Luna: February 2012 (Pagina 2 din 3)

Cheesecake cu fructe de pădure

Mă gândeam că e numai potrivit ca post de weekend, să vă îndulcesc puţin frigul şi talentele.

Această poză a făcut probabil istorie la mine pe facebook:

Peste 90 de like-uri, considerabil mai multe decât poza cu lalelele. În fine, facerea cheesecake-urilor nu durează mai mult de jumătate de ceas, cu stat la cuptor cu tot. Pe scurt, de ce aveţi nevoie: de o tavă cu forme, hârtii din alea mici şi colorate (cu cât mai colorate, cu atât mai bună mâncarea) şi ceva drag printre rânduri.

Apoi, ingredientele pt 6 bucăţi (să le enumerăm ca nişte profesionişti)

Continuare

Editura RAO şi-a luat sclavi. Ruşine!

Doar eu am nu un dinte, ci mai mulţi împotriva celor care nu plătesc un serviciu furnizat? Doar mie mi se pare că sunt nebuni cei care au pretenţia de a fi respectat un contract? Atâta mă enervează ăştia prea şmecheri pentru a-şi onora semnăturile, ăştia prea buni pentru a se coborî la nivelul de a face o plată, ăştia care au senzaţii, impresii şi prea puţină onoare. Ăştia care dau cu flit strigătelor de dreptate, le tratează cu absenţă, indiferenţă şi aroganţă.

Povestea care-mi trezeşte nişte grave enervări lăuntrice este cea a Laurei Frunză, care a tradus nişte cărţi pentru prea culturalii editurii RAO şi care a primit în schimb, nu bani cum era logic şi firesc, ci

Continuare

Beauty editorii – din print în online

Piaţa publicităţii se duce la vale momentan, rostogolindu-se (ca să nu spun călcând) peste mulţi dintre cei care au hrănit-o la sân, să zic aşa. Pe 19 februarie apare ultimul număr al revistei Look, o altă publicaţie care moare cu zile, ca după o boală grea, de care însă doar bogaţii se pot trata. În fine, povestea e în felul următor, pe scurt: Look era la Edipresse, care a fost preluată de Ringier, care Ringier mai avea pe Joy, care Joy e un fel de Look. Şi pe sistemul “prioritatea primului venit”, Look zboară de pe faţa tarabelor româneşti.

Ei, mare pierdere, veţi zice, o revistă mai puţin, plină de publicitate şi pantofi! Dincolo de acest aspect, pe care nu-l discut acum (dacă avem sau nu nevoie de reviste glossy, şi, dacă da, de atâtea?!), e un moment trist.

Continuare

Putem sări peste ziua de mâine?

Nu fiindcă nu ne-am dori flori de la jumătăţile noastre mai păroase, nici fiindcă ne-ar sta în stomac vreo cină la lumina lumânării. Nici pentru că ne e teamă de ridicol, nici pentru că nu distingem roşul de verde sau inimioarele de alte forme geometrice. Era să zic anatomice.

Continuare

Reţetă de pieţe cu soare şi chitare

Anglia, soare puternic. Un frig de crapă pietrele. Oameni în cizme şi cu fulare la gât. Semn că frigul e oficial recunoscut. Cer senin. Şi o chitară care încălzeşte o piaţă plină de suflete rămase cu gura căscată.

Cred că fiecare om are nevoie de câte o piaţă din asta măcar o dată pe an. Cred că de asta s-au inventat verile, vacanţele şi muzica. Să completeze lumina soarelui cu o căldură inexplicabilă. Care să nu se termine, ca o pâine sfântă ce te satură din fiecare firimitură. Aşa şi cu momentul, să te încarce cu fiecare amintire.

Avem nevoie de pieţe în vieţile noastre. De soare şi de chitări.

Continuare

Februarie, luna conştientizării tulburărilor alimentare

Nici măcar nu ştiu dacă aşa se zice, dar m-am simţit într-un fel obligată să scriu despre asta. Treaba cu luna februarie e oficială în UK, SUA şi Canada.

Să nu credem că tulburările alimentare ar fi despre mâncare.Tulburările alimentare sunt despre secrete şi ascunzători. Despre limitele controlului şi testarea extremelor acestuia. Tulburările alimentare sunt despre efort nu fizic, ci suprafizic. Despre piele care se usucă, păr care cade, menstruaţii care se opresc, dinţi care se strică, gingii care sângerează, echilibru care se pierde, ameţeală care se instalează. Tulburările alimentare sunt despre abuz de diuretice, laxative şi alte substanţe chinezeşti. Ele nu se îmbată cu zahăr ambalat în etichete de “pastile minune”. Desi, uneori ar fi precis de preferat în locul chimicalelor care distrug flora intestinală şi dezechilibrează hidro-electrolitic. Tulburările alimentare nu se reduc la două degete băgate pe gât sau nişte mâncare reciclată din gunoi. Tulburările alimentare sunt despre depresii, realităţi distorsionate şi ură la reflexiv. Despre obsesie şi pasiune, făcute obicei şi consumate compulsiv. Tulburările alimentare se manifestă de regulă la persoane isteţe, sofisticate, cu imaginaţie bogată şi foarte bune aptitudini de a se preface în faţa celor apropiaţi. Tulburările alimentare sunt orice, numai simple nu. Şi nu sunt numai două.

Iar dacă nu cunoaşteţi şi nici nu puteţi înţelege, am rugămintea să vă abţineţi de la orice fel de comentariu care ar putea răni pe cineva.

În legătură cu tulburările alimentare (bulimia şi anorexia luate şi combinate în fel şi chip), dacă doriţi să vă documentaţi indiferent de motiv:

Continuare

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 128 queries in 0.147 s