Târgul de nunţi englezeşti şi reabilitarea darului românesc

Mai mult pe sistemul cale n-am, da’ drum îmi fac, sâmbătă am fost la un mega târg de nunţi din Manchester. Atâta de deprimaţi am plecat amândoi de-acolo, că n-am vorbit nimic altceva tot drumul decât “în următorul sens giratoriu, tot înainte”.

Grrrroaznic, vă spun! La noi n-am fost la multe târguri de nunţi, drept îi, dar asemenea orătănii rar mi-a fost dat să văd. Mai întâi, la intrare te întâmpinau nişte fiinţe de sex neidentificat, cocoţate pe culmile vulgarităţii, cu nişte pene albastre pe cap. H zice că erau bărbaţi, dar eu n-am văzut penis, deşi madamele erau în chiloţei. Scârbos oricum, asta era identificabil.

Apoi, rochiile. Eu eram după un maraton de Sissi, după o noapte în care doar crinoline am visat. Vai mie! Nişte plase obosite pe post de voaluri şi mătăsuri, nişte grase defilânde pe post de manechinuite şi nişte modele de rochii de te întrebi cine Doamne-iartă-mă şi le-a imaginat şi ce-o fi mâncat stricat cu-o seară înainte.

Singurul lucru bun la târgul ăsta: maşinile. De epocă. Frumoase ca-n pozele din revistă. Nici nu m-am urcat în vreuna, fiindcă prea mirosea bine acolo, de m-apuca să-mi mut nunta la Regină. Deşi maşini de epocă or fi şi pe la noi, dar ăsta-i un detaliu de nuntă, iar noi n-avem nici DJul încă.

Şi ce-i mai important:

Dacă până acum mi se părea penibilă tradiţia cu plicul la români (darul de nuntă şi cifra de afaceri), aflaţi că m-am liniştit, sunt alţii campioni la capitolul PENIBIL. Englezii, domn’e, se înregistrează la anumite magazine mari, gen Debenhams, Marks&Spencer, John Lewis şi deschid liste de cadouri. Unde mirii zic exact ce îşi doresc, merg prin magazin cu un scanner şi scanează tot ce vor, iar invitaţii pot apoi să le cumpere. Eu credeam că asta se întâmplă doar în filme: Unu’ o furculiţă, altu’ un cuţit. Până se fac doişpe şi pun de-un set de tacâmuri. Sau nici măcar nu se deplasează invitaţii, ci fac tranzacţia online. Iar mirii pot oricând să verifice lista şi să vadă exact cine cât a cotizat.  Adică, ăsta e un fel de “ne facem că vă facem un cadou, ca vouă să vă fie bine şi nouă să ne fie simplu”. Evident, se poate face chetă şi pentru luna de miere. Ultima dată când am verificat, conceptul de cadou era despre cu totul altceva: să fie o surpriză şi să te implici în alegerea lui. Altfel, e un ditamai circul de o falsitate rară. În concluzie şi în noua lumină, plicul nostru românesc pare mult mai simplu şi mai sincer. Pe cuvântul meu. Profit de această ocazie pentru a-l declara reabilitat după ce o viaţă l-am denigrat. Şi îmi cer scuze public. Până se apropie nunta, mă fac şi fan, staţi să vedeţi. 😛

foto

Articolul anterior

Cum ar fi arătat viaţa mea dacă nu aş fi mers la şcoală

Articolul următor

Prostia ridicată la rang de Monument

16 Comentarii

  1. Urasc surprizele.

    Urasc sa-mi fac sperante inainte sa desfac un cadou pentru ca apoi sa fiu dezamagita. Si nu se intampla aproape niciodata sa nu fiu dezamagita atunci cand cadoul e surpriza. Ultima data cand am avut norocul asta a fost in 2007. Suntem in 2013.

    Si stiu cum e si de partea cealalta. Sa te implici sa iei cadouri care nu primesc decat moace dezamagite pana la urma. Urasc starea aia pe care o am cand stiu ca am investit timp, ganduri si bani intr-o chestie care ajunge la gunoi.

