Puţini, dar români

Of. În continuarea celor spuse mai devreme, trebuie să vă povestesc întâmplarea cu baba care m-a însoţit pe drumul de la aeroport până în Liverpool.

Să vedeţi, ca să ajung la destinaţie, de obicei iau Wizz-ul până pe Luton şi de acolo un autocar mai departe. Aeroportul ăsta e la nord de Londra, foarte aproape şi destul de low cost, deşi incomparabil cu aerogara Băneasa. Deci, vezi diverşi cu diverse feţe şi apucături, deja nici nu mă mai minunez.

În avion n-am observat-o, dar având în vedere că m-am îmbarcat printre primii (recomand opţiunea extra leg room, te îmbarcă printre primii şi nici nu-i sufli vecinului din faţă în ceafă) şi am dormit tot drumul, nici nu mă mir. De fapt, nici nu are importanţă dacă tot din Bucureşti venea. Deci, în aeroport, în staţia pentru bus. Văd o babă aproape lungită pe jos, cu batic clasic în cap şi o traistă-traistă. Dintr-un material la care nu-i ştiu zice acum pe nume. Un fel de traistă din plastic, colorată cu dungi, cu „p” e ceva… Instantaneu mi-a trecut prin cap că ce faţă are asta, de zici c-o adunat-o careva de pe străzile din România. Şi imediat după acest instantaneu, m-am căit sincer şi am uitat destul de în următorul imediat. Nimerim în acelaşi autobuz. Baba urcă înaintea mea şi prinde ultima pereche liberă de scaune, deci eu trebuia să-mi caut vecin. Un tânăr foarte drăguţ şi amabil, departe de reţeteta anglo-spălăcită. Baba la un scaun în spate, tot întreba la fiecare staţie de un Liverpool foarte ruseşte scos din gura ei. M-am mai uitat o dată la traista ei cu dungi. Avea nasul borcănat şi pulover tricotat, bej, genul „sveter”. Pe cap, tot batic. Pe faţă, disperare.

I-am răspuns eu că mai e până în Liverpool şi că o anunţ eu când e vremea să coboare, gândindu-mă că e vreo bunică venită în vizită la copii. Ideea asta m-a înduioşat într-un fel cum nu vă închipuiţi decât dacă v-o imaginaţi pe propria bunică hoinărind singură şi nevorbitoare de engleză într-un sistem britanic, în care nici la autobuze n-ai voie să te-ncurci, că e ca ieşirea pe autostradă: odată ratată, e papa.

Am mai întrebat-o o dată dacă ştie la care staţie în Liverpool trebuie să coboare, că sunt mai multe. Şi dacă a mai fost vreodată. Mi-a zis că a mai fost, dar direct din Londra şi că vrea să coboare la staţia principală. După toată această conversaţie, bunica bezmetică mă întreabă dacă sunt româncă, într-o căutare evidentă de solidaritate din asta naţională, cu mine. Nu fac pacturi cu necunoscuţii, nici măcar dacă vorbim aceeaşi limbă. Aşa m-a învăţat mama, de mică. Nu mi-a plăcut întrebarea, tonul, nasul ei borcănat, ceva, nu ştiu ce. Apoi mi-au căzut ochii pe mâinile ei. Degetele-i semănau cu nasul, erau la fel de borcănate şi cu negru sub unghii. Astea nu-s mâini de bunică! Am gândit din nou cu păcat. Adevărul e că ceva dreptate aveam: româncele îşi taie unghiile,părul şi fac baie chiar şi pentru un drum la capitala României, apăi pentru unul la capitala altora! Stomacul îmi spunea nişte chestii, iar emisfera stângă o certa pe cea dreaptă pentru strâmba judecată. Coborâm din autocar, ne îndreptăm spre ieşire, iar bunica îmi cere s-o las să dea un telefon. Parcă în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului neam românesc. I-am urat şedere plăcută şi-am trecut pe lângă ea ca rapidul prin Cocârlaţii din Deal.

Îi povestesc lui cele întâmplate, într-o căutare evidentă de absolvire de orice vină cu gândul, vorba sau cu fapta. A doua zi, plimbându-ne prin centru, absolvirea mi-a venit împreună cu întrebarea: Nu e aia baba ta? La un colţ între două pietonale pline ochi cu oameni şi magazine, cine credeţi că zdrăngănea din acordeon, ţinând la picioare o geantă de rapiţă, deschisă şi cu dungi? Noroc că nu m-a văzut. Deja am fi fost vechi cunoştinţe. Şi noroc că ştie zdrăngăni din acordeon. Alţii merg să fure.

