Din capitolul “vara pe uliţă” şi “copiii la joacă” în curte, în faţa blocului sau în spatele casei, relatez următoarele:
eram în Sibiu, pe o frumoasă terasă de pe Podul Minciunilor, Atrium pe numele ei. Are o măsuţă într-un colţ, cel mai îndepărtatl de lume şi mai apropiat de berze. Da, casa de alături avea un cuib de berze, pe care le-am urmărit cum învaţă să zboare vreme de câteva ore în cele două zile consecutive în care am băut nenumărate cafele acolo. La aceeaşi masă.
Într-o curte din apropiere, câţiva copii la joacă. Imediat mă topesc de bucurie, că, uite, şi copiii din ziua de astăzi se joacă jocuri care nu implică taste sau roboţei, ci tocmai…aer liber! Apoi, într-un moment de linişte şi sorbit din cafea, se aude puştiul de vreo 5-6 ani, chiar lângă noi, cum îi zice celuilalt, cu voce groasă şi apăsată, cu toată seriozitatea lui de la 5 ani: “Io vreau neapărat să-i spun lu’ taică-mio că-i un cretin, bou, prost şi tembel.” Şi-şi bagă mobilul în buzunar.
Ce de adjective la numai 5 ani. Hai, poate 6….
Instantaneu ne umflă un râs de urgenţă, de şi cafeaua ni se opreşte în gât. Copilul, conştient că e-n centrul liniştii noastre, râde strident. “Doar că nu-i nimic de râs…” conchide mama şi se uită la mine cu parcă un fel de milă pentru lumea în care vor creşte copiii mei, când or să vină.
p.s. Însă eu pe-ai mei n-o să uit a-i învăţa, mamă, pe lângă multe adjective, şi asocierile corecte cu anumite substantive. Măcar până vor creşte şi se vor putea ocupa singuri de asta. Copilul nu e bine să audă de la absolut nimeni absolut nimic rău nici de mă-sa, nici de ta-so. Cu atât mai puţin, chiar de la aceştia! Să ne străduim un pic, credeţi că se poate?
Ernest
Socotesc internetul si chiar calculatorul, ca fiind deosebit de daunatoare copilului de pana la 7 ani.
Ca aude de la parinti ori frati e una, si e rau, dar cand tu parinte, ii oferi acces la mijloacele astea moderne de informare, atunci e si mai grav.
Si ma gandesc aici la un simplu click, pe-o reclama la un site porno, care-i deschide in fata, ce-ar trebui sa vada cu mult mai tarziu.
Valeriu
Totuși copilul avea dreptate săracuțul. 😀 Că taso’ se încadrează perfect în descriere, iar ala mic, monkey see monkey do. :))
Fiecare generație îi pare că-i mai brează decât viitoarea, dar mai slabă decât precedenta. “Nu se mai fac lucrurile că altă dată” și totuși lumea evoluează, în curând avem iPhone 5 și mașini cu două viteze în marșarier că ne grăbim să mergem înapoi. :))
Indiferent de progresul tehnologic părinții trebuie să își ia rolul în serios, să își educe odrasla pe o cale de mijloc, șă nu ajungă ăla mic, bunul sălbatic, computer geek sau Jesus freak. :)) Din toate câte puțin cu finețe și măsură.
Pumpkin Pie
Îmi amintesc că eu, la vârsta lor, mă jucam încă în pământ şi nisip, cu frunze şi boabe de struguri din viţa de vie din faţa blocului, cu ceşti şi castroane improvizate din pahare de îngheţată… îmi dădeam peste gură dacă spuneam “naibii” şi eram nu respectuoasă (faţă de oricine), ci extrem de.
Îmi mai amintesc că îmi plăcea atât de mult să mă joc încât eram prima care se trezea în dimineţile week-end-ului şi care strângea toţi copiii din bloc. Şi nu că nu mi-aş fi dorit şi eu un telefon atunci doar ca să îi strâng pe toţi în jurul meu să mă roage pentru o atingere de tastă şi nu pentru că nu mi-aş fi permis, dar cu siguranţă îl preferam pe cel de jucărie sau pe cel improvizat pentru că de-astea aveam toţi.
Acum îi văd aşa de trişti şi de lipsiţi de viaţă… verişoara mea de 3 ani umblă la calculator de când se trezeşte, Cake Mania fiind jocul ei preferat de pe calculator. Prima dată am zis “Uite ce norocoasă e, eu nu am avut aşa ceva când eram mică!”, dar când am văzut că are dureri de cap şi probabil probleme cu vederea, mi-am dat seama că aia norocoasă am fost eu.
zoologika
@ Valeriu te contrazic. O parte a lumii evolueaza. Cealalta sta si se uita. Exact cum zici, evolutia nu tine cont de educatie si invers. Puteai sa ai maniere si cand mancai din vase scobite in masa. Dar poti sa nu ai maniere f usor cand haleul sta in portelan.
