Nici măcar nu ştiu dacă aşa se zice, dar m-am simţit într-un fel obligată să scriu despre asta. Treaba cu luna februarie e oficială în UK, SUA şi Canada.

Să nu credem că tulburările alimentare ar fi despre mâncare.Tulburările alimentare sunt despre secrete şi ascunzători. Despre limitele controlului şi testarea extremelor acestuia. Tulburările alimentare sunt despre efort nu fizic, ci suprafizic. Despre piele care se usucă, păr care cade, menstruaţii care se opresc, dinţi care se strică, gingii care sângerează, echilibru care se pierde, ameţeală care se instalează. Tulburările alimentare sunt despre abuz de diuretice, laxative şi alte substanţe chinezeşti. Ele nu se îmbată cu zahăr ambalat în etichete de “pastile minune”. Desi, uneori ar fi precis de preferat în locul chimicalelor care distrug flora intestinală şi dezechilibrează hidro-electrolitic. Tulburările alimentare nu se reduc la două degete băgate pe gât sau nişte mâncare reciclată din gunoi. Tulburările alimentare sunt despre depresii, realităţi distorsionate şi ură la reflexiv. Despre obsesie şi pasiune, făcute obicei şi consumate compulsiv. Tulburările alimentare se manifestă de regulă la persoane isteţe, sofisticate, cu imaginaţie bogată şi foarte bune aptitudini de a se preface în faţa celor apropiaţi. Tulburările alimentare sunt orice, numai simple nu. Şi nu sunt numai două.

Iar dacă nu cunoaşteţi şi nici nu puteţi înţelege, am rugămintea să vă abţineţi de la orice fel de comentariu care ar putea răni pe cineva.

În legătură cu tulburările alimentare (bulimia şi anorexia luate şi combinate în fel şi chip), dacă doriţi să vă documentaţi indiferent de motiv:

Continuare