Tatuaje şi belciuge de la tinereţe pân’ la bătrâneţe

În anu’ 3 de facultate, când ni s-au predat la morfopat pigmentările din piele şi cauzele lor, îmi amintesc şi acum că scria pe pagina din stânga, sus: “tatuaje – psihiatric”. Iar proful, om de mare valoare academică, a zis-o răspicat din fruntea amfiteatrului, de n-am ştiut dacă să râdem sau să ne facem griji.

“Vă rog, fiţi delicat. Nu suport uşor durerea.” – true story.

Treaba stă în felul următor: în România, fenomenul împodobirilor corporale e într-un început înfloritor, să zicem. Adică, tatuaje şi belciuge-n nas vezi cam la tineri, puţini trecuţi de 30 de ani. Nu critic, doar constat. În Anglia, însă, unde libertăţile prost înţelese au fost puse în exerciţiu şi pe vremea lui Ceauşescu (vremea lui la noi, că la ei a stat doar preţ de-o vizită la Regină, care s-a ales eventual cu vreo scrumieră lipsă), mi-a fost dat să întâlnesc oameni care atunci şi-au pus chestii din astea în adolescenţa târzie (sau nu). Care acum sunt la o vârstă respectabilă, departe de vremea când rebeliunea era o calitate, cu însemnele tinereţii atârnând de pielea neiertată de timp ca cerceii rotunzi – de urechile Nicoletei Luciu. Prea-prea.

Într-un fel e drăguţ, fiindcă ascund poveşti şi te invită să-ţi imaginezi scenarii, dar în toate celelalte feluri e… NU. Să vezi o doamnă de 50 de ani cu tatuaj pe gât e echivalentul cu a vedea copile de 4 ani cu oja sărită de pe unghii. Sau poate e mai rău, că pruncele nu prea-şi dau seama de ce fac. Atunci când aplică oja, nu când “o sar”. Aşa că, întrebarea mea: DE CE????

E ciudat să vezi fosta “generaţie pro” cu dureri de spate şi fără dinţi în gură.
Dar am uitat să-l întrebăm pe prof care-i cauza (de)pigmentării şatenelor naturale. Care gândesc încă de-atunci.

foto, 2

 

Articolul anterior

Acasă poate fi-n chirie?

Articolul următor

Restaurantele lui Jamie Oliver

13 Comentarii

  1. missy

    “Intr-un fel e dragut” ma face sa ma gandesc la modul in care te “atinge” politetea exagerata a britanicilor. Poti sa spui multe lucruri despre tatuaje si piercing-uri, dar daca te referi la ele ca fiind “dragute”, impresia pe care o lasi e ca nu esti deloc okay cu ideea in sine. Cel putin, asa am perceput eu postarea aceasta.
    E emotionant sa vezi oameni mai in varsta “dichisiti” cu tot felul de tatuaje, pentru ca nu doar “ascund povesti” si “te invita sa iti imaginezi scenarii”, ci si pentru faptul ca iti arata o doza de diversitate umana, iti arata ca unii oameni aleg sa isi traiasca viata dupa bunul plac, atat timp cat nu ii afecteaza decat din punct de vedere “estetic” pe cei din jur, iar per ansamblu, denota o doza mare de curaj si putina nebunie. Iti arunca in fata faptul ca toti trebuie sa traim cu alegerile pe care le facem, mai ales daca ele au fost proaste, naive sau necugetate. Iti amintesc de perisabilitatea timpului si a fiintei umane. Imi place sa cred ca toti acesti oameni in varsta cu tatuaje s-au simtit nemuritori in momentul in care s-au decis sa le faca. Si doar pentru asta, ii admir din suflet.
    E foarte usor sa faci ceea ce trebuie, sa te aliniezi standardelor. E mai greu atunci cand te simti diferit si faci lucrurile in mod diferit, e mai greu atunci cand trebuie sa lupti pentru ideile tale, pentru acceptare, pentru dreptul de a fi… altfel.
    Iti doresc o zi superba ca tine!

  2. Uaaaau, nu mi-am pus niciodata problema asta. Bine, nici n-am fost vreodata tentata sa-mi injectez cerneala pe nici unde (doar pe degete se aplica constant), insa… sunt tare curioasa cum ar arata pe la 60 de ani, sa spunem Bradley Soileau.

    Si imaginatia incepu sa-si faca de cap…

  3. Ada

    De ce presupui din start ca acea batrana tatuata nu este ok cu tatuajul ei si la varsta inaintata pe care o are? Nu vreau sa dau in extreme, dar e treaba fiecaruia cum arata. Uneori imi pare rau si ca judec o grasa care poarta colanti. Mie mi se pare disgratios, dar cine sunt eu in viata ei? 🙂

    Personal nu numai ca nu sunt satula de tatuajul pe care mi l-am facut in clasa a 11-a (pentru cine nu ma cunoaste asta inseamna acum muuult timp), dar chiar intentionez sa-l mares si sa-mi mai fac unul. Crezi ca ma intereseaza ce va zice cel de pe plaja cand ma va vedea in costum de baie si cu tatuajele la vedere? Iti spun un sincer NU.

