Doar eu am nu un dinte, ci mai mulţi împotriva celor care nu plătesc un serviciu furnizat? Doar mie mi se pare că sunt nebuni cei care au pretenţia de a fi respectat un contract? Atâta mă enervează ăştia prea şmecheri pentru a-şi onora semnăturile, ăştia prea buni pentru a se coborî la nivelul de a face o plată, ăştia care au senzaţii, impresii şi prea puţină onoare. Ăştia care dau cu flit strigătelor de dreptate, le tratează cu absenţă, indiferenţă şi aroganţă.
Povestea care-mi trezeşte nişte grave enervări lăuntrice este cea a Laurei Frunză, care a tradus nişte cărţi pentru prea culturalii editurii RAO şi care a primit în schimb, nu bani cum era logic şi firesc, ci un mega-profesionist flit. Suma datorată ei de către editură nici nu e o sumă mare. Nu sunt mii de euro, nu sunt sute de mii de euro, bani care să atragă avocaţi motivaţi. Ba cele 4500 de lei sunt atât de mici, încât instanţa a respins din start cererea de judecată. Sincer, nu mă pricep, dar vreau să cred că s-a produs o eroare pardonabilă, că e o neînţelegere sau că avocatul era mahmur după afecţiunile acuzate cu ocazia radiaţiilor roşii de la Valentine’s Day. Vă rog, spuneţi-mi că e aşa!
Ce e de făcut mai departe? De făcut editura de hahat pe net. De scris pe bloguri. De purtat povestea mai departe. De dat telefoane şi mailuri. De ocolit orice copertă pe care e tipărit “RAO”. Ca să nu mai rămână nedreptăţi nerăzbunate. Ca să nu aibă instanţele senzaţia că sunt singure pe lumea asta. Ca să nu aibă răuplatnicii impresia că merge şi aşa. Ca să se vadă puterea internetului.
Nu ştiu dacă vânzările pot merge şi mai jos de cât sunt, dar ştiu precis că le putem da o lovitură în moalele imaginii lor de editură profesionistă.
Dincolo de sumele datorate, în principiu, situaţia e tristă. Tare m-aş bucura să se poată face ceva. Măcar să scriem pe bloguri.
———————————————————
Aceasta este povestea Laurei. Ca ea mai sunt o groază de traducători: NEPLĂTIŢI.
Laura
Iti multumesc mult pentru articol si pentru felul in care ai pus problema!
copila blondă
Aş zice “cu plăcere”, dar nu e chiar cazul. Ţin pumnii, să nu te laşi!
Iulia
Copila blonda, Laura, care a fost motivul respingerii cererii?
O suma prea mica nu exista in materie de contracte care ar trebui sa fie legea partilor, deci sa se onoreze si pentru un leu, iar instanta sa oblige debitorul la plata unui leu.
Cred ca se poate face ceva, macar un apel. Si, in caz de avocati mahmuri, Laura se poate apara singura cu suportul online. Promit sa contribui daca vrea.
Anda
Din pacate Rao nu e nici pe departe singura editura care are probleme la plata. Asta din surse sigure, in sensul ca si eu am lucrat intr-o editura pana de curand si datoriile sunt mult mai mari de 4500 lei.
Avand in vedere ca nici angajatii nu-si primesc salariile, evident ca restul stau la coada ca sa zic asa. Aproape ca mi-a venit sa rad cand eram in vizita la fosta editura si o autoare a venit sa intrebe cat ar de primit din vanzarile cartii ei. Desi in realitate e total indreptatita, in situatia in care sunt majoritatea editurilor asta e doar o fantasma. Cunosc oameni care au lucrat si la alte edituri decat Rao sau cea la care am lucrat eu si situatia este asemanatoare.
Sanse de reusita in judecata sunt destul de slabe. Stiu ca s-au unit multi fosti angajati de la fosta editura care nu si-au mai recuperat niciodata salariile si au incercat sa se uneasca si sa o dea in judecata si n-au rezolvat nimic. Si la mine mai au datorii de peste doua salarii, dar eu deja m-am impacat cu gandul.
