Ştiţi, conceptul all-you-can-eat e foarte popular aici, în Liverpool-ul ăsta al lor. Şi, de fiecare dată când merg, obişnuiesc să mă uit la oameni, la chelnări, la câţi oameni şi câţi chelnări. La cum se duce mâncarea de pe platouri pe farfurii şi, de pe farfurii, în burţi. Care burţi sunt de toate formele şi dimensiunile.
Familii cu copii, cine romantice, grupuri de prieteni. Nu e musai mai ieftin, de obicei, plăteşti doar băutura. Până acum, am fost la chinezi şi brazilieni la all you can eat.
La chinezi e mai stil cantină, cu preţuri mai accesibile şi clienţi mai mulţi. Mâncarea e aşezată în stil bufet suedez, cu munţi de farfurii şi tacâmuri. Poţi merge de câte ori vrei, să îţi iei câtă mâncare doreşti. Au de la pacheţele de primăvară, supe, cărneturile lor în sos, până la deserturi. Rulajul e mare. Niciodată nu am reuşit să-mi umplu farfuria mai mult de 3 ori, iar ultima dată precis nu mai puteam mânca tot. De fiecare dată, am exagerat. O masă costă între 6 şi 10 lire. De persoană. Diferenţa la brazilienii la care am fost era de clasă. Un restaurant mai scump, mai frumos. La fel, bufet suedez, diferenţa era doar la carne. Pe care o făceau pe un rotisor imens, după care venea câte un chelnăr cu ţepuşa în care era prinsă carnea, venea printre mese. Fiecare avea o bulină ca suporturile alea de pahare. Pe o parte verde, pe cealaltă roşie. Când puneai cu verde în sus, carnea venea la tine. Şi îţi tăia ăla în faţa ta. Când lăsai cu roşu în sus, ştia că nu-ţi mai trebuie.
Evident, fiecare dintre cele două avea un anunţ afişat la intrare, pe care scria că acei clienţi care nu doresc să mănânce sunt invitaţi să aştepte afară sau la bar. Evident, mi se pare corect. Şi nici să iei “resturile acasă” nu cred că se poate.
Avantajul major pentru mine, cel puţin, la un astfel de restaurant e posibilitatea de a gusta din mai multe feluri. Rareori nimeresc ceva bun când mă arunc în descoperiri, iar, ulterior, rămân flămândă. Aşa, poţi gusta puţin din fiecare, apoi să te hotărăşti ce să mănânci. În ceea ce priveşte cantitatea însă, nu sunt sigură că e un avantaj. Dar, din moment ce acest model de afacere merge, trebuie că lucrurile se compensează cumva. Burţile mari cu cele mici, vreau să zic.
M-am gândit dacă ar merge şi în România. Apoi, mi-am amintit că în Sibiu încercaseră nişte chinezi aşa ceva. Îmi amintesc afişul cu “nu puteţi lua resturile de mâncare acasă, mâncaţi AICI tot ce puteţi.” Mda, cred că în România burţile sunt mai mici, dar cu potenţial de creştere bruscă.
Cât despre mine, de fiecare dată, am mâncat mai mult decât puteam digera. De mi-a ţinut vreo două zile de foame, ceea ce e convenabil, dacă stai să te gândeşti. Cel puţin, din punct de vedere financiar. 😛
Ruk
Hei!
Eu am fost in Spania la un local de tipul asta, unde mancat ce vroiai si cat vroiai cu 10 euro. Si puteai lua si acasa. Era colega mea bolnavioara si i-am luat niste pizza la pachet, gen i-am dat din mancarea mea:D Se intampla in 2008, nu stiu daca mai e la fel sistemul. Seara faina!
copila blondă
Depinde acum, de 2008 ne desparte o criză sau două… oamenii sunt mai flămânzi acum 😛
Costin
Depinde si unde il deschizi, parerea mea. Nu o sa poti sa`i satisfaci pe toti dar ideea merita incercata. Probabil am avea succes in “afaceri” sau “idei” daca le gandim de la inceput pentru romani. Ideile straine nu se muleaza pe noi pentru ca suntem nesimtiti. Poate e cazul sa incepem sa ne gandim la “idei” nesimtite. Who knows ?
