Ştiu, titlul e din Caragiale. Dar cam aşa mă simt eu în acest Sibiu cu străzi întortocheate şi oameni la fel, după cum zice un preten de-a lu’ tată-mio.
În Sibiu, angajaţii indiferent ai căror instituţii/companii/orice nu pot fi deranjaţi, prin regulă, de către client. Asta însemnând să-şi ducă plozii la grădiniţă, de la grădiniţă să-i culeagă, să-i ducă acasă, unde să le dea zama cea de toate zilele şi diazepamul cel atoateliniştitor. Mai ales al agitaţiilor materne. Asta în toiul amiezii, în timp ce clientul e în toiul aşteptării. Păi dacă n-am mai aşteptat la Valentine şi tanti Nicolete, de mi-au ieşit aşteptările pe nas şi de-acolo s-au dus direct la vale. Data viitoare ştiu la ce să NU mă mai aştept.
Mă duc la chinezi. Care chinezi au nişte vinete în ceva sos dulce-acrişor, de îţi vine să te muţi la ei vreo săptămână. La final, i-am zis chelnărului non-chinez, sibian get-beget şi mai acru decât sosul din farfurie, că ce bună-i mâncarea şi că ce mult ne-a plăcut. Nu-mi amintesc să fi răspuns ceva din vârful buzelor, iar pe memoria de scurtă durată m-am putut întotdeauna baza. Doar am absolvit o facultate.
Sibienii sunt nişte oameni aparte, printre care cu drag şi onoare mă număr. Care parte, rămâne de văzut. Mă întâlnesc azi cu o prietenă, care-mi povestea consternată cât de reticenţi suntem noi, în inima Ardealului. Sibianul e conservator, clasic şi tipicar. Sibianul nu crede până nu vede şi, de asta, toate merg greu aici, până şi traficul. Aşa că, azi am ales să merg pe jos până “pe centru”.
În schimb, sibienii aşteaptă să se facă verde la semafor. Sau e o explicaţie. Sibienii aşteaptă.
Şi fiindcă părinţii mei sunt sibieni, eu însămi sunt aşa, precum şi majoritatea celor pe care-i iubesc, nu credeţi că postul ăsta e urâcios. I-am iertat de mult pe sibieni, dar i-am părăsit fără regrete când am început să-i bănuiesc de cele de mai sus. Mă gândesc că-s şanse mai mari să facă alţii ordine în întortocheala din capu-mi ăla blond. De aia am plecat, că de iubit, vă iubesc în continuare.
p.s. În ţările (mai) civilizate, rar eşti lăsat să aştepţi ca şi client. Nu discutăm de cozile la supermarket. Vorbim de bunăvoinţă. În timpul programului, da? În ţările civilizate, ţi se zâmbeşte de Oscar la restaurant. Tocmai ca să nu-ţi stea mâncarea-n gât şi, eventual, să chiar revii. Dar în ţările civilizate nimeni nu aşteaptă verdele la semafor. Poate şi asta e o explicaţie. Pentru care-au ajuns alţii primii în civilizaţie.
mo
e o problema cu tarile foste comuniste – nu doar sibiu, nu doar romania. lumea/cei care presteaza servicii, refuza sa inteleaga ca daca vrei sa faci un ban, clientul e rege. multi inca se asteapta ca totul sa curga fara ca ei sa se oboseasca prea mult, pentru ca li se cuvine. nici extrema cealalta – zambetele false dupa care iti scuipa in supa- nu e de dorit, dar la noi cand intri intr-un magazin, iti vine sa-ti ceri scuze ca i-ai deranjat din siesta.. de-aia nu se coace nimic, suntem prea demni, domne 😛
copila blondă
🙂 dacă Nicoletele m-au enervat puternic împreună cu toţi plozii lor duşi la grădiniţă, felul în care am fost trataţi la restaurant nu musai m-a deranjat, dar m-a frapat diferenţa. Atât. Fiindcă am dat de un om plictisit, care doar îşi făcea jobul… deşi ar trebui să treacă şi zâmbetele în fişa postului.
Nu zic să-ţi scuipe în supă, dar na, am văzut o maaaare diferenţă.
Crista
E interesant ca ai ajuuns sa observi lucruri de genul acesta. Nu stiu daca eu pur si simplu am trecut cu vederea momentele neplacute, sau le-am uitat, de dragul Sibiului.
Mie inca imi e drag ca oras. Asta cred ca se datoreaza nu doar cladirilor minunate, ci si oamenilor.
Felul lor de a fi se bazeaza pe tot ce au trait inainte de a ajunge noi pe acolo… din generatie in generatie s-au transmis niste valori, gesturi, principii, moduri de gandire specifice orasului… asa se simt si ei bine. Nu poti spune ca e gresit. Pana acum s-au descurcat foarte bine, mai bine decat oricare alt oras din Romania si la fel de bine ca multe orase din restul lumii civilizate.
Eu cred ca tu te-ai obisnuit cu un alt mod de-a fi, cel al oamenirlor draguti si educati (exista si alte feluri), britanici ei de fel:D E ok:D doar aici mai ai de stat, mult si bine:D
copila blondă
🙂 Eu i-am criticat pe sibieni iubindu-i ca o nebună, asta ştii bine. Sunt însă lucruri pe care le-am observat fără să vreau.
