Declaraţia de Independenţă împotriva tentaţiilor

S-o facem oficial! De ce să aşteptăm Anul Nou pentru rezoluţii sănătoase? De ce, de ce, de ce! Pentru hotărârile înţelepte şi deciziile reale nu există programare şi planificare, corect? Nu există „de luni”, „de la întâi”, de câr, de mâr. Scuze… Amânări…

Aşadar şi prin urmare, astăzi e ziua norocoasă, în care semnăm poate cel mai sănătos act al vieţii noastre de până acum (să mă ierte cei căsătoriţi, care mănâncă ciorbă caldă în fiecare zi): Declaraţia de Independenţă împotriva tentaţiilor!

E noul concept, parte din campania Hunger Management de la Tnuva. Treaba e bine gândită, fiindcă, dacă de kilogramele în plus poţi scăpa relativ uşor, mai greu e cu tentaţiile. Ăstea parcă se lipesc cu superglue.

Ciocolata e păcatul meu principal (dar asta ştiaţi deja) şi imediat după e usturoiul. La orice oră, zi din săptămână şi combinaţie. Noroc că în cabinet se lucrează cu mască! (glumesc, vă daţi seama. Dar şi faptul că m-am gândit la asta…) Doar că lista tentaţiilor e ceva mai generoasă, iar imaginaţia mea încă bogată

p.s. Şi după ce semnaţi Declaraţia de Independenţă împotriva tentaţiilor, putem vorbi la nesfârşit despre ele. De acum, „spatele” ne e asigurat de acte, iar gândurile nu îngraşă, vorba unei bune prietene blonde. Ziceţi şi dumneavoastră cui/la ce rezistaţi cu greu, că eu am spart gheaţa. 😉

Articolul anterior

O vizită nici pe-o măsea

Articolul următor

Dincolo de bloguri

39 Comentarii

  1. marieK

    Pofta de ciocolata am observat ca imi este cel mai bine sa o”potolesc” in fiecare dimineata, daca nu, seara nu cunosc masura. O ciocolata imi pare muult prea mica.
    AA….&acum,toamna am in continuu pofta de dovleac copt:)

  2. Miruna

    Ne facem noi gagici faine ! 😀

  3. Ciocolata… nu-mi trebuie mancare, sucuri, prajituri… daca-mi dai ciocolata e suficient 😀

  4. marieK, dada, fiindcă dimineaţa eşti mai în viteză cumva. În schimb, seara, eşti relaxată şi atunci se confundă treaba asta cu mâncatul. Cred că se întâmplă în general, nu numai cu ciocolata. Dar e bine să mănânci de dimineaţă. Îţi dă energie.
    Dovleac copt…am tot auzit şi niciodată nu am gustat. Hmmm

    Miruna, cum adică?! Deja suntem gagici faine, doar că întotdeauna e loc şi de mai bine… 😉

  5. Ioana, dimineaţa , la amiaz şi seara. Eu am zis la un moment dat: o să mănânc trei zile exclusiv ciocolată, să mi se facă, domne, o dată pentru totdeauna rău şi gata, să mă învăţ minte. Da’ de unde! După prima zi, m-am oprit, că prea începea să-mi placă… :p
    Glumesc, sunt conştientă că nu am putea trăi doar aşa. Trebuie să iei şi ceva sărat ca dulcele să fie mai bun.

    Dar chiar aşa: tu cum mai stai cu excepţiile? 😉

  6. Miruna

    Suntem noi gagici faine dar mereu gasim ceva de care sa nu fim multumite.Asa poate ajungem sa fim cumva multumite de noi si sa ne mentinem 😀

  7. Asa de bine stau cu exceptiile ca nu mai scap de ele 😀
    “Ce facem azi de mancare” si obiceiul de a manca cina impreuna sunt asa, un soi de moartea regimului, dar am gasit niste parghii care sa ma tina pe picioare, indiferent cu cata pofta mananca el 😀
    Tu? Voi? Va pup si va doresc toate cele bune!