copila blondă
eu cred că ar merge, dacă ai face ceva pentru jumătatea superioară a clasei mijlocii. Ca să nu îţi da iama tot amărâtul în restaurant. Dar nu ştiu la cât să mă gândesc… 30 lei? Cred că e totuşi puţin pentru patron şi mult pentru om. De exemplu, într-un restaurant din România, eu nu prea consum de 30lei…
Costin
Pretul il stabilesti in functie de cheltuielile pe care le ai. Am observat ca preturile variaza in functie de cat de hot vrei sa fi:) Daca vrei profit cat de cat repede, cheltuieli cat mai mici si pret de vanzare mare. Daca iti pasa si vrei sa`ti faci un renume sau sa ai clienti multumiti dar sa ai si sufletul impacat poti ajunge la un echilibru intre ce cumperi si ce vinzi. Eu as face in felul urmator. Daca mi`as dori sa deschid o afacere as face`o in folosul celor care imi vor calca pragul. La un moment dat in viata asta imi voi deschide un restaurant sau pub/club cu preturile si atmosfera astfel incat sa fiu vizitat si cautat mereu indiferent daca ies in gaura cu el. Pentru asta am nevoie de o alta afacere cu care pot sustine eventuala “prabusire” a noii afaceri. Stiu ca gandesc prost din pct de vedere al antreprenoriatului dar anumite lucruri le faci pentru ca vrei si altceva decat bani. Sau sunt eu mai naiv daca mai cred in asa ceva.
Grapefruits
Si eu am fost la all you can eat, chinezesc şi, după cum ziceai şi tu, îmi place că poţi gusta din toate, ca după aia să ştii ce îţi place sau nu. Mănânc normal, cât aş mânca şi acasă, întro zi flămândă :)) Ultima oara venise nişte ţigani şi pur si simplu n a mai rămas nimic pe tăvi! erau vreo 10. Aici costă 11, 5 lire. Mai ieftin la tine 😛
Onics
Eu am intalnit prima oara conceptul asta in SUA. Si acolo chiar are succes. Costa intre $15-25. Si da, prima oara cand am mancat la “all you can eat” era chinezesc. :))
Giolly
Eu cand merg in Camden Town (in londra, trebuie sa mergi acolo) mananc la un restaurant de chinezi. Mananci cat poti. Totusi nu e indicat. Camden Town e recunoscut pt cantitatea mare de alcool consumata.
copila blondă
Costin, eu cred că o să-ţi treacă după primul bilanţ de pierderi.
Grapefruits, da, e mai ieftin,dar nu e nu-ştiu-ce. E mai gen cantină, aşa. Iar dacă mergi în timpul săptămânii, la amiaz e vreo 6 lire. Dacă vii la mine, te duc! Deşi cafeaua nu o bem acolo.
Onics, crezi că ar merge şi în Ro?
Giolly, deci să mă duc sau nu? 😛
Ochiu ratiunii
Eu am fost la Barcelona la un restaurant de genul asta. Este unul chiar la mall pe faleza lor. Avantajul e ca poti gusta toate felurile de mancare.
Pe de alta parte, am inteles ca exista unul si in Bucuresti, la 20 lei. Nu am fost inca, dar sper sa ma abat pe acolo candva.
Liora
Noi avem unul preferat, chinezo-mongolez, 13 euro all you can eat fara bauturi. Alegi linistit mancare deja gatita de la bufetul suedez (aperitive, sushi, carne alba, rosie , fructe de mare, supe si diverse legume si orezuri) sau alegi preparate la grill pe care ti se prepara angajatii in functie de ce iti pui tu in farfurie de la bufetul cu cruditati: fructe de mare, cateva soiuri de peste, legume, condimente , fasii de carne de vita ,etc.
Ai si Bufet rece cu inghetata, fructe proaspete si prajituri.
copila blondă
Ochiu raţiunii, 20 lei mi se pare dubios de puţin. Cred că aş avea încrede pentru un preţ undeva mai mare 30-35lei.
Liora, mongolez zici. Ia să investighez! 🙂
Valeriu
Este mai ușor să renunți complet decât să fii cumpătat. Ca dificultate, calea de mijloc este suma extremelor.
Rău flămând, rău sătul, dar cel mai greu și mai rău este sa nu fii nici una nici alta. Nimic nu e mai greu decât să fii fericit de nefericirea ta.
Mai ales când vorbim de alimentație o frază să nu uităm: Weniger, abber besser – Dieter Rams.
copila blondă
Sehr gut! Tu parcă vorbeşti din capul meu.
Loredana
Am incercat si eu conceptul asta in Budapesta si, bineinteles, la turci 🙂
Mie imi place doar in ideea ca pot sa gust cate putin din fiecare si fac cunostinta intr-un mod taaaaaaaaaaare placut cu bucataria locala
copila blondă
Dada, asta e avantajul. Dar nu-i asa ca ai mancat totusi mai mult decat in mod obisnuit? 😛
Loredana
doar un pic 😀 erau atatea bunatati acolo incat pana am gustat din fiecare abia ma mai puteam misca :))