Liora
Asta e dovada de iubire. Critica constructiva nu trebuie sa lipseasca dintr-o relatie de iubire-prietenie. 🙂
copila blondă
Mi-e teama daca si Sibiul o sa ma critice pe mine :p
Daniel Andrei
Ce imi place fotografia! E foarte tare! O vreau ca desktop!
copila blondă
Vezi poate o gasesti mai mare de la sursa. E mentionata la final.
catalin
Da mai blonduto, dar in tarile alea civilizate de care vorbesti stii ca, daca lucrezi, ai un salariu din care-ti permiti o casa decenta, masina, o vacanta printr-un loc frumos etc. Aici cind te gindesti la ce sa renunti luna asta, la 2 kg de carne sau la 3 de brinza, ca va veni intretinerea mare, crezi ca iti mai arde de zimbit?
copila blondă
cred că de undeva trebuie să începem cu toţii să zâmbim.
morbo
dar n-ai lucrat la sibiu. din experienta mea de om care a lucrat si cu romani din alte zone si cu straini, sibienii sunt mult mai mult ca occidentalii decat (multi dintre)alti romani. conservatori, clasici, tipicari? macar nu suntem smecheri.la suprafata parem reci(intreaba-i pe valceni), dar in interior suntem cinstiti si…normali. altii din romania, unii, par calzi si deschisi la prima vedere, dar…pregateste-te sa fii sapat.chelnerul ala probabil era prea modest ca scoata imediat un zambet la asa complimente.pur si simplu nu te dai in spectacol in asa hal, nici cu laudele, nici cu primirea lor.doar ai fost in germania sau austria. numai turcii sau alti exotici sunt acolo atat de expansivi.iar peste tot unde am fost in romania, mai la sud si mai la est de sibiu, vanzatorii, chelnerii sau barmanii mi s-au parut mult mai taranoi, ca % din totalul celor intalniti.
morbo
si cu asteptatul, da, intr-adevar, spre deosebire de tari vestice, pietonul sibian cam sta frumos pana se face verde chiar si atunci cand nu se vede nici o masina pe drum. pacat insa ca soferii, atunci cand e o trecere fara semafor, nu opresc in aproape 100% din cazuri, ca in absolut toate tarile din vest in care am fost. zic totusi ”aproape 100”, desi eu n-am vazut niciun sofer care sa nu dea prioritate vreunui pieton in toate orasele si satele occidentale in care am calcat. si au fost orase si sate din tari latine, din tari germanice…e trist sa ai de a face cu ghiolbanul roman care nici nu-si da seama ca e asa. iti vine sa nici nu mai iesi din casa de scarba.
copila blondă
Te aşteptam, ca întotdeauna când e vorba de Sibiu! 🙂 Da, ai dreptate, în vest se dă mai des prioritate.
de departe
Asta cu verdele la semafor nu o inteleg, cel putin nu in ceea ce priveste Germania. O singura data am vrut si eu sa trec pe rosu, era o strada de nici 10 metri latime, nu venea nici o masina. Pe la jumatatea traversarii am vazut ca pe trotuarul celalalt, langa semafor, asteptau cateva persoane sa se faca verde. Cum am ajuns langa ele, mi-am si luat dojana: “Ce exemplu le dati unor copii, care stiu ca trebuie sa astepte culoarea verde, cand va vad pe dumneavostra, persoana adulta, ca traversati pe rosu?!” Si da, in grupul de persoane erau si doua fetite, care se uitau intrebator, asteptand raspunsul meu. Nu pot sa spun in ce hal m-am rusinat. Am raspuns, cu ochii la fetite, ca a fost o greseala sa traversez pe rosu, ca e periculos si ca nu o sa mai repet greseala. Fetitele au dat din cap in semn de aprobare, multumite de raspuns iar eu nu am stiut cum sa-mi continui drumul mai repede.
In ceea ce priveste acordarea prioritatii si alte comportamente civilizate in circulatia rutiera, am observat ca cei care nu respecta regulile sunt, in proportie de 99%, imigranti, aproape fara exceptie dintre cei care au pe bancheta din spate sau pe locul din stanga femei infasurate in cearceaf din cap pana in picioare.
copila blondă
Uite, să ştii că în UK nu e aşa. Fiecare trece când are vreme şi posibilitate. Tot aşa şi în Amsterdam. În rest, pe unde am mai fost, nici nu mai ştiu , sincer.
Dar în Sibiu se aşteaptă şi nu îmi vine să cred.
Oricum, bun exemplul tău! Exact la asta mă gândesc şi eu de fiecare dată când văd nişte adulţi care trec pe roşu, fiind de mână cu copiii lor mici.
de departe
In ziua de azi, cand totul e numai haituiala si stress, mi se pare binevenit sa existe si sa fie respectate niste reguli, care te mai scot din priza, fie si pentru cateva minute.
Pe de alta parte, alta chestie care m-a impresionat aici si pe care o vad des: statia de tramvai este pe mijlocul strazii, tramvaiul vine din stanga, exact cand li se da verde si celorlalte masini care vin din stanga. Pietonii care vor sa prinda tramvaiul, nu pot ajunge la statie, pentru ca au rosu. Si stau si toaca maruntel din picioare pe trotuar, ca pe ace, cu ochii la semafor, doar-doar s-o face mai repede verde. Cand strada e ingusta, doar cu o banda sau doua, am vazut de multe ori ca prima masina care vine din stanga, opreste inaintea trecerii de pietoni (desi are verde), iar soferul ii atentioneaza pe pietoni sa traverseze repede. Aia se arunca in stol pe carosabil si in trei secunde ajung in tramvai, iar masinile din spatele celui care a oprit primul la trecerea de pietoni, asteapta cuminti, nu injuraturi, nu claxoane. In trei secunde se produce “migratia”, toata lumea e multumita, fiecare se duce in treaba lui. Asta de fapt e o incalcare a regulilor, dar mi se pare o buna dovada de simt civic. Presupun ca nu se intampla asa in Berlin, unde ar fi 4 benzi de traversat pana la statia de tramvai si traficul e mult mai aglomerat, dar intr-un oras mai mic functioneaza perfect.
In concluzie, cum o dai, cum o intorci, la astia da cu plus! 🙂