţii în loc de vinovaţi? Normal că orice acţiune sau “reacţiune” are undeva în prima copilărie un determinant, dar trecutul nu îl mai putem schimba, ce putem însă schimba e felul în care ne raportăm la el în prezent.
Sindromul Stockholm, am auzit şi eu de el. La o scară mai mică, se găseşte în familia tradiţională.
Punctul meu de vedere nu e feminist, uită-te atent că am scris în 2 rânduri: şi reciproca e valabilă, fiindcă la fel e şi pt bărbaţi. Nici ei nu ar trebui să ceară voie. Dar, vezi tu, relaţiile sunt atât de complicate şi complexe şi diverse, încât… n-ai ce-i face, domn’e!
Alex Zizzou
Eu nu am spus ca nu este abuz si ca nu exista genul asta de situatii in multe cupluri, ce am precizat explicit este feminismul tau in analizarea situatiei si faptul ca ai ales arbitrar punctele de plecare.
Uite, exista multe situatii in care “idolatrizarea” partenerului (cu toate implicatiile sale posibile, atat negative, cat si pozitive) este intalnista si in cazul barbatilor. Exista si barbati ne-lasati, controlati cu “mana de fier”, limitati in actiuni, decizii, dorinte s.a.m.d. – rezultand un barbat abuzat. Stiai ca in codul penal sau civil abuzul goes both ways?!? Oare de ce?
In al doilea rand exista si situatii de “sinceritate”, in care femeile aleg sa se comporte asa, fara a fi constranse, abuzate, dictate – deseori, psihologic vb. acest lucru mascheaza o slabiciune sau o problema la nivelul femeii – stii ca deseori femeile ce se preteaza la escapade extra-conjugale, cu o moralitate indoielnice, cu principii dupa care-si conduc viata destul de “slabe” se ascund fie in spatele unei imagini mieroase, supuse, docile, dedicate total, fie in spatele uneia de femeie abuzata, ce duce cu stoicism o viata ce frizeaza calvarul, tensionata, presarata cu frustrari si neimpliniri etc.
In al treilea rand, exista femei care nu stiu cum sa administreze starea de “libertate” pe care partenerul le-o ofera. O maxima de tipul: “Ma comport asa cum am vazut la mine in familie, fiindca asa este normal si corect!” ar rezuma perfect genul asta de tipologie feminina – sa le numim femei mai putin “deschise” si intelepte.
Asadar te rog sa te separi de perspectiva feminista de analiza a genului asta de situatie fiindca se poate dovedi prejudicioasa si fii mai precauta la momentul alegerii si sustinerii “cu tarie” a unui singur punct de vedere. In general nu exista doar alb si negru, ci si multe nuante de gri.
mo
uh, imi pare tare rau s-o iau pe calea asta didactica si de sus… DAR
dar e ATAT ATAT de gresit ce spui.
dinamica relatiilor abuzive e foarte foarte complexa – sunt sute de TED-talks si eseuri pe tema asta. mai ales cand atatea femei (si barbati!) trec prin asta. din cauza comentariilor needucate ca astea de mai sus multi oameni nu primesc ajutorul de care au atata nevoie. “apai ce, daca e proasta/prost si ramane, asa-i trebuie”.
mereu undeva in cercul vicios sunt oameni care n-au habar si isi dau cu parerea.
si de-asta unele relatii se sfarsesc in crime – si moarte.
bine, adevarul e ca asta gandeam si eu, nici nu-mi pot imagina cum e, sa ridice cineva mana la mine si sa nu chem politia, sau mai rau! dar de-asta avem atatea povesti si studii stiintifice la varful degetelor – ca sa invatam si sa ii ajutam pe cei care au nevoie de intelegere si suport.
http://www.ted.com/talks/leslie_morgan_steiner_why_domestic_violence_victims_don_t_leave.html
Ovidiu
In imaginea asta parca vad pe Monica si pe Columbeanu!
morbo
cand sunt un barbat slab?
cand vreau o femeie tare si desteapta, care sa ma domine (cel putin daca nu depun efortul sa ma ridic si eu la inaltimea ei) sau cand vreau una supusa, pt ca, na, sunt io ala mai tare?
pt omu modern raspunsul evident ar fi al doilea caz. dar…daca vreau primul tip de femeie pt ca mama a fost dura cu mine si vreau in continuare asa ceva? iar in al doilea caz sunt totusi puternic pt ca n-am chef de bull-shit-uri si nu-mi mai trebuie cineva care sa ma mane intr-o directie anume sau sa ma schimbe, chiar daca poate in bine?
nu stiu care-i interpretarea buna, si vreau sa stiu si io daca sunt slab sau puternic.
morbo
asta ma obsedeaza, pe langa intrebarea ”ce reprezinta mai bine numarul 2?” doua lucruri identice sau doua lucruri diferite? :)) doar cu OCD, doar cu OCD…
Fabiola
Eu cred ca nu trebe sa dam vina doar pe ea. El trebuie judecat pt gandirea lui misogina si plina de prejudecati iar ea pt ceea ce spuneai tu. Dar amandoi gresesc, cunosc un caz de genul foarte de-aproape, sora mea e una din femeile alea ascultatoare care cred ca asa isi castiga respectul, cand de fapt nu fac decat sa-l piarda. Dar stii cum ainceput ea sa-i ceara voie? Cand le facea de capul ei se certau, asa ca el i-a impus sa-i ceara voie sa respire’ vorba aia. Vina ei ca acepta, vina lui ca e prea egoist si fara scrupule tratand-o ca pe fiica lui, nu iubita. Ca asta fac multi barbati de genul asta. Ei sunt liberi’ fac orice fara sa ceara voie, iar ea trebe sa-i dea socoteala pt fiecare rasuflare.
Cristian
Hai să pun și eu problema într-un mod deștept 🙂 Tu îți lași soțul să se ducă la escorte? De fapt stai, ar trebui să se ducă și să-ți spună după aia.
Ramona
Cu intarziere de o luna, las si eu o poveste aici:) Dupa ce ne-am casatorit (acum 2 luni) am avut surpriza sa mi se spuna/reproseze: “cum, sotul te-a lasat sa vii singura in vizita la parinti?” sau “cum asa, t-a lasat sa mergi cu fetele la mare?”… no comment. Astea sunt din seria “Mergeau pe strada un om si o femeie”.
copila blondă
Hahahah, fiecare judeca in capul sau, asta-i riscul meseriei.
Si, cum v-ati distrat la mare?;)
Ramona
Da, fiecare dupa cum il duce . Dar mi-au fost servite de catre oameni pe care ii credeam deschisi la minte… La mare a fost foarte frumos: patru fete, un catel, un cort si plaja de la Vadu. Si niste beri. Si niste vin. Si tuica:)