    Cadouri surpriza = tocare inutila de nervi, timp si bani de ambele parti. Moarte cadourilor surpriza!

    Asa ca sincer ca mi se pare cinstit ce fac englezii si in nici un caz penibil. Nimeni n-are un glob de cristal sa viseze in el exact ce-si doreste intr-un colt al mintii o alta persoana. Prefer sa fie puse cartile pe masa si sa nu ne mai tocam nervii de ambele parti.

    [Lasam la o parte faptul ca urasc adunaturile care se cheama nunti pe la noi. Ca o creatura antisociala ce sunt. Da’ chiar si de n-as fi, tot e scarbos sa te incleieze cu saliva toate neamurile care nici nu-s in stare sa-ti spuna corect numele de 3 litere pe care il mai si porti dracului la gat cu litere argintii de 1 centimetru pe o zgarda de piele.]

    0
  2. Cadourile au ceva special. Şi să le primeşti şi să le faci. Tocmai în asta stă magia, să nimereşti un cadou. Ori să te nimerească el pe tine.

    O să ajungi şi tu acolo, brontozaurel. Tot mai des. Şi vei înţelege mai multe.

    0
  3. Eu personal nu am nicio placere sa fac o asemenea nunta de la cap la coada. Cu banii pe care ii investesc pentru ziua ‘perfecta’, putem sta 2 luni unde vrea muschiul nostru in vacanta. Deci noi SIGUR nu vom face nunta, cand va fi cazul.

    Faza asta, asa penibila cum suna, mi se pare totusi mai placuta decat sa primesc 10 toastere. Nu prea imi plac nici mie cadourile ‘surpriza’, pentru ca in general 1. imi cumpar singura tot ce-mi doresc si 2. cu mici exceptii majoritatea celor care ma cadorisesc habar nu au ce-mi place. Sau, nu au buget pentru ceva decent, in conditiile in care nu ma dau cu parfum de 10 lei si nici haine de plastic de la chinezi nu suport. Deci, daca e sa-mi iei un cadou cu adevarat bine gandit, vei ajunge la un buget mai mare decat ti-ai dori, asa ca probabil vei cumpara vreun kitsch de 2 lei care sigur ajunge la gunoi.

    0
  4. Neata! Este fix motivul pentru care imi intreb prietenii ce-si doresc. Daca am bani, iau singur produsul dorit. Daca nu, ne starngem mai multi, dar macar stiu ca am luat ceva ce-si doreste omul.

    0
  5. Cand e vorba de surprize, eu cred ca sunt binevenite la o zi de nastere, la o nunta e greu. Pentru ca daca ai sa zicem 150 de invitati, exista o probabilitate foarte mare ca toti sa-ti cumpere aceeasi chestie, si pana la urma ce faci cu 70 de seturi de farfurii?

    Dar diferenta intre nuntile romanesti si cele englezesti este aceea ca romanii nu-si permit propriu-zis nunta. Costurile unei nunti se ridica undeva la 10000-20000 de euro, care e o suma aproape imposibila sa o arunci pe o petrecere. Din cauza asta in Romania mi s-ar parea un pic aiurea sa se practice asta cu cadourile, pentru ca te trezesti cu 10 toastere, desi tu nu mai ai bani de paine. Deci din darul de nunta iti platesti practic nunta, si daca iti mai ramane ceva, poate ai noroc si de-o luna de miere 🙂

    0
  6. Ohooo, cata dreptate ai! La nunta noastra a venit si un prieten francez care nu prea stia la ce sa se astepte, fiind la primul eveniment de acest gen. Ne-a intrebat si ne-a tot intrebat inainte de nunta ce vrem sa ne cumpere, ca sa fie sigur ca o nimereste. Noua ni s-a parut mega penibil sa ii spunem ceva, asa ca a cumparat dupa capul lui si asta a fost. Ne-a povestit ca si in Franta este ceva normal sa iti deschizi o lista la anumite magazine, dupa care anunti pe blogul nuntii (da, tine-te bine, exista blogul nuntii unde postezi diverse informatii de interes pentru invitati!) la ce magazine sa mearga si asta e. Minunat, nu?