  8. Miruna, mulţumirea asta de sine în acest domeniu nu cred că face bine. Ci ajunge să te păcălească în sensul că “acuma nu mor de la o bucăţică”! Ceea ce aşa şi e : nu mori, doar îţi aminteşti ce gust bun are şi gata dezastrul! Eu cred că acest control al tentaţiilor e marea cheia a succesului. Să nu mai existe tentaţia, nu să îi rezişti.

    Ioana, ştiu. Exact aşa şi eu. Seara, el înfulecă fără să mestece, dar eu am învăţat să stau cu el şi fără să mănânc cot la cot. Fiindcă sunt mult mai mică şi mai leneşă (el aleargă). E evident că nu am nevoie de atâta energie.
    E greu, mai ales că am început şi să gătesc. Într-o zi săptămâna trecută, atâta am tot gustat din pireu, că m-am trezit că am mai lăsat jumătate! Dacă m-aş fi pus la masa, niciodată nu aş fi halit atâta! Dar mă ţin tare, ce să zic. Am noroc că multe de pe cia nu îmi prea plac…

    tu cum faci, că-s foaaarte curioasă!

  9. Iti spun intr-o seara, pe skype sau pe mess, unde te gasesc 😀

  10. doar vointa te salveaza altceva nu exista

  11. Dan

    si cand te gandesti de cat de putin e nevoie ca sa fiti inrobite … ciocolata :)))

  12. Dan, nu ai voie sa te folosesti de informatia obtinuta de aici! E strict confidential totul! 😀

    ps: insa poti sa te duci cu o ciocolata la iubita, data viitoare :-“

  13. Dan

    daca tot e secret ce se intampa aici am de gand sa fac mai mult , adica sa devin maestru ciocolatier in urmatorii 10 ani :))

  14. eu ma topesc deja la gandul ca exista varianta de a-ti convinge iubitul sa devina maestru ciocolatier, de unde si posibilitatea de a avea cele mai fine sortimente de ciocolata la dispozitia ta, oricand :-))
    ps: 10 ani nu e… cam mult? 😕

  15. Dan

    nu e deloc mult, chiar e putin ca sa devi maestru, depinde de gradul de exigentza 😀 asta nu inseamna ca trebuie asteptat atata pana la prima mostra :))

  16. Valeriu

    Ce vrea Tnuva? Să dai Like și să cumperi, desigur!

    Dar să înțelegem mai întâi ce este tentația:

    TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation.

    Așadar, tentația este dorința de a consuma ceva, dulce, sărat, nu contează, să consumi ceva.
    Nu poți elmina tentațiile în timp ce sugerezi sau condiționezi asta de consumul altui produs, oricât de fin ai face asta.

    Pentru orice dorință sau tentație există un cost, acum sau mai târziu tot scump va fi.

    Îți aduci aminte Copilă ce frumos scriai în vremea când erai încă o copilă?
    Îți mai aduci aminte cu câtă emoție citeai comentariile noastre, iar noi posturile tale? Ce frumos era când scriai pentru câțiva și nu pentru un public targetat? Cât de naturală și drăgălașă erai? Um, mai știi?
    Cât de faină erai tu naturală și nu un exponent al unei campanii de marketing?

    Toate poveștile încep pentru copii si se termină pentru adulți, din păcate a rămâne copil devine din ce în ce mai scump și din ce în ce mai greu. 🙁

    Oricum ar fi, pentru mine cuvântul Blog înseamnă “Și Blondele Gândesc”.

    Și nu, nu sunt împotriva reclamelor pe bloguri. NU. Dar vreau ceva mai bun, ceva făcut cu suflet, ceva pentru oameni nu pentru consumatori. Advertising cu suflet.
    http://www.manafu.ro/2011/10/de-ce-iubesc-publicitatea-2/

  17. Liora

    @Valeriu, reclama e reclama. O poti cataloga ca fiind buna sau rea(adica atinge sau nu targetul propus) dar nu o poti cataloga ca fiind cu suflet sau fara, nu in sensul asta propus de tine.
    Ce zici tu acolo nu mai e markenting. Trist, no, dar asta e. Marketingul e rece, marketingul e gandire si analiza, nu pluta subtire pe valurile emotiilor.
    Marketingul lucreaza cu sursa emotionala,dar o face rational.Mizeaza pe nevoi, pe vise, pe dorinte. Nu zic ca-i bine, dar asta e realitatea.