Valeriu
Toată lumea evoluează, unii mai mult alții mai puțin, proporțional cu nivelul educației primite și însușite. Nimeni nu stă pe loc, cine stă pe loc moare, a scris mai mult un nene Darwin pe tema asta. 😀
copila blondă
Ernest, la calculator sau na, mini-DVD îi poţi pune nişte desene foaaaarte frumoase. Uite, de exemplu, ieri am fost la finuţa mea de 2 ani şi m-am uitat cu ea ca pierdută la Pisicile Aristocrate. Sunt atât de frumoase desenele alea! Iar ea ştie singură să apese acolo pe nişte butoane la mini DVD-ul ei… Asta nu cred că e dăunător. Iar un telefon mobil la un prunc de 6 ani când merge afară la joacă poate fi pentru părinţi un ajutor pentru control, dar, totuşi, la vârsta asta, ar trebui să fie supravegheaţi copiii parcă…totuşi.
Valeriu, ceea ce ne-a şocat pe noi în episodul de mai sus nu a fost mobilul, ci ceea ce a spus băiatul despre taică-său.Aia e trist. Primul impuls a fost să râdem, apoi ne-am dat seama că nu era de râs.
Pumpkin Pie, când calculatorul ia locul factorului uman în viaţa celor mici, e trist. Iar efectele astea cu dureri de cap sunt inevitabile atunci când dozele sunt exagerate. Ştii, părinţii noştri spuneau că TV-ul o să ne strice ochii. Îmi amintesc cum mereu mă luau de lţngă ecran, “să nu-mi stric ochii”. Despre generaţia asta mică, noi credem acelaşi lucru în prinvinţa calculatorului. Ce să zic, pe toate nu le poţi avea niciodată…
Cât despre respect, ăla ţine totuşi de educaţie, mai ales când ai 6 ani.
Valeriu
Eu nu mă refeream la telefon, ci la modul în care părinții își educă copii. Telefonul ar fi ultima problemă, dacă părinții și-ar lua datoria în serios. Pun pariu că fraza “cretin, bou, prost şi tembel” o știe dintr-o discuție din familie. 🙁
copila blondă
Exact asta este. A auzit-o la careva. Monkeeey.
madpinguin
Problema este ca odata intrat in sistem (gradinita, sau alte locuri de socializare), educatia copilului n-o mai fac doar parintii. Rolul lor incepe cu o importanta de 100% si scade treptat odata cu cresterea copilului.(gradinita, scoala, anturaj, prieteni – toate-si pun amprenta pe educatia lui.)
Si asta n-ai cum s-o eviti, poti sa incerci sa atenuezi efectul, dar nu-i usor deloc.
David al meu, are 1 an si 7 luni si e “monkey see, monkey do”, dar el nu ne vede doar pe noi, chiar daca avem casa in mijlocului unui camp, destul de izolati. 🙂 Trag aer in piept si ma pregatesc cum pot mai bine!
copila blondă
madpinguin, ştiu ce zici… e foarte complicat de educat un copil în ziua de astăzi. Verişoara mea spune că “să ai copii nu e deloc ca-n filme!” 🙂
Îţi ţin pumnii.
Valeriu
@Madpinguin, pentru el tu ești autoritatea supremă. Pe tine te ascultă cu prioritate. 🙂
P.S. Copilul simte nivelul de inteligență al părinților și se adaptează intocmai.
morbo
multi cretini, prosti, boi si tembeli devin parinti, nu putem nega realitatea. poate taica-so lu’ copilu’ ala chiar e unul dintre ei,chiar un pic din fiecare tip :))
100% de acord cu ce ai zis in p.s. eu nici sa gandesc chestii astea despre parintii mei nu puteam. si nici nu pot. dar cred ca nu doar pentru ca am fost bine crescut 🙂
Ioana
Ai concluzionat exact asa cum as fi facut-o si eu. Pacat insa ca de la teorie la practica drumul e plin de… lipsuri
Andreea
:)) oare de ce vroia sa isi manifeste dragostea fata de tatal sau adresandu-i aceste adjective ?
a-z
la ce nikita o fi vreunul din ei de-acasa, ce sa mai zica si copilu’ saracu’! 🙂