Rapiţă, Rafie domne, aşa era! V-am zis eu că-i cu p?! 😛

Articolul anterior

Gânduri de pe drum (II)

Articolul următor

Viaţa e mai frumoasă decât ştiam

24 Comentarii

  1. Alin

    rapita, nu rafie? 😀

    0
  2. :)))) rafie, daaaaa!!!! Cu p :)))))

    0
  3. Valeriu

    Sigur e rafie, rapița e o plantă tehnică din semințele căreia se face ulei, e cu totul altceva. 😛
    Ca regulă generală, de fiecare dată când vezi un produs din rafie grăbește pasul și nu te uita insistent.
    Cine știe cunoaște și apreciază originile. :))
    Păcat că dreptul de liberă circulație a persoanelor se aplică indiferent de gradul de civilizație și bun simț.
    Oricât de puțini ar fi tot fac imagine proastă, o picătura de motorină poate strica o tonă de apa.

    0
  4. Tavi

    O paPornita din rafie!

    0
  5. Valeriu, bine ai revenit. Unii ti-au simtit lipsa.

    Tavi, daaaaa! :)))) papornitaaaah! Hehe ce posturi savuroase am scrie noi colectiv! 😉

    0
  6. Tavi

    O sa scriem, la anu’, de pe meleaguri britanice.
    Sainte mhaith!

    0
  7. Geanta din rafie este marca inregistrata si recunoscuta cam prin toata Europa. 🙂 E ca drapelul, stii…?

    0
  8. boby

    papornitele din rafie se aduceau de la rusi si erau foarte cautate , fiind de trei dimensiuni small, large si extralarge.Rezistente si usoare, cu ajutorul lor au aparut micii comercianti, care aduceau tot felul de articole din Turcia,Ungaria, Serbia s.a…..Fara ele nu ar fi inflorit comertul la noi.

    0
  9. Alina

    Barcelona …dupa 4 zile in care am vazut nenumarate tiganci la cersit (se vedea de la o posta ca erau “de’ale noastre” ) nu am mai suportat si m-am ratoit la una care m-a acostat cu un clasic “mergi la munca nu la intins mana” . Raspunsul ei m-a lasat masca “Ca parca tu ai muncit” .
    Mmmmm am cam muncit din moment ce sunt in vacanta aici dar concluzia a fost alta : eu nu cred ca stiu ce e aia munca . Nici macar notiunea nu le e familiara .

    0
  10. vale

    stiu ca pot primi raspunsul “nu-ti convine, nu citi”, dar eu m-am saturat de aratat cu degetul.
    eu tind sa imi exprim ideile in scris cu liniuta, dar tu care poti sa folosesti cuvintele asa frumos, de ce nu incerci sa imbunatatesti imaginea? serios, poate suna ciudat. dar cred ca daca multi si-ar schimba atitudinea romania ar fi privitat altfel. in definitiv, nu e asa rau!
    ps: chiar citesc fara sa respir unele postari

    0
  11. Pe mine m-au furat romanii in Berlin. Nu ma mai mira nimic la natia asta.

    0
  12. Ali

    A fi roman intr-o alta tara, oricare alta… E cu totul si cu totul diferit de a fi roman in tara ta. Nu te mai ingrijora de diferențe si de statut. Îți garantez ca in câte luni o sa realizezi ca sunt si altfel de romani, nu din cei de-ai tai…
    Viața in alta tara poate fi mai buna, mai civilizata, dar acasa o sa fie întotdeauna casa pe care o știi tu de mult!
    Mie sincer mi se pare un miraj! E frumos in alta tara, îmi e bine… Dar, Doamne, mi se face atât de dor de acel Bucuresti murdar unde mă pot exprima
    Limba mea de mult stiuta!
    Bafta! Si sa știi ca nu e chiar ușor! Deși pare uneori!

    PS: e doar pt tine! Dacă se poate, nu-l publica!

    0
  13. Cand am fost la Madrid am auzit si eu romani in metrou. Cam la fiecare doua statii. In genere eviti pentru ca romanul nu stie sa il ajute pe alt roman in alta tara. Oricum, te mai uiti si al culoare. Si da, de tigani e vorba sa te feresti.

    0
  14. Din păcate ai să ajungi să nu-i mai suporţi să-i vezi … asta până te vei obişnui cu ei şi vei trece practic neobservându-i şi ignorându-i (pe toţi românaşii plecaţi pe afară cu scopuri mai neortodoxe). Pe mine mă mai consola când vedeam şi alte naţii făcând lucrurile mizere şi apoi mi s-a liniştit furia. Am ajuns la concluzia că peste tot sunt păduri cu uscături. Este indignat faptul că se încurajează cerşitul!

    0
  15. http://tinyurl.com/3c5r98n
    nu fiti ignoranti, e fashion 😛

    dupa ce trece suficient timp, si te invarti in cercuri civilizate, poti sa spui fara ezitari ca vii din romania, fara sa iti fie jena. e surprinzator ca oamenii normali nu se mira si nu se uita ciudat cand spui de unde esti. pe de alta parte, identitatea vine din alte locuri decat tara unde s-a intamplat sa te nasti.