    0
  7. Mada

    pentru mine treaba arata cam asa: oricat mi-ar fi de simpatica Zoica si de comunicare super am avea, poate imi cumpara un goblen in loc de carpeta din serai dorita, pentru ca am oftat eu acum 3 ani dupa goblenul ala si zice ca-mi conoaste gustul si dorintele. ca na, de cand cu globalizarea nu ne mai vedem atat de des, desi ne iubim in continuare. si atunci ce ma fac? mai ales ca mi-e si prea draga sa arunc apoi minunatie de goblen. asa ca zic eu – mai bine pragmatic cu plicul sau listele, desigur pastrand optiunea cadoului surpriza deschisa pentru toti cei care nu sunt fericiti cu restul optiunilor. sau transformand-o intr-un bilet de avion, hotel etc. ca na, tot de cand cu globalizarea e greu de adus toti invitatii la aceeasi masa.
    in rest de nunti numai de bine. eu abia astept sa vina 😉

    0
  8. Am si eu nunta anul asta si inteleg ce vrea sa spuna Miruna :). Nunta astazi e o mare afacere, o afacere pentru unii miri (cei incuiati la minte care fac o nunta jalnica, cu multi invitati necunoscuti doar sa fie cantitate acolo si sa dea la numar sa iasa multi bani dupa nunta sa isi construiasca mirii casa cu 3 etaje, mai mare decat a vecinului sau mai mare decat a oricaror miri care au avut nunta recent)dar si o afacere pentru restul care profita de pe urma nuntilor: firme de catering, organizatorii de nunti, magazinele cu rochii de mirese “de firma”, DJ etc etc, toti stransi intr-un targ de nunti. Am fost o data la un targ inainte sa decid ca voi face nunta si de atunci nu am mai calcat pe la alt targ de nunti. Si eu am spus ca nu imi trebuie nunta ca eu nu vreau stres si timp pierdut pentru organizare dar apoi mi-am spus ca o sa fac cum vreau eu, nu cum au facut altii si cum promoveaza targurile. Am inceput cu o lista de invitati (lista o sa se schimbe mult pana la nunta) apoi am rezervat restaurantul in functie de cati oameni vreau eu la nunta (pana in 100 invitati), am programat fotografii, cameramanul, florareasa, “lautari”, programare la machiaj, coafor si sunt in cautare de vornic. Toate astea fara sa mai calc pe la alte targuri. Am pornit cu stransul de bani prima data, nu cu gandul ce vom face cu banii de nunta pentru ca sunt constienta ca vom mai pune bani din buzunar pe langa cinstea invitatiilor deoarece invitatii nu sunt multi dar cheltuielile pentru nunta sunt aceleasi indiferent de numarul invitatiilor (cu exceptia meniului). In legatura cu darurile, englezii, francezii, nemtii practica nunti cu cadouri asta pentru ca mirii decid sa faca nunta cand vor ei, dupa o cerere in casatorie ca in filme etc si automat au si buget pentru nunta respectiva. In Romania marea majoritate a tinerilor se decid sa faca nunta cand isi dau seama ca se potrivesc, vor sa locuiasca impreuna dar nu au unde, nu au bani de inceput, sunt si ei tineri etc si fac nunta ca asa e firesc si cu banii de nunta isi cumpara locuinta. Nuntile din Romania se fac cu un numar mare de invitati si ar fi imposibil ca invitatii din Romania sa mearga cu cadou in loc de plic, asta ar insemna ca mirii sa plece de la nunta cu un tir plin de cadouri (300 invitati x fiecare cate un servici de masa, prajitor paine etc se aduna de un tir). Este foarte buna organizarea cu cadouri la englezi, daca se organizeaza bine nu o sa primeasca 2 lucruri identice, imi imaginez ca mirii isi facc un sistem centralizat cu informatii, cadourile anuntate ca vor fi cumparate de x-ulescu nu mai sunt available pentru y-ulescu (kidding). Am mai auzit si in Romania ca mirii au trecut pe invitatia de nunta pretul meniului de la restaurant sa se asigure ca invitatii nu vor pune in plic chiar numai costul meniului :D. Ce pot sa spun, motivul pentru care eu vreau sa fac nunta este ca vreau sa fiu mireasa si sa ma vada tata mireasa, altfel nu as face-o si ma gandesc ca si tu, copila blonda vrei sa faci doar nunta nu “nunta” cum este vazuta de majoritatea. Bafta in organizarea nuntii 😉

