Luna: May 2013 (Pagina 1 din 3)

A fost cea mai cea întrebare!

Sunt pe repede-nainte. Ieri a fost senzațional, interactiv, ne-am jucat, ne-am distrat, iar feng shui-ul din presstrip-ul ăsta -nemaipomenit.

Pe scurt, Jonas, make-up artistul Oriflame ne încurajează, doamnelor și domnișoarelor, să purtăm roșul pe buze în situații neașteptate. „Dacă n-ai curaj să porți ruj roșu, încearcă să prindzi părul în coadă de cal, accentuează pomeții și pune roșul pe buze. N-ai cum să greșești și va arăta  senzațional.”

Și vă mai povestesc, dar acum fug să fac bagajele. Urmează un articol doar despre rujuri, special pentru o prietenă dragă. Și încă unul cu răspunsurile la întrebările dumneavoastră. Mihaela Curea primește de la mine și Oriflame o selecție de produse dintre cele mai renumite game ale portofoliului companiei. Mulțumesc pentru întrebare, feedbackul a fost foarte apreciat de către reprezentanții Oriflame, iar întrebarea a fost notată de câțiva dintre ei.

Ce frumos a fost! Până și vremea a ținut cu noi 😉

Mădălina Drăgoi (Ce se întâmplă, doctore?), Irina Șerbescu (Oriflame), Miruna Și blondele gândesc, Raluca Hagiu (Unica)

mai multe poze pe facebook

Primele impresii din Dublin

Le pun în ordine cronologică, fiindcă altfel mă încurc. N-am văzut prea multe, dar am apucat aseară să ne plimbă vreo 2 ceasuri prin oraș.

Șoferul care m-a luat de la aeroport, Frank. M-a întrebat de unde sunt, ce credeți că a zis prima dată când a auzit România? -Gypsies! Imediat apoi mi-a zis că el știe că nu suntem toți așa și că el mai ales știe (fiind șofer pe limuzină de lux, probabil a văzut doar crema românilor pe care i-a transportat sau..oricum, conaționali de care am fi mândri…) ce femei frumoase avem. Cică ”primul gând care mi-a trecut prin cap când te-am văzut a fost She is smoking hot!” După care m-a asigurat că are o soție acasă și că intențiile sunt absolut ortodoxe. Pfiu! Că Frank nu era tocmai un tânăr zvelt în prima tinerețe.

Ducând gluma mai departe, m-a întrebat dacă noi acolo, în estul Europei, avem o mașină de făcut oameni slabi și femei frumoase. Tare simpatic Frank ăsta.

Drumul spre hotel, o minunăție. Irlanda e chiar atât de verde precum se spune.

La cină am întâlnit o româncă, pe Crina. Lucrează la hotelul ăsta minunat și e din Oradea. A fost tare tare scumpă și ne-a dat niște mici sfaturi ca pentru patru fete dezorientate fără să fi băut nimic.

Desfășurarea de forțe de aici e impresionantă. Felul în care organizezi un eveniment de genul acesta spune foarte multe pentru și despre o companie. Am înțeles rapid că Oriflame e mult mai high market decât credeam eu că se poziționează. Deci într-adevăr prețurile relativ mici sunt un mister și pentru mine. Iar povestind cu Irina Șerbescu, venită din partea Oriflame România, fost redactor-șef al revistei Look, s-a confirmat treaba asta.  Că Oriflame are multe produse care pot face concurență celor pe care le percepem ca fiind „de lux” în România. Iar ei i-au trecut prin mână niște multe, dacă nu toate  produsele de beauty prezente în România.

Astăzi ne întâlnim cu experții pe care-i iau la puricat. N-am uitat de concursul cu cea mai originală întrebare, văd ce impact au cele propuse de voi și mâine anunț câștigătoarea.

————————————

Acesta este un articol scris cu ocazia vizitei la Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Oriflame din Dublin, Irlanda. Pentru poze şi impresii la cald, vă invit să mă următiţi pe twitter şi pe pagina blondelor de facebook.