Si pentru Laura, tot din proprie experienta, pentru traduceri cel mai bine este sa discuti direct cu autorul, nu cu editura. Eu am tradus 3 carti pana acum si autorii si-au onorat intotdeauna datoriile fata de mine.
copila blondă
Iulia, a primit ceva sfaturi din astea juridice şi la ea pe blog. Nu cred că a mai văzut comentariul tău, are peste 200 la ea… Scrie-i acolo, eventual, habar n-am … oricum, merci pt implicare.
Anda, bun sfat! Sper să îl vadă. Merci pentru intervenţie.
Iulia
Copila blonda, intre timp am ajuns si la ea pe blog si am vazut sfaturile plus motivul respingerii actiunii care este plauzibil, din pacre. O sprijina cateva persoane care s-au sesizat inaintea mea. Sa-i tinem pumnii:)
ch3815h
mai ma gandesc ca pentru raporturi efectiv de colaborare/munca, colega ta pagubita se poate adresa protectiei consumatorului si itm-ului. e totusi un contract semnat, o intelegere unde munca ei depusa nu poate fi restituita retroactiv, caci da, munca nu se mai poate da inapoi de la a se fi facut, iar plata muncii se cade a fi onorata repejor. nu inteleg cum tribunalul a respins plangerea ca nefondata! asta chiar e de stan si bran!
copila blondă
Iulia, vezi, ţi-am zis eu… 🙂
ch3815h, cică există nişte explicaţii judiciare, ceva de procedură, nu mă pricep.
prolit
Miruna, vezi ca personajul ANDRA vorbeste prostii intr-un final.
iar asta e msj meu pentru andra:
tu te duci pe toate bloguri unde s-a scris despre intamplarile nefericite ale Laurei si te lauzi cu “De tradus am tradus si eu vreo 3 carti, insa eu am vorbit direct cu autorii, nu prin editura, si m-au platit de fiecare data, chiar daca nici macar n-am facut un contract inainte sau ceva.”. iar afirmatia asta mai mult ca sigur e minciuna. pentru ca editurile cumpara drepturile de autor, nu vine coelho (spre exemplu) si spune eu vreau ca aceasta carte sa fie tradusa in romana de x, orice editura din ro cumpara drepturile de autor de la alte edituri sau agentii care detin drepturile de autor ale scriitorilor in cauza. si afirmatia ta … cam pica.
iar ca sa imi sustin spusele il dau exemplu pe Cartarescu: in ro, de drepturile lui de autor se ocupa Humanitas, pentru strainatate se ocupă doua agentii germane … cand “jurnalul” sau a fost publicat in suedia, cartarescu doar a fost informat ca volumul sau va fi tradus si publicat in suedia
Anda
@prolit, in primul rand ma numesc “Anda”, multumesc 🙂
Nu inteleg de ce esti asa de aprig sa zici ca e o minciuna, ce as puteaavea de castigat din asta, esti culmea. Voiam doar sa ofer o alta solutie la problema asta ca editurile nu platesc.
Ce ai spus tu e adevarat in cazul autorilor consacrati care au contracte de exclusivitate cu o editura, dar eu nu la ei ma refeream. Sunt autori mici care pentru ego-ul lor personal vor sa-si publice cartea in strainatate si de obicei editurile nu se complica cu traducerea pentru ca implica niste costuri, asa ca autorul isi traduce intai cartea si apoi o trimite la editura.
Sunt sute de edituri in tara si majoritatea nu publica Coelho sau altii asemenea pentru ca nu au bani sa cumpere drepturile de autor. Editura unde am lucrat a avut publicate cateva (nu multe) carti traduse din alte limbi, dreptul de autor l-a primit direct de la autor si traducator (in cazul asta e nevoie de acordul amandurora) si bineinteles ca era gata traduse.
Andreea
Incredibil, ce oameni! 😐
Neculuta
Cand vezi individul pe strada, in club sau in restaurant …nu uita sa strigi in gura mare….”Banii Ba !!! ” si sa nu te auda numai el…ci si interlocutorii lui…
Barbie
Cand e vorba de edituri rau-platnice e mai usor sa ii boicotezi pt ca sunt nume cunoscute publicului.
