Sunt aici. Doar că într-o pană de cuvinte româneşti, parcă. Zilele astea, printre vizite olandeze, mai pregătesc şi un test de limbă engleză. Deci, zilele astea trebuie să dezvolt o aventură cu nişte străini britanici, bine puşi la punct. Iar eu trebuie să fiu la înălţime. Faţă de cuinte am avut întotdeauna o dragoste inexplicabilă, indiferent în ce naţie s-ar fi născut ele.
Relaţia mea cu limba engleză a fost mai întâi la televizor şi la şcoală, apoi în State, când şi visam în engleză. De când am venit aici, am trecut prin mai multe faze. Mai întâi nu ştiam cât sunt de smiorcăită când mă chinui să mă scălâmbăi ca ei. Apoi, mi-am dat seama că scălâmbâielile mă fac ceva mai bine înţeleasă şi am început să le practic. Apoi, jucând tot mai mult după muzica lor, mi-am dat seama că, mai important decât accentul, e felul în care îţi cânţi propoziţiile. Intonaţie? Probabil că aşa-i zice.
De câteva zile, m-am apucat de exerciţii de limbă. E stupid. Am vorbit în ultima vreme mai mult cu mine însămi decât cu orice fiinţă cu limbaj articulat din imediata-mi apropiere. Şi cel mai ciudat e că treaba asta ajută şi aduce îmbunătăţiri. Atât, încât, mi-a câştigat încrederea în sunetele pe care le scot din gură. Eram la un ghişeu din ăsta, la un Vodafone de-al lor. Am întrebat ceva, pinguina aia n-a înţeles. Aşa că am repetat cu aceleaşi cuvinte, doar că mai rar. Mi-am dat seama că era jobul ei să priceapă şi nicidecum obligaţia mea să vorbesc dialectul lor hârşîit (scouserii vorbesc stâlcit rău de tot, sunt faimoşi pentru asta. hîrşa-mîrşa.). Şi m-a-nţeles. Dar, sincer, nu cred că a fost vorba de viteza cu care am spus cuvintele, ci de siguranţa cu care le-am articulat.
Cred că ăsta e rostul exerciţiilor: să te convingă că te pricepi la smiorcăieli străine.
p.s. Încă mi-e ruşine să vorbesc engleză de faţă cu prietenii mei. Ei ştiu asta.
Valeriu
Speak English with German accent, they just love that. 😀
Cât mai greoi și un pic agramat cu atât dă mai bine accentul, gen filmele de război cu nemți, vei fi absolut remarcabilă. :))
Parcă te și aud ”Tu sie airport, marsch!” =))
copila blondă
:))) Nu sunt atât de sigură că iubesc ăştia se naţies, dar pot încerca :)))
Mă străduiesc oricum, să ştii. Ieri m-a auzit H vorbind la telefon şi mi-a zis că vorbesc foarte curat, ca la Londra. Cum o fi asta, habar nu am. Dar investighez 😛
Grapefruits
Ştiu-ştiu. După mai bine de un an, încă mai privesc chiorâş la unii, când nu înţeleg ce spun. Fac şi eu lecţii de dicţie, urmărind filmuleţe cu accente, dar cred că, accent britanic, n-o să am niciodată.
Accentul din Birmingham e îngrozitor!
copila blondă
A, stai să-l auzi pe ăla din Liverpool! Noroc că în medii mai academice se vorbeşte mai curat.
Eu am avut o perioadă de dilemă: dacă ar trebui să învăţ accentul şi dacă nu sunt penibilă încercând asta? Apoi, mi-am dat seama că lumea m-ar înţelege mult mai uşor. Mă gândesc la toţi indienii, care vorbesc cu accentul lor şi undeva îi doare!
Bogdan Pater
I’m sure you have a lovely british accent. I’d love to hear it some day… 😀
Roșcata
Dupa un timp te obisnuiesti ;). Eu dupa 4 ani de Spania deja vorbesc cu accent 😀 ;).
morbo
chiar daca sunt o provocare mai mare,eu suport mult mai bine(de fapt sunt preferatele mele din lb.engleza) accentele din nordul angliei decat engleza britanica mai ”posh”. ultima ma enerveaza atat de mult ca n-am putut sa ma uit la nici un ”harry potter”, in afara de primul.poate ar trebui sa dau incet sonorul si sa-mi pun subtitrare in engleza?
copila blondă
Bogdan, dada, mai ai puţintică răbdare, că încep să dau lecţii! :))
Roşcata, da’ spaniola e mult mai aproape de sufletul nostru şi de cum ne plimbăm noi limba-n gură… sau greşesc?
morbo, sau vezi poate găseşti varianta germană 😛
Tomata cu scufita
ce mi-a placut prima poza 😛
cand ma gandesc ca in scoala detestam british english… dar mi-am revenit la facultate cand am inteles cat e de sexy si de rafinata. am un prieten englez cu care vorbeam pe mess (voice) si pe care adoram sa-l ascult vorbind. plus ca au niste expresii foarte amuzante. pe englezi si pe francezi i-as asculta non stop. 😛 si eu nu-s the listening type 😛
Roșcata
Da :D, ceva de genul ;).
copila blondă
Tomato, să vezi cât e de fain când îi asculţi şi nu îi înţelegi! :))
Ioana
Mult succes!
Andreea
Si eu am o relatie asemanatoare cu a ta..numa’ cu o alta limba, germana. De fapt eu nu sunt inca la nivelu in care aspir la vreun dialect, ma chinui sa ma fac inteleasa, si da am inteles ca ii un proces si o sa mai dureze ceva timp.
copila blondă
Andreea, germana e o limbă atât de frumoasă! Stai până îi vei descoperi gramatica, e mult mult mai frumoasă decât cea a noastră! Sau na, mie mi-a plăcut mai mult.
Şi germana e mult mai bogată decât româna. Trebuie să ai doar răbdare cu ea. Sunt sigură că vei ajunge unde îţi doreşti. O înveţi la ea acasă, în Germania?
Andreea
O invat in Viena, unde nu-i bas germana,ceva asemanator:))…in 4 zile am examen oral, mi-s curioasa ce-o sa iasa.