Aeroportul din Sibiu: minunat şi degeaba

Aeoportul din Sibiu e … nu-ştiu-cum-să-spun ca un magazin cu rafturi goale. Ca un cuib fără ouă. Sau ca o carte fără cuvinte. Sau ca un mileu pe servantă. Sau ca un bibelou în vitrină. Sau ca un templu părăsit, fiindcă adepţii s-au transportat la Cluj ori Târgu-Mureş. Şi nu-i condamnă nimeni, nu mă înţelegeţi greşit. Aeroportul din Sibiu e minunat de modern, faianţat, faţetat, marmorizat, oţelizat şi betonat, doar că pe lângă toate aceste atribute mai are unul care face cât toate la un loc: e degeaba.

Când am fost în România acum, am zburat pe Sibiu. În afară de cele 2 viteze ale consătenilor mei, pe loc şi deloc, (pe care-i recunoşti după cozile enorme care se fac şi nu se mai termină, deşi pasagerii se numără pe degete…), aeroportul e un Otopeni x 0,2. Şi nu exagerez deloc. Arată mult mai bine decât Băneasa în cele mai puţin colorate zile, mă-nţelegeţi. Acolo chiar zace potenţial. Doar că, dintr-un motiv sau altul, în afară de consătenii angajaţi să-şi dea cu stângu-n dreptu’ şi vreo rândunică rătăcită, nu zboară mai nimic. Poate vreo cursă către Viena şi încă una scăpată de la Munchen… Aşa panouri goale la sosiri şi plecări nu mi-a fost dat să văd niciodată în umila mea experienţă aviatico-turistică, dar m-am cutremurat oricum.

  1. Aeroportul din Sibiu e o sursă clară de creat locuri de muncă. E păcat să folosim atâta Clujul ca aeroport (şi ce aeroport de hahat, mă scuzaţi, acolo n-a ajuns vestea că becul s-a inventat: dacă-i ceaţă, nimic nu mai decolează/aterizează, iar în Cluj tot timpul e ceaţă) şi Tg Mureşul ca aeroport, când există Sibiul!?!? Ruşinică să ne fie pe la nas.
  2. Aeroportul din Sibiu e un instrument excepţional pentru atragerea turiştilor de altă categorie (decât ia-mă-nene şi autocar) şi a investitorilor (în afara celor din Munchen şi Viena).
  3. Aeroportul din Sibiu poate aduce profit din închirierea de spaţii. În ce aeroport aţi mai fost dumneavoastră, unde să existe cafea doar ÎNTR_UN SINGUR LOC?!?!?!?!
  4. Aeroportul din Sibiu poate fi o afacere pentru Sibiu şi pentru sibieni.
  5. Şi o binecuvântare pentru cei care vor să se întoarcă acasă.

(Umbla vorba prin sat că e aşa pustiu aeroportul fiindcă taxele sunt foarte ridicate iar domnii consilieri ţin cu dinţii de ele.) Acum citesc că, săptămânile care vin, se întâmplă nişte licitaţii pentru ceva curse low-cost pe Sibiu. Nu-mi mai fac speranţe, că mi-am luat-o în freză de câteva ori, aşa că revin cu picioarele pe pământ şi vă rog realist şi tupeist, dacă aveţi vreo pilă, faceţi bine şi puneţi mâna pe telefon, aprindeţi o lumânare şi faceţi-vă pomană cu blonda asta îndepărtată, care-ar veni lunar la Sibiu, dacă drumul ar dura doar 7 în loc de 17 ore.

Exagerez. Şi cu lunar şi cu 17. Serios vorbesc doar de telefonul ăla. Şi lumânarea ajută. Rămân etern recunoscătoare.

Mama tot aşa.


p.s. Sibiu-Manchester mi-ar plăcea, dar ca să nu ziceţi că mă-ntrec, mă mulţumesc şi cu Sibiu-Londra low cost. Mă mulţumesc şi mă intoxic cu cafea şi aer de Sibiu, de-or să mă salute consătenii în aeroport, deja or să creadă că-s vreo colegă de-a lor. 13, 14, 13 14, 13, 14…

foto

Miercuri plec la Dublin cu cea mai originală întrebare

La invitaţia Oriflame. Sper să fie soare, să fie parfumat şi să vin cu veşti bune. Deşi suntem realişti cu toţii şi mă gândesc că n-o să-mi promită nimeni secretul tinereţii fără bătrâneţe, măcar sper să-mi arate cineva cum viitorul poate fi şi frumos, elegant şi cochet, nu numai zbârcit şi îndoit de spate cum vor unii să mă sperie.