    @Copila, tentantiile sunt cea mai grea lupta pe care o ai de dus, ca e lupta dintre tine si tine.
    E un razboi pe viatza, uneori castigi tu, uneori cealalta copila 😀

  18. Valeriu

    Marketingul lucrează cu slabiciunile oamenilor pentru bani și doar pentru bani.
    Marketingul te lovește “la operație” după cum se zice. Marketingul e un asasin plătit.

    Reclama e o chestie onorabilă, brainwash-ul nu este.

  19. Liora

    Ca sa citez din clasici, reclama e sufletul comertului. Al comertului deci. Comertul nu e caritate. E un schimb.
    Iar marketingul este unealta care are ca scop sa te faca sa-ti doresti un anume schimb. Asa functioneaza lucrurile, nu discut acum moralitatea. Omul e o fiinta slaba, reactioneaza la stimuli precisi iar acest lucru e cunoscut.
    Nu stiu ce inseamna ´´reclama-chestie onorabila´´.

  20. Valeriu

    Liora, te rog frumos studiază serios înainte. 🙂
    De unde începe noțiunea de reclamă și unde începe brainwash-ul etc, etc până la mizeriile din ziua de azi.
    http://www.youtube.com/watch?v=TjP2gHoBLvA

  21. Ioana, deocamdată stăm destul de prost cu netul, dar în maxim 2 săptămâni vine broadband-ul şi la noi! 🙂 Atunci să te văd. Facem schimb de impresii.

    loco, ăla e secretul principal. Restul sunt doar ajutoare. Dar degeaba ai iepuraşii, veveriţele şi piticii, dacă nu o ai pe Albă-ca-Zăpada! 😉

    Dane, mda, suntem chiar simple noi, femeile. Dacă vrei să ne cucereşti, sunt câteva chestii simple.. însă nu toate se găsesc de cumpărat.

    Valeriu, am scris 3 variante ale acestui post, până să mă hotărăsc pe care s-o public. Asta era cea mai scurtă şi cea mai call-to-action.
    Dar nu înţeleg de ce vorbeşti de mine de parcă aş fi murit. Eu scriu în continuare. Că nu mai pot scrie aşa cum o făceam odată e perfect normal. Nici eu nu mai sunt aceeaşi. Când mă trezesc noaptea să-mi caut drumul la baie, întâi trebuie să mă gândesc unde sunt şi abia apoi să pornesc.
    Oamenii se schimbă, blogurile la fel. Atunci când ele sunt vii. Nu mă omorî pentru o singură campanie. Nici pentru două. Ele n-au nici o vină.

    Liora, uneori am senzaţia că toate copilele din mine au aceleaşi preferinţe culinare… Glumesc. De fapt, e fix cum zici, pe sistemul “totul sau nimic”

  22. Valeriu

    Bine, scrie dară în continuare. Cum zici tu, cum vrei tu, așa să fie.
    Better to be a loser, than to win a lost battle.

  23. tu, mai înţelept ca niciodată. Sau, mai bine zis, ca întotdeauna. Vezi, de asta-mi place mie de tine.

  24. Liora

    @Valeriu, eu deschid un dialog cu tine si tu ma trimiti ´´sa mai invat´´?
    Ne trantim dimplomele pe masa inainte de a incepe sa vorbim? Scoatem foaia matricola?
    In fine,sunt retorice intrebarile.

    Paradoxal, eram de acord cu tine, in genere.