    0
  9. Alexandra Brovchin

    Trecând peste dezamăgirea descrisă mai sus, eu aflu de acilea că te măriţi. Felicitări, Miruna! Să fie totul aşa cum vă doriţi! :*

    0
  10. O experienta mai neplacuta… dar asa e viata, mai are si neplaceri!

    0
  11. La Cluj magazinul Nobila Casa a încercat această metodă cu deschiderea listei de către miri. Deși aveau produse de calitate, mai nou au doar chinezării.
    Pentru mulți nunta este o afacere, o metodă de a strânge niște bani pentru un nou început.
    Noi cu banii de la nuntă am plecat în luna de miere!

    0
  12. Helena

    Ca una care a fost si la nunti in Romania (inclusiv organizat a mea acolo acu 2 ani..de la distanta..) dar si in UK, cred ca o comparatie intre cele doua modalitati de oferire a “ofrandei” nu prea e relevanta.
    In Ro plicul acopera costurile menu-ului, muzica, aranjamente, flori, briz-brizuri. Cash. In UK de oricei mirii – uneori impreuna cu parintii – platesc menul (care, raportat si la veniturile de aici, e muult mai decent ca si proportie din venituri si therefore affordability din cateva salarii) si deci cadourile le raman ca si start into a new life together. Mai simpatic si pragmatic dupa mine, mai putina jena de a tot inmana/primi plicuri plus jena cu “obligatiile”, “cat a dat/luat”, “cat merge masa” – de parca e la piata:)
    O nunta de vis, dupa gandul si visul tau sa ai 🙂

    0
  13. Alex

    “Iar mirii pot oricând să verifice lista şi să vadă exact cine cât a cotizat.” – Pai si cand vin cu plicul la nunta nu stii cine si cat a cotizat?
    La nunta ideea cadoului e sa ajuti cuplul sa inceapa o viata noua, intr-o casa noua, nu sa cumperi cadouri simbolice.

    0
  14. alin

    Asadar, concluzia e sa nu facem niciodata cadouri. Ca nu nimerim niciodata ceva util. Stricam banii aiurea. Cadourile sunt un bullshit, in orice ocazie ar fii. Mai bine nelasam de obiceiul asta

    0
  15. alin

    Si eu sunt de acord cu unele din gagicile de mai sus. Suntem in 2013, ce naiba. Mi se par penibile orice manifestari romanesti, cel putin : nunti, inmormantari,etc etc. Sunt niste ritualuri scrboase, care n-au nicio treaba cu TRADITIA, asa cum se pretinde. Dar stau linistit oricum, sunt convins ca n-o sa ma insor niciodata, asa ca am scapat…

    0
  16. morbo

    la noi nu sunt nunti, sa fim seriosi. sunt petreceri ale casei de ajutor reciproc pentru nou-casatoriti si pentru mentinerea/crearea aparentelor de bunastare, de uitare a faptului ca multi suntem rupti in cur.
    in rest, nu-mi place sa fac si sa primesc cadouri, indiferent daca sunt surpriza sau nu. desi…cand se intampla la o nevoie, nu la o ocazie, si nu-s surpriza…mai merge.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 108 queries in 0.177 s