La  Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Oriflame. Va fi un presstrip de 3 zile, cu jurnalişti din toată lumea. Mi-era dor de un astfel de eveniment! E unul dintre motivele pentru care am acceptat această invitaţie (nici nu vreau să mă gândesc la faptul că luna asta n-am lucrat nici 2 săptămâni!!!), celălalt fiind puţina informaţie pe care o am despre produse şi companie. Iar printre rânduri puteţi citi şi o anumită reţinere, pe care o recunosc. Fără legătură cu doamna Tatoiu 😛 Nu am folosit Oriflame şi nici nu am avut vreo curiozitate. Pur şi simplu nu ne-am intersectat. Deşi îmi aduc precis aminte cum o colegă (în epoca ELLE) mi-a dat peste nas atunci când i-am lăudat parfumul. Nu aş fi ghicit niciodată că e comandat dintr-un catalog… Una dintre cele mai preţioase lecţii pe care-am învăţat-o în acea perioadă e că nu tot ce străluceşte e aur, dar, mai ales, că o femeie deşteaptă nu-şi alege niciodată cosmeticalele în funcţie de preţ. Adică nici nu se zgârceşte la calitate, dar nici nu se “snobeşte” la brand.

Cu mintea deschisă şi pielea uscată, îmi fac bagajele spre Dublin. În calitate de blogger liber profesionist şi super independent, pot pune (ori)ce întrebări înfloresc din neuronii mei ori din ai dumneavoastră, după caz. Voi avea ocazia să stau de vorbă cu reprezentanţi Oriflame (directorul ştiinţific e o blondă!!!), cu make-up artişti ori hair stylişti, care acolo sunt ca să-i descoasem.

 

 

Mă duc cu întrebări, mă întorc cu răspunsuri. Şi mai aduc ceva frumos de la Dublin celei care mă ajută să pun cea mai originală întrebare de la eveniment. Aveţi până joi, 30 mai, să-mi propuneţi o întrebare printr-un comentariu mai jos. Vă rog doar să completaţi cu atenţie adresa de mail,  e important să fie corectă pentru a vă putea contacta ulterior.

*imaginile sunt capturi de pe invitaţia oficială

—————————-

Acesta este un articol scris cu ocazia vizitei la Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Oriflame din Dublin, Irlanda. Pentru poze şi impresii la cald, vă invit să mă următiţi pe twitter şi pe pagina blondelor de facebook.

O zi metaforică

Sau cum viaţa râde de tine.

Mai întâi, ieri dimineaţă, după cea mai responsabilă şi cuminte zi de miercuri din viaţa mea (am vorbit cu mama vreo 2 ceasuri rochii de mireasă pe viber, apoi mi-am făcut ordine în acte, ordinea aia pe care-n fiecare duminică seara o amâni pentru următorul weekend, până şi baie am făcut :P), ce credeţi că păţesc?

Mă buşeşte cineva cu maşina. Nu e tragic, nu săriţi, mulţumesc frumos, nişte îndoituri numai bune cât să te sperii şi să te întrebi cu ce ai greşit tu când celălalt e de vină. Că nu te-ai mai machiat în dimineaţa aia tocmai ca să nu întârzii, că nu ţi-ai făcut rugăciunile şi nici patul, că ai înjurat munca şi pe cine-a inventat-o…de atâtea ori.

Am început cu jumătate de ceas întârziere şi am continuat aşa până la un caz care mi s-a complicat foarte urât, de-mi venea să zic, nu mai ştiu ce să fac, du-te acasă. Doar că omul n-avea nici o vină, dar nici eu, ce să fac. Toţi pacienţii de după el s-au reprogramat, am lucrat şi-n pauza de masă.