  25. Deci nu ne mai certăm?! 🙁

    😛

  26. Liora

    :)Ba da. Cand avem cu cine. 😀

  27. da’ io ce-s acia? :((
    toată lumea numa’ cu Valeriu vrea.

    p.s. Zilele trecute, mama mi-l dădea exemplu, cum îşi cumpără cafeaua boabe şi o macină singur în fiecare zi. Cică ar trebui să fac şi eu aşa.
    Şi serios vorbind, dacă aş face măcar jumătate din câte face el, departe aş ajunge. Asta nu e glumă.

  28. Valeriu

    @Liora, mă bucur că ești de acord cu mine fie și doar parțial. Intenția mea nu era de a trânti diplome pe masă, nici de a te trimite înapoi la școală, nope, este doar o recomandare de studiu. Oricât de bun ai fi și oricâte diplome ar fi la mijloc fiecare din noi mai are câte ceva de învățat.

    Dacă spui “Vând miere dulce și bună cu x lei kilogramul” – este o reclama onorabilă. Dacă spun “Cumpără acum miere super dulce și bună cu doar x lei kilogramul și poți câștiga un borcan în plus și mii de alte premii” asta nu mai este o reclamă onorabilă. Prin reclamă îți anunți disponibilitatea de a încheia o tranzacție. Într-o tranzacție, mai ales una comercială ambele părți trebuie să aibă de câștigat în mod real și în egală măsură. Când faci reclamă unui produs te obligi să livrezi exact ce ai promis. În cazul de față pentru o suma plătită primesc un produs lactat dar nu și independența față de tentații așa cum ne sugerează Tnuva prin titlul campaniei. Îndependeța față de tentații nu se poate vinde, cumpăra sau oferi bonus, se poate dobândi numai prin voință si mult exercițiu.
    10% produs și 90% speranțe nu mi-se pare reclamă onorabilă.
    O reclamă corectă trebuie gândită ca și cum ai vinde produsul copiilor tăi. Tu ai vinde speranțe copiilor tăi?

    @Copila, tare bine ți-ar fi dacă ai urma sfatul mamei.

  29. mo

    pentru tnuva e marketing, pentru altii, e mai mult:
    http://www.salon.com/2009/06/18/overeating/singleton/

    recomand articolul, explica perfect de ce nu am putut inchide o punga de chipsuri inainte sa o golesc de ultima firimitura. -8kg and couting, btw.

  30. Mo, am citit articolul cap-coadă. L-am citit, nu scanat. Şi e corect ce zici: pentru noi e mai mult.

    Felicitări ţie! Ţine-o tot aşa, cât mai mult. Până refaci acele circuite condiţionate de obiceiuri vechi şi bine antrenate.
    Pe mine m-a salvat la un moment dat conştientizarea faptului că între azi şi mâine nu e nici o diferenţă. Şi tot asta îmi zic atunci când tind să amân ceva care oricum trebuie făcut.

  31. mo

    Partea buna e ca odata ce se tine “comfort eating” sub control, nu mai trebuie sa fim atenti la mare lucru. Si surprinzator, un pahar cu lapte si o prajitura sau chiar GASP! fructele sunt la fel de bune ca un tub de pringles si o cutie de biscuiti cu ciucalata 😀 a! si colestrolul de la 330 a scazut la 190 (ca de acolo a inceput preocuparea cu dietele). iuhu!

  32. Liora

    @Valeriu, nu confunda comertul cu caritatea. Reclamele nu se fac ´´ca pentru copiii tai´´.
    Si daca tot m-ai intrebat, eu nu voi vinde nimic copiilor mei. Eu le voi oferi. Sau ii voi invata sa-si procure singuri.
    Iar despre ´´vand miere buna si dulce cu x lei kg´´- asta e un anunt. Un anunt care-i ok pana in momentul in care apare competitia si va trebui sa-l transformi in reclama adevarata, ca sa iesi in evidenta cu produsul tau, sa-l vinzi si sa castigi bani. Ca asta e ideea.