  4. Pielea zbarcita e urata si dizgratioasa oricum.
    Un tatuaj n-o face mai.:)
    Asta mi se pare cel mai absurd lucru sa consideri ca un tatuaj face cumva pielea mai urata la batranete. E urata oricum daca n-o ingrijesti. Si chiar si ingrijita zbarcitura cu sau fara tatuaj e aceeasi.

  5. missy, ai dreptate, eu nu mi-aş face niciodată tatuaj, dar mă vopsesc lunar. Şi tocmai de asta mă întrebam dacă e ok să cred că prima nu e ok, dar a doua este. Nici nu ştii cum mi s-a stricat părul.

    Georgiana, mai bine nu! 🙂

    Ada, tu o să fii frumoasă pe plajă şi la 60 de ani!

  6. Ana Q, nu ştiu cât e de urât, eu am învăţat să apreciez ridurile… dar e nepotrivit tare în capul meu conservator.

  7. Ina

    Nu cred ca la o varsta inaintata, cei care si-au facut tatuaje (cu cap nu ca e fashion) isi vor face griji pentru cum arata, ci mai degraba pentru sanatatea lor si pentru probleme venite o data cu varsta.
    Am tatuaj si o sa-mi mai fac. Am multi prieteni cu tatuaje (nu litere chinezesti sau semne zodiacale, inimioare sau zane). Cei care isi fac acele tatuaje ce sunt adevarata arta pe piele… nu o sa le regrete si nu o sa le pese de ce cred altii cand vor avea 60 sau 70 de ani. Timpul nu o sa-si puna amprenta pe sufletul lor, o sa aiba aceeasi parere la 60 de ani despre tatuajul facut la 20, ca in ziua in care l-au facut. Ii reprezinta.

  8. ştiu ce zici, fiindcă exact asta simt eu despre blond. Dar tot mi se pare foaaarte ciudat, când de sub mâneca unei cămăşi impecabile, de sub un costum croit perfect, răsare o încheietură ca o pânză colorată. Mi-e greu să cred că pe cel cu tot braţul tatuat îl reprezintă cravata, cam despre asta-i vorba. De (ne)potriveli.

  9. n-am tatuaje, nu mi-am făcut găuri în plus. dacă totul merge bine, sper să nu împlinesc 40 până îmi voi face, dar încă sunt departe de acel nivel de maturitate spirituală.

    http://www.larskrutak.com/articles/Mentawai/index.html

  10. După ce m-am uitat la poze, mi-e frică să citesc e scrie. Doare??? :))
    merci de link şi la mulţi ani.

  11. păcat că n-ai citit. o bătrânică a tribului respectiv zice: “pe vremea mea toată lumea era tatuată. acuma practic nimeni nu-şi mai face. [ăsta-i tineretul din ziua de azi, educaţia..]” :))

  12. mo

    Churchill si Lady Churchill erau tatuati – candva tatuajul era atat de exotic si scump incat era un semn al nobilimii. Sau al aventurierilor (o ancora pe brat inseamna pare-mi-se ca au trecut peste ecuator.)

    Adolf Loos zicea, ceva mai tarziu, pe la 1919 in “Ornament si crima” ca toti cei tatuati ar trebui incarcerati, pentru daca nu au savarsit o crima, cu siguranta o vor face. Ca decoratiile si ornamentul sunt semne ale unei culturi primitive – tatuajul fiind in aceeasi categorie estetica ca zorzoanele pe rochii sau tapetul inflorat. (!!!)

    Au trecut aproape 100 de ani, timp in care a fost o vreme cand esteti si teoreticieni spuneau sa nu ne fie rusine de tatuaje pentru ca denota atitudinea postmoderna de a se impotrivi canonului estetic. Sa fim liberi si nonconformisti.

    In prezent insa, este atat de mic burghez si plictisitor sa fii tatuat incat zic… ar trebui sa revina rusinea. Nu pentru ca e frumos au ba, ci pentru ca e atat de comun si orice altceva decat special. Cand vad un tatuaj, mai ales alea decente, dragute, cu delfini, ma gandesc cum persoanele respective se uita la filme timelife si citesc tabloide. E si acum vorba de clasa – dar de una mai nasoala decat cea a nobililor sau a pungasilor – anume clasa mijlocie.

    Insa la urma urmei, e treaba fiecaruia de a gras sau slab, tatuat sau intepat, ca poarta camasi sau wifebeaters. Eu sunt vinovata, la fel ca tine, ca judec – nu de frumusete, ci de clasa, dar tot un drac e…

    Se discuta pe Guardian despre asta, simpatic dialog: http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2012/jun/23/royal-ascot-tattoo-ladies-debate

  13. mo

    > edit: am vrut sa zic ca Loos zicea mai *devreme* de ornament :>

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 155 queries in 0.445 s