Iar după-masă, când cotele tragicului din această zi cu vijelie şi ploi şi soare şi umbre părea să intre în istorie, am avut 2 pacienţi consecutivi: unul fumat şi altul beat. Deci ziua a intrat în istorie.

Iniţial, am vrut să refuz să-i văd, apoi… să vedeţi ce ne-am mai distrat împreună! :)))

După care mi-a părut rău de primul gând din postul ăsta. De mine încă n-a râs viaţa. Sper că nici de dumneavoastră.

foto

Cel mai frumos cadou pentru ziua de naştere a copilului tău (II)

(completare la acest articol, că tot suntem în febră)

Cât despre progesteron, se ştie că nivelul acestuia e crucial pentru păstrarea sarcinii. Iniţial, acest hormon e produs de ovare până când funcţia e preluată de placentă. Multe femei afectate de infertilitate, de eşecuri ale fertilizării artificiale sau care-au făcut avorturi spontane produc prea puţin progesteron (se vede pe grafic). Aceste femei în special au nevoie să crească aportul de progesteron pentru a intra în zona de siguranţă (indicată de linia îngroşată, cele două linii punctate reprezentând deviaţia standard faţă de nivelul de siguranţă). Repro-med.net recomandă suplimentele cu progesteron pentru a corecta deficitul. Asta, până în săptămâna a 16-a de sarcină. Dar medicul care vă urmăreşte va şti precis de ce doză şi pentru cât timp are nevoie fiecare.

  • Progesteronul înainte de sarcină:

E responsabil cu pregătirile. Adică, el are grijă să „organizeze” uterul, ca acesta să fie bucuros de oaspeţi (nidaţie şi sarcină). După fiecare ovulaţie, ovarele încep să producă progesteronul necesar uterului. Practic, corpul femeii se pregăteşte la fiecare ciclu hormonal pentru a primi o sarcină. Aşa că, progesteronul determină îngroşarea endometrului, care va oferi suport ovulului fertilizat şi devenit ou în toată regula!

  • Progesteronul în timpul sarcinii:

 

  „Hrăneşte” copilul. Bine, „hrăneşte” e mult spus, „copilul” tot aşa. Endometrul mai are nevoie de progesteron şi în timpul sarcinii. După ce nidaţia se întâmplă cu succes şi ouşorul se cuibăreşte la căldurică în mucoasa uterină, progesteronul e cel care pune umărul pentru a păstra un mediu ambiant aşa cum trebuie. Pentru omuleţul în plină dezvoltare. După vreo 10 săptămâni, funcţia aceasta e preluată de placentă.

Dacă medicul vă recomandă să suplimentaţi progesteronul, ţineţi minte că e foarte important sub ce formă îl suplimentaţi. Fiindcă ar fi bine să ne asigurăm că şi folosim ceea ce „suplimentăm”, altfel e frecţie la picior de lemn, nu-i aşa? Am eu o prietenă care înghiţea tone de multivitamine de 2 lei (se ştie ea, care!) şi era tot leşinată cu căderi de calciu. Până i-am recomandat eu (ştiu, sunt o deşteaptă!) o formă de calciu pe care corpul s-o şi folosească, nu doar farmaciile să se îmbogăţească. Şi ghiciţi ce, am învăţat-o şi să bea cafea, că până atunci doar se uita la mine, că pe ea o apuca tremuratul şi numai de la miros! În fine, ideea e că progesteronul administrat pe cale orală are cea mai mică viaţă în sânge: după numai 4!!! minute este deja eliminat prin urină. Cea mai eficientă cale de administrare pentru a menţine nivelul optim de progesteron în sânge cât mai mult e cea vaginală (se absoarbe local şi imediat şi acţionează). A doua cea mai eficientă e injecţia. Cea mai proastă cale de administrare e cea orală.

Şi vă spun mai multe, promit, dar într-un articol viitor. Cartea are şi un întreg capitol despre fertilitatea masculină. Deci doamnelor, pregătiţi-vă domnii!

 Foto 123

Pagina 1 din 3

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 151 queries in 0.426 s