    E suficient sa nu cumperi produsele care-ti sunt prezentate prin ceea ce tu numesti reclama ne-onorabila.
    Sunt de acord ca traim vremuri de consum naucitor, ca suntem bombadrati cu reclame, iluzii si minciunele, dar avem alegerea.Avem gandirea, pe care am face bine sa o folosim. Cu un pic de vointa putem invata sa alegem si sa ne insusim doar ceea ce ne face bine si de care avem cu adevarat nevoie. Marketingul te poate nauci ca o fata morgana, dar nu-ti baga mana in buzunar.

  33. Valeriu

    E drept, nu-ți bagă mâna în buzunar, doar te învață să lupți cu tentația de a păstra banii. :))
    Din păcate nu prea mai avem alegerea, numai vezi cât de ușor înfluențabil este consumatorul de rând și ce a mai rămas din puterea lui de alegere.

    O reclamă trebuie să fie în primul rând onestă, să promoveze un produs pentru ceea ce este nu pentru ceea ce ar putea fi. Bani în comerț faci prin construirea unei relații bazate pe încredere și apreciere reciprocă, nu pe strategii gen “dai și fugi”. Peste un an puțini își vor aduce aminte de “Declarația de independență…” de fapt 6 luni e mult, atunci vor face altă campanie aceleași povești că deh, lumea are memoria scurtă. 😀

    Uite, eu cumpăr produse lactate de la același producător de mai bine de 10 ani, nu am mai văzut de ani o reclamă la produsele lor, nu au campanii de marketing, nimic. Până și cutia e la fel ca acum 10 ani. Și totuși produsele se vând super bine, pentru că oamenii produc lucruri simple și la un nivel constant de preț și calitate.
    Anunțul meu “Vând miere buna și dulce cu x lei kg” rămâne valabil pentru orice produs de calitate, indiferent de concurență.
    Concurența se înlătura prin produse și servicii de calitate la un preț rezonabil, nu prin reclamă multă și proastă.

  34. mo, nu cred că se potrivesc “comfort eating” şi controlul. Sunt ca şoarecele şi pisica. Unde controlul e mic şi chiţăie obsesiv, dar fără rost. Mai rău atrage atenţia şi-l haleşte pisica. Cu fulgi cu tot, all included. 🙂

    Liora, eu cred că cea mai importantă reclamă e aia pe care o faci copiilor tăi. Aici includem informaţional şi funcţional, adică exemplul personal. Şi, nu în ultimul râns: libertatea de a alege. Dar diferenţa între alegeri bune şi proaste e că primele sunt alegeri educate. “Educated guess” e o expresie care-mi place de numa’. Uite, eu nu am pus gura pe Coca Cola în viaţa mea, nici măcar de curiozitate. Dacă li se datorează alor mei, că doar nu mi-au interzis niciodată! Da, probabil, li se datorează. Că nu fumez? Cu siguranţă, şi asta, deşi ei fumau amândoi la un moment dat. Mie niciodată nu mi s-a interzis. şi etc.
    Deci cred că e bună filozofia: să traduci copilului ce opţiuni are. Dar să-l laşi pe el singur să aleagă.

    Valeriu, Nu mă bag în discuţie, dar nu pot remarca tenta idealistă în care scalzi filozofia. Eu cred că reclama e o chestie tare deşteaptă, influenţează cum n-ai văzut aşa ceva, creează nevoi, de te trezeşti cum cumperi ceva ce nici nu îţi trebuie. Şi nu eşti tanti Vasilica din vârful dealului. Sau na, eu cel puţin nu sunt.
    Într-un singur aspect însă îţi dau dreptate: să nu facem reclame mincinoase, de genul “daţi margarina la copii” sau “Tedi are vitamine”. Asta e deja păcăleală cu picioare scurte. Pţnă şi se portocaliceşte copilul de la atâtea vitamine şi te prinzi că poate ceva nu-i bine…
    Dar ticăloşiile astea au nevoie de timp şi cazuri pentru a se demonstra şi interzice.
    Şi până acolo e cale lungă.
    Între timp, alte companii sunt libere să se vândă cât mai isteţ ştiu ele. Nimeni nu te opreşte să spui că eşti cel mai gustos iaurt de pe piaţă. Vezi cum se potriveşte cu targetul, cine te crede, etc, dacă, bineînţeles corespunde cu realitatea etc etc.