Eu sunt in proces (de indignare doar) cu o firma de traduceri neserioasa. Suma pe care ne’o datoreaza e si mai mica, dar nesimtirea e tot atat de mare: http://lenebarbie.wordpress.com/2012/05/15/ahr-translations-o-firma-de-evitat/
OneComment
@Anda – citez, “[…] si bineinteles ca era gata traduse.” Deci, ca sa traduci ceva, trebuie sa stii cel putin una din limbile folosite. In cazul tau, ai 4 stai jos!
Trecand la alte subiecte, contractul poate fi folosit in instanta, cu conditia ca toate procedurile sa fie indeplinite (adica tehnicalitatile sa fie rezolvate de un avocat cu experienta). Suntem in Ro, deci urmeaza ani grei de judecati care nu se justifica pentru 4500 lei. Trist, dar adevarat. Cu timpul pierdut — si banii dati pe diverse acte si avocati — se pot face multe. Succes Laura!
tehnoredactor RAO -- FOST!
Buna. De curand am avut profunda neplacere sa pun botul la povestile de dragoste pe care le expulza patroana RAO la interviul nostru. Desi educata in strainatate si fata de ambasador, doamna Anca Enculescu se pare ca exceleaza nu numai la sarcasm, tipete catre angajati si minciuni la angajare, ba mai e buna si la neplata salariilor, intarzieri de tot soiul si ascunderi de clauze.
Ca sa nu va plictisesc va spun doar ca am plecat de la fosta firma cu un salariu de 4000 si cu promisiuni ferme ca o persoana ca mine nu scoate mai putin de 3/4000 daca vine la RAO.
Si ghici ce? Mi-au dat un nenorocit de 1500, restul “in functie de lucrari” care nu mai erau defapt platite niciodata. Si ghici inca ceva: zeci de alte persoane trec prin asta, dar nu li se aude vocea.
Scarbita, am renuntat, multumid stelelor norocoase ca am scapat de ciuma RAO. O adunatura de incompeteti mincinosi care fraudeaza statul si angajatul in moduri imaginative.
Sus Romania, tara tuturor posibilitatilor!
Cititor inconsecvent RAO
Nu am tradus nimic la RAO, dar am mereu impresia ca editura are ca obiect mistificarea, inducerea in eroare grava a cititorului.. Sa fie oare o colectie de baieti destepti cu ochi albastri? Parea mea… Nu incompetenti, doar ticalosi..
Mihai
Imi pare rau sa aud toate aceste lucruri… Sunt un potential angajat RAO. Ideea e ca se pare ca nu este o firma serioasa si as dori sa l intreb pe cel care a postat in Aprilie TEHNOREDACTOR (fost) cateva detalii daca imi da o adresa de contact. Daca cineva imi mai poate da detalii despre aceasta firma as fi recunoscator. Eram hotarat sa merg la interviu la aceasta firma dar m am razgandit in proportie de 80%. Astept un feedback. Multumesc si cine are de spus ceva sa spuna ca sa stie tot poporul!
Carmen
Buna ziua,
Am avut contract cu RAO pentru o carte publicata in 2009, care nu mi-a fost platita. Am trecut-o la “pierderi” fiindca n-am avut puterea sa umblu prin tribunale. As vrea sa stiu daca vreunul dintre traducatorii inselati de aceasta editura si-a mai primit vreodata banii, fara sa fi intentat (si castigat) un proces.
Multumesc.
Carturaru
Patronii de la RAO sunt stapani de sclavi, trebuie sa le multumesti ca ai unde lucra, salariile le platesc cand vor ei, contractele de munca sunt facute pe perioada scurta de timp, tipa si urla cand au chef la salariati, trebuie sa stii tot si sa te pricepi la toate, ai ora de venit la servici si pleci mult peste program, nu mai ai casa si probleme, trebuie sa lucrezi doar pentru RAO si daca te trezesti si faci galagie cu salariile, orele suplimentare, atmosfera care este in firma, te dau afara, in 8 luni de munca s-a schimbat aproape tot personalul, ramai doar daca taci, esti fara personalitate, un bun executant de ordine si uiti de familie. FUGITI DE FIRMA RAO.