    0
  16. Tavi, cheers, mate!

    Ernest, haide, domne, că drapel au toţi…

    boby, şi uite-aşa am înregistrat oficial şi istoria paporniţei de rafie undeva. Că trebuia undeva să aibă şi ea un loc, nu-i aşa? Pentru urmaşii noştri.

    Alina, eu cred că ei/ele merg la cerşit cum merg alţii la serviciu. Pentru ei asta e munca. Doar că întinsul mâinii e urât rău. De asta ziceam, parcă tot mai bine ca ăştia care cântă, fac pe statuile, etc. Măcar distrează lumea într-un fel şi nu te agasează, nu se bagă ei în seamă. Dacă vrei, le dai, dacă nu, nu.

    vale, îţi mulţumesc pentru aprecieri şi sinceritate. Însă acesta este adevărul, nu am cum să-l pun mai bine în cuvinte, decât să spun că e mai bine cu acordeonul decât cu jula, că e totuşi un fel de prestări servicii. Însă , crede-mă, unii oameni au motive să se simtă agasaţi de aceşti pseudoromâni ocupaţi cu a face bani din lene.
    O să schimb imaginea pe care o avem, să ştii, în ochii fiecărui om cu care voi veni în contact şi care va avea răbdare să mă asculte când îi spun că generalizările nu-s bune. Nici eu nu vreau să fiu pedepsită pentru greşeala colegului de bancă sau de naţionalitate. Niciodată nu am înţeles aceste obiceiuri. Dar asta nu înseamnă că ele nu au existat sau că nu m-au făcut să sufăr.
    Te mai aştept şi altă dată.

    Zhao, ce ziceam, să nu generalizăm. În România nu ţi s-a întâmplat niciodată?

    Ali, 🙂 S-a publicat cu mult înainte ca eu să-l citesc. Doar când e primul tău comentariu pe blog sau dacă are în conţinut mai multe linkuri, atunci intră în moderare. Dar nu e nici un secret.
    Vezi, culmea e că eu niciodată după clasa a 8-a nu mi-am mai dorit să plec din ţară, deşi ai mei mi-au zis că sunt făcută “pt export”. Nu mi-am dorit fix din motivele enumerate de tine, pe care le-am înţeles fiind încă acolo. Însă tot întotdeauna am zis că singurul motiv pentru o eventuală plecare de-a mea ar fi un “el”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Cu băiatul ăsta m-aş duce până la capătul lumii. Atât cât va fi bine, va fi super. În rest, ştiu că tata mă primeşte oricând înapoi acasă. 😀
    Tu de ce ai plecat, dacă nu sunt indiscretă?

    Manuel, eu am dat şi de români foarte de treabă. În general, e aşa: dacă auzi pe cineva pe stradă vorbind româneşte şi nu cântă la trompetă, intri în vorbă, schimbi numere de telefon, etc. Dar am avut şi surpriza ca cineva, medic stomatolog ca mine, să-mi spună că nu oferă informaţii. Despre nimeni şi nimic, punct. Că nu am ce s-o sun.
    Dar ăsta e un caz. Pe lângă multe altele diferite.

    0
  17. melly, din păcate, primii pe care noi îi recunoaştem sunt românii 🙁

    mo, nu pot deschide linkul, însă ştiu precis că ai dreptate.

    0
  18. Mo, :))))) am deschis poza!!! Da, sa cerem drepturi de difuzare a rafiei!

    0
  19. Ali

    🙂 Ai sa razi… Dar am plecat din exact acelasi motiv! 🙂 Nu m-am gandit niciodata ca as putea trai departe de Tara mea si de ai mei, cu toții. Dar uite.. Se fac 2 ani curând! 🙂

    0
  20. 🙂 La mulţi ani fericiţi!

    0
  21. ady

    m-ai rupt in doua cu inchipuirea despre bunica nevorbitoare de limbi straine, prin strainezia. 🙂 eu trebuie doar sa mi-o inchipui pe maica-mea, total lipsita de orintare in spatiu, venita in bucuresti.
    va veni in week-end. mi-a comunicat ca tre’ sa ma duc s-o iau dintr-un anumit punct din Bucuresti. vrem sa mergem impreuna la cumparaturi; simpla idee ca trebuie sa ia metroul si sa schimbe liniile la un moment dat o ingrozeste.
    iar bunica-mea- nici n-am curaj sa ma gandesc.
    despre partea a doua-no comment,.

    0
  22. rapița nu e planta aia neam cu varza de crește lungă cât o zi de post și e devorată cu sălbăticie de către melci?

    0
  23. Si eu vad, in Alicante(Spania), o multime de romani cersind si ma scoate din minti. Oameni buni de munca, sanatosi, stau jos si cer, ca’i mai usor :(.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 156 queries in 0.400 s