    Reclama e bună, pentru că, în primul rând, informează. Un exemplu: Nurofenul. Pe toţi pereţii. Substanţa activă ibuprofenul. Până de curând, pţnă să înceapă promovarea şi la Modafen, cumpăram în studenţie doar Modafen. Aceeaşi substanţă activă, un preţ ruşinos de mult mai mic. Unde mergea diferenţa? În reclame şi profitul producătorului, farmaciilor etc.
    Unde-i păcatul?

    p.s. şi eu apreciez produsele care nu-şi fac reclamă şi nu investesc în promovare, ci în calitatea produselor. Dar sunt tot mai puţine.

  35. Valeriu

    Nu am afirmat că reclama în sine este un lucru rău, în schimb abuzul este.
    Una este o campanie de informare și promovare, și alta este o campanie de sufocare și manipulare.
    Cât despre tenta idealistă o fi, nu zic nu.
    Reclama de calitate este și ea un ideal.
    Pentru mine idealul de azi este promisiunea de mâine și realitatea de poimâine. 😀

  36. Liora

    @Copila, absolut de acord. Ai pus problema corect, ai explicat frumos ca la gradinita! 🙂
    Cat despre produsele care nu beneficiaza de reclama, pe o piata saturata de produse si reclame care de care mai colorate, pot doar sa zic ca la un moment dat vor disparea. De ce vor disparea? NU pentru ca nu-s bune, ci pentru ca lumea nu va auzi de ele in timp util. Producatorul va falimenta. Costurile-s mari si e greu sa te mentii pe linia de plutire fara sa aplici campanii uriase de promovare.Campanii care tot din buzunarul cumparatorului se platesc, evident.
    Eu insami cumpar produse de la companii pe care abia le gasesti pe net, dupa o cautare super exacta. Au produse bune, foarte bune, preturi decente. Dar nu au marketing.

    Toata chestia asta e un cerc vicios. Mai bine ne facem iaurtul singuri :D. Si daca toti vom face asta,vom avea o cu totul alta societate. Nu stiu daca buna sau rea, dar va fi alta.

  37. Valeriule, abuzul încă funcţionează. Spam-ul încă funcţionează, de aia se practică. Deşi am înţeles ce-ai vrut să zici.

    Liora, cea mai sănătoasă formă de iaurt e ăla pe care ţi-l faci singur, “laptele acru”. Doar că eu, atunci când cumpăr Tnuva la cutie, cumpăr şi timpul pe care l-aş fi petrecut căutând sămânţă, aşteptând să se acrească, apoi aruncând cantitatea care precis mi s-ar fi stricat în frigider.
    Eu sunt un exponent al societăţii de consum. E o alegere conştientă. Să-mi cultiv toată ziua roşiile-n grădină şi să le culeg de buruieni m-ar înnebuni în 2 săptămâni sau mai puţin.

  38. Valeriu

    Copila, abuzul și spamul funcționează pe termen scurt și doar atâta timp cât sunt tolerate și încurajate de oameni naivi. Pe termen lung costă mult și fac imagine proastă, deci nu funcționează!

    Ce vreau eu să transmit prin toată discuția asta: că o reclamă, o campanie de calitate trebuie să te implice emoțional, să îți facă placere, să înveți ceva din toată experiența aia. O reclamă faină la un produs de calitate o ții minte ani de zile, îți rămâne în suflet, vrei să o vezi iar și iar. Produsul sigur îl vei cumpăra imediat ce vei avea ocazia, sau ti-l vei permite. Ai bifat toate punctele, calitate, umanitate și profit.
    În schimb o reclamă agasantă, ce promite mult dar face puțin, nu are nici un viitor, e un cerc vicios.

    Asta este idealul de care spuneam, cât mai multe reclame faine, făcute cu suflet, care să educe, să te facă să te simți om, nu un portofel numai bun de jumulit.

  39. Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 206 queries in 0.255 s